Provided by: xz-utils_5.4.1-0.2_amd64 
NUME
xz, unxz, xzcat, lzma, unlzma, lzcat - Comprimă sau decomprimă fișiere .xz și .lzma
REZUMAT
xz [opțiune...] [fișier...]
ALIAS COMENZI
unxz este echivalent cu xz --decompress.
xzcat este echivalent cu xz --decompress --stdout.
lzma este echivalent cu xz --format=lzma.
unlzma este echivalent cu xz --format=lzma --decompress.
lzcat este echivalent cu xz --format=lzma --decompress --stdout.
Când scrieți scripturi care trebuie să decomprime fișiere, este recomandat să folosiți
întotdeauna comanda xz cu argumentele adecvate (xz -d sau xz -dc) în loc de comenzile unxz
și xzcat.
DESCRIERE
xz este un instrument de comprimare a datelor de uz general cu sintaxă de linie de comandă
similară cu gzip(1) și bzip2(1). Formatul de fișier nativ este formatul .xz, dar formatul
vechi .lzma folosit de LZMA Utils și fluxurile comprimate brute fără anteturi de format
container sunt de asemenea acceptate. În plus, este acceptată decomprimarea formatului
.lz folosit de lzip.
xz comprimă sau decomprimă fiecare fișier în funcție de modul de operare selectat. Dacă
nu sunt date fișiere sau fișier este -, xz citește de la intrarea standard și scrie datele
procesate la ieșirea standard. xz va refuza (afișează o eroare și omite fișier) să scrie
date comprimate la ieșirea standard dacă este un terminal. În mod similar, xz va refuza
să citească datele comprimate de la intrarea standard dacă este un terminal.
Cu excepția cazului în care este specificată opțiunea --stdout, fișierele altele decât -
sunt scrise într-un fișier nou al cărui nume este derivat din numele fișierului sursă:
• La comprimare, sufixul formatului de fișier țintă (.xz sau .lzma) este atașat la numele
fișierului sursă pentru a se obține numele fișierului țintă.
• La decomprimare, sufixul .xz, .lzma sau .lz este eliminat din numele fișierului pentru
a se obține numele fișierului țintă. xz recunoaște și sufixele .txz și .tlz și le
înlocuiește cu sufixul .tar.
Dacă fișierul țintă există deja, este afișată o eroare și fișier este omis.
Cu excepția cazului în care scrie la ieșirea standard, xz va afișa un avertisment și va
omite fișierul dacă se aplică oricare dintre următoarele:
• Fișierul nu este un fișier obișnuit. Legăturile simbolice nu sunt urmate și, prin
urmare, nu sunt considerate fișiere obișnuite.
• Fișierul are mai mult de o legătură dură.
• Fișierul are activat bitul «setuid», «setgid» sau cel lipicios(sticky).
• Modul de operare este stabilit la comprimare și fișier are deja un sufix al formatului
de fișier țintă (.xz sau .txz când se comprimă în formatul .xz și .lzma sau .tlz când
se comprimă în formatul .lzma).
• Modul de operare este stabilit la decomprimare și fișierul nu are un sufix al niciunui
format de fișier acceptat (.xz, .txz, .lzma, .tlz, sau .lz).
După comprimarea sau decomprimarea cu succes a fișierului, xz copiază proprietarul,
grupul, permisiunile, timpul de acces și timpul de modificare din fișierul sursă în
fișierul țintă. Dacă copierea grupului eșuează, permisiunile sunt modificate astfel încât
fișierul țintă să nu devină accesibil utilizatorilor care nu aveau permisiunea de a accesa
fișierul sursă. xz nu acceptă încă copierea altor metadate, cum ar fi listele de control
al accesului sau atributele extinse.
Odată ce fișierul țintă a fost închis cu succes, fișierul sursă este eliminat dacă nu a
fost specificată opțiunea --keep. Fișierul sursă nu este niciodată eliminat dacă
rezultatul este scris la ieșirea standard sau dacă apare o eroare.
Trimiterea unui semnal SIGINFO sau SIGUSR1 către procesul xz face ca acesta să imprime
informații despre progres la ieșirea de eroare standard. Acest lucru are o utilizare
limitată, deoarece atunci când ieșirea de eroare standard este un terminal, folosind
opțiunea --verbose va afișa un indicator de progres de actualizare automată.
Utilizarea memoriei
Cantitatea de memorie utilizată de xz variază de la câteva sute de kiloocteți la câțiva
gigaocteți, în funcție de opțiunile de comprimare. Opțiunile utilizate la comprimarea
unui fișier determină cerințele de memorie ale instrumentului de decomprimare. De obicei,
instrumentul de decomprimare are nevoie de 5% până la 20% din cantitatea de memorie de
care a avut nevoie instrumentul de comprimare la crearea fișierului. De exemplu,
decomprimarea unui fișier creat cu xz -9 necesită în prezent 65Mio de memorie. Totuși,
este posibil să aveți fișiere .xz care necesită câțiva gigaocteți de memorie pentru
decomprimare.
În special utilizatorii de sisteme mai vechi pot considera deranjantă posibilitatea unei
utilizări foarte mari a memoriei. Pentru a preveni surprizele neplăcute, xz are
încorporat un limitator de utilizare a memoriei, care este dezactivat implicit. În timp
ce unele sisteme de operare oferă modalități de a limita utilizarea memoriei proceselor,
bazarea pe aceasta nu a fost considerată a fi suficient de flexibilă (de exemplu,
utilizarea ulimit(1) pentru a limita memoria virtuală tinde să paralizeze mmap(2)).
Limitatorul de utilizare a memoriei poate fi activat cu opțiunea din linia de comandă
--memlimit=limita. Adesea este mai convenabil să activați limitatorul în mod implicit
prin definirea variabilei de mediu XZ_DEFAULTS, de exemplu, XZ_DEFAULTS=--memlimit=150MiB.
Este posibil să stabiliți limitele separat pentru comprimare și decomprimare folosind
--memlimit-compress=limita și --memlimit-decompress=limita. Utilizarea acestor două
opțiuni în afara XZ_DEFAULTS este foarte rar utilă, deoarece o singură rulare a xz nu
poate face atât comprimarea, cât și decomprimarea și --memlimit=limita (sau -M limita )
este mai scurt de tastat pe linia de comandă.
Dacă limita de utilizare a memoriei specificată este depășită la decomprimare, xz va afișa
o eroare și decomprimarea fișierului va eșua. Dacă limita este depășită la comprimare, xz
va încerca să reducă valorile stabilite astfel încât limita să nu mai fie depășită (cu
excepția cazului în care se utilizează opțiunea --format=raw sau --no-adjust). În acest
fel, operațiunea nu va eșua decât dacă limita stabilită este foarte mică. Scalarea
valorilor stabilite se face în pași care nu se potrivesc cu valorile prestabilite ale
nivelului de comprimare, de exemplu, dacă limita este doar puțin mai mică decât cantitatea
necesară pentru xz -9, valorile stabilite vor fi reduse doar puțin , nu până la valoarea
prestabilită a lui xz -8.
Concatenare și completare (prin umplere cu octeți nuli) cu fișiere .xz
Este posibil să concatenați fișierele .xz așa cum sunt. xz va decomprima astfel de
fișiere ca și cum ar fi un singur fișier .xz.
Este posibil să se introducă umplutură între părțile concatenate sau după ultima parte.
Umplutura trebuie să fie compusă din octeți nuli, iar dimensiunea umpluturii trebuie să
fie un multiplu de patru octeți. Acest lucru poate fi util, de exemplu, dacă fișierul .xz
este stocat pe un mediu care măsoară dimensiunile fișierelor în blocuri de 512 de octeți.
Concatenarea și completarea nu sunt permise cu fișierele .lzma sau fluxurile brute.
OPȚIUNI
Sufixe de numere întregi și valori speciale
În majoritatea locurilor în care este de așteptat un număr întreg ca argument, un sufix
opțional este acceptat pentru a indica cu ușurință numerele întregi mari. Nu trebuie să
existe spațiu între numărul întreg și sufix.
KiB Înmulțește numărul întreg cu 1.024 (2^10). Ki, k, kB, K și KB sunt acceptate ca
sinonime pentru KiB.
MiB Înmulțește numărul întreg cu 1,048,576 (2^20). Mi, m, M, și MB sunt acceptate ca
sinonime pentru MiB.
GiB Înmulțește numărul întreg cu 1,073,741,824 (2^30). Gi, g, G, și GB sunt acceptate
ca sinonime pentru GiB.
Valoarea specială max poate fi utilizată pentru a indica valoarea maximă întreagă
suportată de opțiune.
Mod de operare
Dacă sunt date mai multe opțiuni de mod de funcționare, ultima dintre ele, este cea care
va avea efect.
-z, --compress
Comprimare. Acesta este modul de operare implicit atunci când nu este specificată
nicio opțiune de mod de funcționare și nici un alt mod de operare nu este implicat
din numele comenzii (de exemplu, unxz implică --decompress).
-d, --decompress, --uncompress
Decomprimare.
-t, --test
Testează integritatea fișierelor comprimate. Această opțiune este echivalentă cu
--decompress --stdout cu excepția faptului că datele decomprimate sunt înlăturate
în loc să fie scrise la ieșirea standard. Nu sunt create sau eliminate fișiere.
-l, --list
Afișează informații despre fișiere comprimate. Nu are loc nicio decomprimare la
ieșire și nu sunt create sau eliminate fișiere. În modul listă, programul nu poate
citi datele comprimate din intrarea standard sau din alte surse care nu pot fi
căutate.
Listarea implicită arată informații de bază despre fișiere, câte un fișier pe
linie. Pentru a obține informații mai detaliate, utilizați și opțiunea --verbose.
Pentru și mai multe informații, utilizați opțiunea --verbose de două ori, dar
rețineți că acest lucru poate fi lent, deoarece obținerea tuturor informațiilor
suplimentare necesită multe căutări. Lățimea ieșirii detaliate depășește 80 de
caractere, deci canalizarea ieșirii către, de exemplu, less -S poate fi convenabilă
dacă terminalul nu este suficient de lat.
Ieșirea exactă poate varia între versiunile xz și diferitele
localizări(configurările regionale). Pentru ieșiri care pot fi citite de mașină,
ar trebui utilizată opțiunea --robot --list.
Modificatori de operare
-k, --keep
Nu șterge fișierele de intrare.
Începând cu xz 5.2.6, această opțiune face ca xz să comprime sau să decomprime,
chiar dacă intrarea este o legătură simbolică către un fișier obișnuit, are mai
mult de-o legătură dură sau are marcați biții setuid, setgid sau bitul lipicios.
Biții setuid, setgid și bitul lipicios nu sunt copiați în fișierul țintă. În
versiunile anterioare acest lucru se făcea numai cu ajutorul opțiunii --force.
-f, --force
Această opțiune are mai multe efecte:
• Dacă fișierul țintă există deja, îl șterge înainte de comprimare sau
decomprimare.
• Comprimă sau decomprimă chiar dacă intrarea este o legătură simbolică către un
fișier obișnuit, are mai mult de-o legătură dură sau are marcați biții setuid,
setgid sau bitul lipicios. Biții setuid, setgid și bitul lipicios nu sunt
copiați în fișierul țintă.
• Când este utilizată cu opțiunile --decompress și --stdout, comanda xz nu poate
recunoaște tipul fișierului sursă, și copiază fișierul sursă așa cum este la
ieșirea standard. Acest lucru permite comenzii xzcat --force să fie folosită
drept comanda cat(1) pentru fișierele care nu au fost comprimate cu xz.
Rețineți că, în viitor, xz ar putea să accepte noi formate de fișiere
comprimate, ceea ce poate face ca xz să decomprime mai multe tipuri de fișiere
în loc să le copieze așa cum sunt la ieșirea standard. Opțiunea --format=format
poate fi folosită pentru a restricționa xz să decomprime doar un singur format
de fișier.
-c, --stdout, --to-stdout
Scrie datele comprimate sau decomprimate la ieșirea standard în loc de într-un
fișier. Aceasta implică --keep.
--single-stream
Decomprimă numai primul flux .xz și ignoră în tăcere posibilele date de intrare
rămase în urma fluxului. În mod normal, astfel de resturi rămase face ca xz să
afișeze o eroare.
xz nu decomprimă niciodată mai mult de un flux din fișierele .lzma sau din
fluxurile brute, dar această opțiune face ca xz să ignore posibilele resturi de
date rămase după fișierul .lzma sau fluxul brut.
Această opțiune nu are efect dacă modul de funcționare nu este --decompress sau
--test.
--no-sparse
Dezactivează crearea de fișiere dispersate. În mod implicit, dacă decomprimă
într-un fișier obișnuit, xz încearcă să facă fișierul dispersat dacă datele
decomprimate conțin secvențe lungi de zerouri binare. De asemenea, funcționează
atunci când scrie la ieșirea standard, atâta timp cât ieșirea standard este
conectată la un fișier obișnuit și sunt îndeplinite anumite condiții suplimentare
pentru a o face în siguranță. Crearea de fișiere dispersate poate economisi spațiu
pe disc și poate accelera decomprimarea prin reducerea cantității de date de In/Ieș
pe disc.
-S .suf, --suffix=.suf
Când comprimă, utilizează .suf ca sufix pentru fișierul țintă în loc de .xz sau
.lzma. Dacă nu scrie la ieșirea standard și fișierul sursă are deja sufixul .suf,
este afișat un avertisment și fișierul este omis.
Când decomprimă, recunoaște fișierele cu sufixul .suf în plus față de fișierele cu
sufixul .xz, .txz, .lzma, .tlz sau .lz. Dacă fișierul sursă are sufixul .suf,
sufixul este eliminat pentru a obține numele fișierului țintă.
La comprimarea sau decomprimarea fluxurilor brute (--format=raw), sufixul trebuie
să fie întotdeauna specificat, cu excepția cazului în care se scrie la ieșirea
standard, deoarece nu există un sufix implicit pentru fluxurile brute.
--files[=fișier]
Citește numele fișierelor de procesat din fișier; dacă fișierul este omis, numele
fișierelor sunt citite de la intrarea standard. Numele de fișiere trebuie să fie
terminate cu caracterul de linie nouă. O liniuță (-) este luată ca nume de fișier
obișnuit; nu înseamnă intrarea standard. Dacă numele de fișiere sunt date și ca
argumente în linia de comandă, ele sunt procesate înainte ca numele fișierelor să
fie citite din fișier.
--files0[=fișier]
Această opțiune este identică cu --files[=fișier], cu excepția faptului că fiecare
nume de fișier trebuie să fie terminat cu caracterul nul.
Formatul de bază al fișierului și opțiunile de comprimare
-F format, --format=format
Specifică formatul fișierului pentru comprimare sau decomprimare:
auto Aceasta este valoarea implicită. La comprimare, auto este echivalent cu xz.
La decomprimare, formatul fișierului de intrare este detectat automat.
Rețineți că fluxurile brute (create cu --format=raw) nu pot fi detectate
automat.
xz Comprimă în formatul de fișier .xz sau acceptă numai fișierele .xz când
decomprimă.
lzma, alone
Comprimă în formatul de fișier .lzma vechi sau acceptă numai fișierele .lzma
când decomprimă. Numele alternativ alone este furnizat pentru
compatibilitatea cu versiunile mai vechi de LZMA Utils.
lzip Acceptă numai fișierele .lz când decomprimă. Comprimarea nu este acceptată.
Formatul .lz versiunea 0 și versiunea neextinsă 1 sunt acceptate. Fișierele
versiunea 0 au fost produse de lzip cu versiunea 1.3 sau mai veche. Astfel
de fișiere nu sunt obișnuite, dar pot fi găsite în arhivele de fișiere,
deoarece câteva pachete sursă au fost lansate în acest format. Oamenii ar
putea avea și fișiere personale vechi în acest format. Suportul de
decomprimare pentru versiunea de format 0 a fost eliminat în lzip 1.18.
lzip 1.4 și versiunile ulterioare creează fișiere în formatul versiunea 1.
Extensia „sync flush marker” pentru versiunea 1 de format a fost adăugată în
lzip 1.6. Această extensie este folosită rar și nu este acceptată de xz
(diagnosticată ca intrare coruptă).
raw Comprimă sau decomprimă un flux brut (fără anteturi). Acest lucru este
destinat doar utilizatorilor avansați. Pentru a decodifica fluxurile brute,
trebuie să utilizați opțiunea --format=raw și să specificați în mod explicit
lanțul de filtre, care în mod normal ar fi fost stocat în anteturile
containerului.
-C verificarea, --check=verificarea
Specifică tipul verificării integrității. Verificarea este calculată din datele
necomprimate și stocată în fișierul .xz. Această opțiune are efect numai la
comprimarea în format .xz; formatul .lzma nu acceptă verificări de integritate.
Verificarea integrității (dacă există) este efectuată atunci când fișierul .xz este
decomprimat.
Tipuri de verificare acceptate:
none Nu calculează deloc o verificare a integrității. Aceasta este de obicei o
idee proastă. Acest lucru poate fi util atunci când integritatea datelor
este oricum verificată prin alte mijloace.
crc32 Calculează CRC32 folosind polinomul din IEEE-802.3 (Ethernet).
crc64 Calculează CRC64 folosind polinomul din ECMA-182. Aceasta este valoarea
implicită, deoarece este ceva mai bună decât CRC32 la detectarea fișierelor
deteriorate, iar diferența de viteză este neglijabilă.
sha256 Calculează SHA-256. Acest lucru este oarecum mai lent decât CRC32 și CRC64.
Integritatea antetelor .xz este întotdeauna verificată cu CRC32. Nu este posibilă
modificarea sau dezactivarea acesteia.
--ignore-check
Nu efectuează verificarea integrității datelor comprimate la decomprimare.
Valorile CRC32 din antetele .xz vor fi însă verificate normal.
Nu utilizați această opțiune decât dacă știți ce faceți. Motive posibile pentru a
utiliza această opțiune:
• Încercarea de a recupera datele dintr-un fișier .xz corupt.
• Accelerarea decomprimării. Acest lucru contează mai ales cu SHA-256 sau cu
fișierele care s-au comprimat extrem de bine. Este recomandat să nu utilizați
această opțiune în acest scop decât dacă integritatea fișierului este verificată
extern într-un alt mod.
-0 ... -9
Selectează un nivel prestabilit de comprimare. Valoarea implicită este -6. Dacă
sunt specificate mai multe niveluri prestabilite, ultimul are efect. Dacă a fost
deja specificat un lanț de filtre personalizat, specificarea unui nivel prestabilit
de comprimare șterge lanțul de filtre personalizat.
Diferențele dintre valorile prestabilite sunt mai semnificative decât cu gzip(1) și
bzip2(1). Valorile de comprimare selectate determină cerințele de memorie ale
instrumentului de decomprimare, astfel încât utilizarea unui nivel prea mare
prestabilit ar putea face „dureroasă” decomprimarea fișierului pe un sistem vechi
cu puțină memorie RAM. Mai exact, nu este o idee bună să folosiți orbește -9
pentru tot așa cum se întâmplă adesea cu gzip(1) și bzip2(1).
-0 ... -3
Acestea sunt valorile prestabilite oarecum rapide. -0 este uneori mai rapid
decât gzip -9 în timp ce comprimă mult mai bine. Cele mai ridicate au
adesea viteza comparabilă cu bzip2(1) cu un raport de comprimare comparabil
sau mai bun, deși rezultatele depind foarte mult de tipul de date care sunt
comprimate.
-4 ... -6
Comprimare bună spre foarte bună, păstrând în același timp utilizarea
memoriei de către instrumentul de decomprimare la un nivel rezonabil chiar
și pentru sistemele vechi. -6 este valoarea implicită, care este de obicei
o alegere bună pentru distribuirea fișierelor care trebuie să poată fi
decomprimate chiar și pe sisteme cu doar 16Mio de memorie RAM. Opțiunile
(-5e sau -6e ar putea fi demne de luat în considerare. A se vedea opțiunea
--extreme.)
-7 ... -9
Acestea sunt precum -6, dar cu cerințe mai mari de memorie pentru comprimare
și decomprimare. Acestea sunt utile numai atunci când comprimați fișiere
mai mari de 8Mio, 16Mio și, respectiv, 32Mio.
Pe același hardware, viteza de decomprimare este aproximativ un număr constant de
octeți de date comprimate pe secundă. Cu alte cuvinte, cu cât comprimarea este mai
bună, cu atât decomprimarea va fi de obicei mai rapidă. Aceasta înseamnă, de
asemenea, că valoarea de la ieșire a cantității de date necomprimate produsă pe
secundă poate varia foarte mult.
Următorul tabel rezumă caracteristicile valorilor prestabilite:
ValPrestab DimDict CPUComp MemComp MemDec
-0 256 KiB 0 3 MiB 1 MiB
-1 1 MiB 1 9 MiB 2 MiB
-2 2 MiB 2 17 MiB 3 MiB
-3 4 MiB 3 32 MiB 5 MiB
-4 4 MiB 4 48 MiB 5 MiB
-5 8 MiB 5 94 MiB 9 MiB
-6 8 MiB 6 94 MiB 9 MiB
-7 16 MiB 6 186 MiB 17 MiB
-8 32 MiB 6 370 MiB 33 MiB
-9 64 MiB 6 674 MiB 65 MiB
Descrieri coloane:
• DimDict este dimensiunea dicționarului LZMA2. Este o risipă de memorie să
folosești un dicționar mai mare decât dimensiunea fișierului necomprimat. De
aceea este bine să evitați utilizarea valorilor prestabilite -7 ... -9 atunci
când nu este nevoie cu adevărat de ele. Pentru valoarea prestabilită -6 sau
alta mai mică, cantitatea de memorie irosită este de obicei suficient de mică
pentru a nu conta.
• CPUComp este o reprezentare simplificată a configurărilor LZMA2 care afectează
viteza de comprimare. Dimensiunea dicționarului afectează și viteza, așa că, în
timp ce CPUComp este aceeași pentru nivelurile -6 ... -9, nivelurile mai mari
tind să fie puțin mai lente. Pentru a obține o comprimare și mai lentă și,
astfel, posibil mai bună, consultați opțiunea --extreme.
• MemComp conține cerințele de memorie ale comprimării în modul cu un singur fir
de execuție. Poate varia ușor între versiunile xz. Cerințele de memorie ale
unora dintre viitoarele moduri cu mai multe fire de execuție pot să fie din
nefericire cu mult mai mari decât cele ale modului cu un singur fir.
• MemDec conține cerințele de memorie pentru decomprimare. Adică, configurările
de comprimare determină cerințele de memorie ale decomprimării. Cantitatea
exactă a memoriei utilizate la decomprimare este puțin mai mare decât
dimensiunea dicționarului LZMA2, dar valorile din tabel au fost rotunjite la
următorul Mio.
-e, --extreme
Utilizează o variantă mai lentă a nivelului prestabilit de comprimare selectat (-0
... -9) pentru a obține un raport de comprimare puțin mai bun, dar din nefericire,
acest lucru îl poate înrăutăți. Utilizarea memoriei pentru decomprimare nu este
afectată, dar utilizarea memoriei la comprimare crește puțin la nivelurile
prestabilite -0 ... -3.
Deoarece există două valori prestabilite cu dimensiuni ale dicționarului de 4Mio și
8Mio, valorile prestabilite -3e și -5e folosesc configurări puțin mai rapide
(CPUComp mai mic) decât -4e și -6e, respectiv. În acest fel, nu există două nivele
prestabilite identice.
ValPrestab DimDict CPUComp MemComp MemDec
-0e 256 KiB 8 4 MiB 1 MiB
-1e 1 MiB 8 13 MiB 2 MiB
-2e 2 MiB 8 25 MiB 3 MiB
-3e 4 MiB 7 48 MiB 5 MiB
-4e 4 MiB 8 48 MiB 5 MiB
-5e 8 MiB 7 94 MiB 9 MiB
-6e 8 MiB 8 94 MiB 9 MiB
-7e 16 MiB 8 186 MiB 17 MiB
-8e 32 MiB 8 370 MiB 33 MiB
-9e 64 MiB 8 674 MiB 65 MiB
De exemplu, există un total de patru nivele prestabilite care folosesc dicționarul
8Mio, a căror ordine de la cel mai rapid la cel mai lent este -5, -6, -5e și -6e .
--fast
--best Acestea sunt alias de opțiuni, oarecum înșelătoare pentru -0 și, respectiv, -9.
Acestea sunt furnizate numai pentru compatibilitatea cu LZMA Utils. Evitați
utilizarea acestor opțiuni.
--block-size=dimensiunea
Când comprimă în formatul .xz, împarte datele de intrare în blocuri de dimensiunea
octeți. Blocurile sunt comprimate independent unul de celălalt, ceea ce ajută în
modul cu mai multe fire de execuție și face posibilă decomprimarea cu acces
aleatoriu limitat. Această opțiune este de obicei folosită pentru a suprascrie
dimensiunea implicită a blocului în modul cu mai multe fire de execuție, dar
această opțiune poate fi folosită și în modul cu un singur fir de execuție.
În modul cu mai multe fire de execuție, aproximativ de trei ori dimensiunea de
octeți vor fi alocați în fiecare fir pentru stocarea intrării și ieșirii.
Dimensiunea implicită este de trei ori dimensiunea dicționarului LZMA2 sau 1Mio,
oricare dintre acestea este mai mare. În mod obișnuit, o valoare bună este de două
la patru ori dimensiunea dicționarului LZMA2 sau de cel puțin 1Mio. Utilizarea
unei dimensiuni mai mici decât dimensiunea dicționarului LZMA2 este o risipă de
memorie RAM, deoarece atunci memoria tampon a dicționarului LZMA2 nu va fi
niciodată utilizată pe deplin. Dimensiunile blocurilor sunt stocate în antetele
blocurilor, pe care o versiune viitoare a xz le va folosi pentru decomprimarea cu
mai multe fire de execuție.
În modul cu un singur fir de execuție, nicio divizare a blocurilor nu se face în
mod implicit. Folosirea acestei opțiuni nu afectează utilizarea memoriei. Nu sunt
stocate informații despre dimensiune în antetele blocurilor, astfel încât fișierele
create în modul cu un singur fir de execuție nu vor fi identice cu fișierele create
în modul cu mai multe fire de execuție. Lipsa informațiilor despre dimensiune
înseamnă, de asemenea, că o versiune viitoare de xz nu va putea decomprima
fișierele în modul cu mai multe fire de execuție.
--block-list=dimensiuni
Atunci când comprimă în formatul .xz, începe un nou bloc după intervalele
specificate, de date necomprimate.
Dimensiunile necomprimate ale blocurilor sunt specificate ca o listă separată prin
virgule. Omiterea unei dimensiuni (două sau mai multe virgule consecutive) este o
prescurtare pentru a folosi dimensiunea blocului anterior.
Dacă fișierul de intrare este mai mare decât suma dimensiunilor, ultima valoare din
dimensiuni se repetă până la sfârșitul fișierului. O valoare specială de 0 poate
fi utilizată ca ultima valoare pentru a indica faptul că restul fișierului ar
trebui să fie codificat ca un singur bloc.
Dacă se specifică dimensiuni care depășesc dimensiunea blocului codificatorului
(fie valoarea implicită în modul fire de execuție, fie valoarea specificată cu
opțiunea --block-size=dimensiune), codificatorul va crea blocuri suplimentare
păstrând în același timp limitele specificate în dimensiuni. De exemplu, dacă se
specifică --block-size=10MiB --block-list=5MiB,10MiB,8MiB,12MiB,24MiB iar fișierul
de intrare este de 80Mio, se vor obține 11 blocuri de: 5, 10, 8, 10, 2, 10, 10, 4,
10, 10 și 1Mio.
În modul cu mai multe fire de execuție, dimensiunile blocurilor sunt stocate în
antetele blocurilor. Acest lucru nu se face în modul cu un singur fir de execuție,
astfel încât ieșirea codificată nu va fi identică cu cea a modului cu mai multe
fire de execuție.
--flush-timeout=timp_limită
La comprimare, dacă au trecut mai mult de timp_limită milisecunde (un întreg
pozitiv) de la curățarea anterioară și citirea mai multor intrări s-ar bloca, toate
datele de intrare în așteptare sunt eliminate din codificator și puse la dispoziție
în fluxul de ieșire. Acest lucru poate să fie util dacă xz este utilizat pentru a
comprima datele care sunt transmise în flux printr-o rețea. Valorile mici de
timp_limită fac datele disponibile la capătul de recepție cu o mică întârziere, dar
valorile mari de timp_limită oferă un raport de comprimare mai bun.
Această caracteristică este dezactivată în mod implicit. Dacă această opțiune este
specificată de mai multe ori, ultima este cea care se ia în considerare. Valoarea
specială a lui timp_limită de 0, poate fi utilizată pentru a dezactiva în mod
explicit această caracteristică.
Această caracteristică nu este disponibilă în sistemele non-POSIX.
Această caracteristică este încă experimentală. În prezent, xz este nepotrivit
pentru decomprimarea fluxului în timp real datorită modului în care xz utilizează
memoria tampon.
--memlimit-compress=limita
Stabilește o limită de utilizare a memoriei pentru comprimare. Dacă această
opțiune este specificată de mai multe ori, ultima va avea efect.
Dacă parametrii de comprimare depășesc limita, xz va încerca să ajusteze parametrii
scăzând valorile acestora, astfel încât limita să nu mai fie depășită și va afișa o
notificare că ajustarea automată a fost efectuată. Ajustările se fac în această
ordine: reducerea numărului de fire, trecerea la modul un singur fir de execuție
dacă chiar și un singur fir în modul cu mai multe fire de execuție depășește limita
și, în final, reducerea dimensiunii dicționarului LZMA2.
Când comprimă cu opțiunea --format=raw sau dacă a fost specificată opțiunea
--no-adjust, numai numărul de fire poate fi redus, deoarece se poate face fără a
afecta rezultatul comprimării.
Dacă limita nu poate fi îndeplinită chiar și cu ajustările descrise mai sus, este
afișată o eroare și xz va ieși cu starea de ieșire 1.
Limita poate fi specificata în mai multe moduri:
• Limita poate fi o valoare absolută în octeți. Utilizarea unui sufix întreg
precum MiB poate fi utilă. De exemplu: --memlimit-compress=80MiB
• Limita poate fi specificată ca procent din memoria fizică totală (RAM). Acest
lucru poate fi util mai ales atunci când definiți variabila de mediu XZ_DEFAULTS
într-un script de inițializare shell care este partajat între diferite
calculatoare. În acest fel, limita este automat mai mare pe sistemele cu mai
multă memorie. De exemplu: --memlimit-compress=70%
• Limita poate fi restabilită la valoarea implicită dându-i valoarea 0. În
prezent, aceasta este echivalentă cu stabilirea limitei la max (fără limită de
utilizare a memoriei).
Pentru xz pe 32 de biți există un caz special: dacă limita ar fi peste 4020MiB,
limita este stabilită la 4020MiB. Pe MIPS32 este stabilită în schimb la 2000MiB.
(Valorile 0 și max nu sunt afectate de acest lucru. O caracteristică similară nu
există pentru decomprimare.) Acest lucru poate fi util atunci când un executabil
pe 32 de biți are acces la un spațiu de adrese de 4Gio (2Gio pe MIPS32), se speră
că nu produce daune în alte situații.
Consultați și secțiunea Utilizarea memoriei.
--memlimit-decompress=limita
Stabilește o limită de utilizare a memoriei pentru decomprimare. Acest lucru
afectează și modul --list. Dacă operațiunea nu este posibilă fără a depăși limita,
xz va afișa o eroare și decomprimarea fișierului va eșua. Consultați
--memlimit-compress=limita pentru modalitățile posibile de a specifica limita.
--memlimit-mt-decompress=limita
Stabilește o limită de utilizare a memoriei pentru decomprimarea cu mai multe fire
de execuție. Acest lucru poate afecta doar numărul de fire de execuție; acest
lucru nu îl va face niciodată pe xz să refuze decomprimarea unui fișier. Dacă
limita este prea scăzută pentru a permite orice mod cu mai multe fire de execuție,
limita este ignorată și xz va continua în modul cu un singur fir de execuție.
Rețineți că, dacă se folosește și opțiunea --memlimit-decompress, se va aplica
întotdeauna atât modurilor cu un singur fir de execuție, cât și modurilor cu mai
multe fire de execuție și astfel limita efectivă pentru modul cu mai multe fire de
execuție nu va fi niciodată mai mare decât limita stabilită cu opțiunea
--memlimit-decompress.
Spre deosebire de celelalte opțiuni de limită de utilizare a memoriei, opțiunea
--memlimit-mt-decompress=limita are o limită implicită specifică sistemului.
Comanda xz --info-memory poate fi folosită pentru a vedea valoarea curentă.
Această opțiune și valoarea ei implicită există deoarece, fără nicio limită,
decomprimarea cu (mai multe) fire de execuție ar putea ajunge să aloce o cantitate
„nebună” de memorie cu unele fișiere de intrare. Dacă limita implicită este prea
scăzută pe sistemul dumneavoastră, nu ezitați să creșteți limita, dar niciodată să
nu o stabiliți la o valoare mai mare decât cantitatea de memorie RAM utilizabilă și
cu niște fișiere de intrare adecvate, xz va încerca să utilizeze acea cantitate de
memorie chiar și cu un număr redus de fire de execuție. Rularea lui xz cu
depășirea cantității de memorie fizice(RAM) sau a celei de interschimb(swap) nu va
îmbunătăți performanța de decomprimare.
Consultați opțiunea --memlimit-compress=limita pentru modalități posibile de a
specifica limita. Stabilirea limitei la 0 restabilește limita la valoarea
implicită specifică sistemului.
-M limita, --memlimit=limita, --memory=limita
Aceasta este echivalentă cu specificarea opțiunilor: --memlimit-compress=limita
--memlimit-decompress=limita --memlimit-mt-decompress=limita.
--no-adjust
Afișează o eroare și iese dacă limita de utilizare a memoriei nu poate fi
îndeplinită fără ajustarea parametrilor care afectează ieșirea comprimată. Adică,
acest lucru împiedică xz să comute codificatorul din modul cu mai multe fire de
execuție în modul cu un singur fir de execuție și să reducă dimensiunea
dicționarului LZMA2. Chiar și atunci când această opțiune este utilizată, numărul
de fire de execuție poate fi redus pentru a îndeplini limita de utilizare a
memoriei, deoarece aceasta nu va afecta comprimarea.
Ajustarea automată este întotdeauna dezactivată la crearea fluxurilor brute
(--format=raw).
-T număr, --threads=număr
Specifică numărul de fire de execuție de utilizat. Stabilirea numărului la
valoarea specială 0, face ca xz să utilizeze până la atâtea fire de execuție câte
procesoare sunt în sistem. Numărul real de fire de execuție poate fi mai mic decât
număr dacă fișierul de intrare nu este suficient de mare pentru a trece la modul cu
mai multe fire de execuție cu parametrii dați, sau dacă folosirea mai multor fire
de execuție ar depăși limita de utilizare a memoriei.
Operațiile de comprimare cu un singur fir de execuție și cele cu mai multe fire de
execuție produc ieșiri diferite. Comprimarea cu un singur fir de execuție va oferi
cea mai mică dimensiune a fișierului, dar numai ieșirea de la comprimarea cu mai
multe fire de execuție poate fi decomprimată folosind mai multe fire. Stabilirea
numărului la 1 va determina ca xz să folosească modul cu un singur fir de execuție.
Stabilirea numărului la orice altă valoare, inclusiv 0, va determina ca xz să
folosească comprimarea cu mai multe fire de execuție chiar dacă sistemul acceptă
doar un fir hardware. (xz 5.2.x folosește modul cu un singur fir de execuție în
această situație.)
Pentru a utiliza modul cu mai multe fire de execuție cu un singur fir, stabiliți
numărul la +1. Prefixul + nu are efect cu alte valori decât 1. O limită de
utilizare a memoriei poate face în continuare xz să treacă în modul cu un singur
fir, cu excepția cazului în care este utilizată opțiunea --no-adjust. Suportul
pentru prefixul + a fost adăugat în xz 5.4.0.
Dacă a fost solicitat un număr automat de fire și nu a fost specificată nicio
limită de utilizare a memoriei, atunci o limită „maleabilă” implicită specifică
sistemului va fi utilizată pentru a limita eventual numărul de fire de execuție.
Este o limită „maleabilă” în sensul că este ignorată dacă numărul de fire devine
unul, astfel o limită „maleabilă” nu va opri niciodată xz să comprime sau să
decomprime. Această limită „maleabilă” implicită nu va face xz să treacă de la
modul cu mai multe fire de execuție la modul cu un singur fir de execuție.
Limitele active pot fi văzute rulând comanda xz --info-memory.
În prezent, singura metodă de procesare cu fire de execuție este împărțirea
intrării în blocuri și comprimarea lor independent unul de celălalt. Dimensiunea
implicită a blocului depinde de nivelul de comprimare și poate fi înlocuită cu
opțiunea --block-size=dimensiune.
Decomprimarea cu fire de execuție funcționează numai pe fișierele care conțin mai
multe blocuri cu informații despre dimensiune în antetele blocurilor. Toate
fișierele suficient de mari comprimate în modul cu mai multe fire de execuție
îndeplinesc această condiție, dar fișierele comprimate în modul cu un singur fir de
execuție nu o îndeplinesc chiar dacă a fost folosită opțiunea
--block-size=dimensiune.
Lanțuri de filtrare personalizate pentru instrumentul de comprimare
Un lanț de filtrare personalizat permite specificarea parametrilor de comprimare în
detaliu, în loc să se bazeze pe cei asociați opțiunilor prestabilite. Când este
specificat un lanț de filtrare personalizat, opțiunile prestabilite (-0 ... -9 și
--extreme) de mai devreme din linia de comandă sunt uitate. Dacă o opțiune prestabilită
este specificată după una sau mai multe opțiuni de lanț de filtrare personalizat, noua
prestabilire intră în vigoare și opțiunile lanțului de filtrare personalizat, specificate
mai devreme sunt uitate.
Un lanț de filtrare este comparabil cu conductele din linia de comandă. La comprimare,
intrarea necomprimată merge la primul filtru, a cărui ieșire merge la următorul filtru
(dacă există). Ieșirea ultimului filtru este scrisă în fișierul comprimat. Numărul maxim
de filtre din lanț este de patru, dar de obicei un lanț de filtrare are doar unul sau două
filtre.
Multe filtre au limitări în ceea ce privește locul în care se pot afla în lanțul de
filtrare: unele filtre pot funcționa doar ca ultimul filtru din lanț, altele doar ca
non-ultim filtru și unele funcționează în orice poziție din lanț. În funcție de filtru,
această limitare este fie inerentă proiectării filtrului, fie există pentru a preveni
problemele de securitate.
Un lanț de filtrare personalizat este specificat utilizând una sau mai multe opțiuni de
filtrare în ordinea în care sunt cerute în lanțul de filtrare. Adică, ordinea opțiunilor
de filtrare este semnificativă! La decodificarea fluxurilor brute (--format=raw), lanțul
de filtrare este specificat în aceeași ordine în care a fost specificat la comprimare.
Filtrele iau opțiuni specifice filtrului ca o listă separată prin virgule. Virgulele
suplimentare din opțiuni sunt ignorate. Fiecare opțiune are o valoare implicită, așa că
trebuie să specificați numai cele pe care doriți să le modificați.
Pentru a vedea întregul lanț de filtre și opțiuni, utilizați xz -vv (adică folosiți
--verbose de două ori). Acest lucru funcționează și pentru vizualizarea opțiunilor
lanțului de filtre utilizate de valorile prestabilite.
--lzma1[=opțiuni]
--lzma2[=opțiuni]
Adaugă filtrul LZMA1 sau LZMA2 la lanțul de filtre. Aceste filtre pot fi folosite
doar ca ultimul filtru din lanț.
LZMA1 este un filtru vechi, care este acceptat aproape exclusiv datorită formatului
de fișier vechi .lzma, care acceptă numai LZMA1. LZMA2 este o versiune actualizată
a LZMA1 pentru a rezolva unele probleme practice ale LZMA1. Formatul .xz folosește
LZMA2 și nu acceptă deloc LZMA1. Viteza de comprimare și rapoartele LZMA1 și LZMA2
sunt practic aceleași.
LZMA1 și LZMA2 au același set de opțiuni:
preset=prestabilit
Reconfigurează toate opțiunile LZMA1 sau LZMA2 la prestabilit. Prestabilit
constă dintr-un număr întreg, care poate fi urmat de modificatori
prestabiliți cu o singură literă. Numărul întreg poate fi de la 0 la 9,
potrivindu-se cu opțiunile liniei de comandă -0 ... -9. Singurul
modificator acceptat în prezent este e, care se potrivește cu --extreme.
Dacă nu este specificat prestabilit, valorile implicite ale opțiunilor LZMA1
sau LZMA2 sunt preluate din prestabilirea 6.
dict=dimensiunea
Dimensiunea dicționarului (istoricul memoriei tampon) indică câți octeți din
datele necomprimate recent procesate sunt păstrați în memorie. Algoritmul
încearcă să găsească secvențe de octeți care se repetă (potriviri) în datele
necomprimate și să le înlocuiască cu referințe la datele aflate în prezent
în dicționar. Cu cât dicționarul este mai mare, cu atât este mai mare șansa
de a găsi o potrivire. Astfel, creșterea dimensiunii dicționarului
îmbunătățește de obicei raportul de comprimare, dar un dicționar mai mare
decât fișierul necomprimat este risipă de memorie.
Dimensiuneatipică a dicționarului este de la 64Kio până la 64Mio. Minimul
este de 4Kio. Maximul pentru compresie este în prezent de 1,5Gio (1536Mio).
Decomprimarea acceptă deja dicționare cu până la un octet mai puțin de 4Gio,
care este maximul pentru formatele de flux LZMA1 și LZMA2.
Dimensiunea dicționarului și găsitorul de potriviri (match finder) → (mf)
determină împreună utilizarea memoriei de către codificatorul LZMA1 sau
LZMA2. Aceeași dimensiune a dicționarului (sau mai mare) care a fost
utilizată la comprimare, este necesară pentru decomprimare, astfel încât
utilizarea memoriei de către decodificator este determinată de dimensiunea
dicționarului utilizată la comprimare. Antetele .xz stochează dimensiunea
dicționarului fie ca 2^n, fie ca 2^n + 2^(n-1), deci aceste dimensiuni sunt
oarecum preferate pentru comprimare. Alte dimensiuni vor fi rotunjite
atunci când sunt stocate în anteturile .xz.
lc=lc Specifică numărul de biți de context literal. Minimul este 0 și maximul
este 4; implicit este 3. În plus, suma lc și lp nu trebuie să depășească 4.
Toți octeții care nu pot fi codificați ca potriviri sunt codificați ca
literali. Adică, literalii sunt pur și simplu octeți de 8 biți care sunt
codificați unul câte unul.
Codificarea literală presupune că cei mai mari biți lc ai octetului anterior
necomprimat se corelează cu octetul următor. De exemplu, în textul tipic
englezesc, o literă mare este adesea urmată de o literă mică, iar o literă
mică este urmată de obicei de o altă literă mică. În setul de caractere
US-ASCII, cei mai mari trei biți sunt 010 pentru literele mari și 011 pentru
literele mici. Când lc este cel puțin 3, codificarea literală poate profita
de această proprietate în datele necomprimate.
Valoarea implicită (3) este de obicei bună. Dacă doriți o comprimare
maximă, testați lc=4. Uneori ajută puțin, iar uneori înrăutățește
comprimarea . Dacă o agravează, încercați de-asemeni cu lc=2.
lp=lp Specifică numărul de biți de poziție literală. Minimul este 0 și maximul
este 4; implicit este 0.
Lp afectează ce fel de aliniere în datele necomprimate este presupusă la
codificarea literalelor. Consultați argumentul pb de mai jos pentru mai
multe informații despre aliniere.
pb=pb Specifică numărul de biți de poziție. Minimul este 0 și maximul este 4;
implicit este 2.
Pb afectează ce fel de aliniere în datele necomprimate este presupusă în
general. Valoarea implicită înseamnă alinierea pe patru octeți
(2^pb=2^2=4), care este adesea o alegere bună atunci când nu există o
ipoteză mai bună.
Când alinierea este cunoscută, definirea lui pb în mod corespunzător poate
reduce puțin dimensiunea fișierului. De exemplu, cu fișierele text cu
aliniere pe un octet (US-ASCII, ISO-8859-*, UTF-8), definirea pb=0 poate
îmbunătăți ușor comprimarea. Pentru textul UTF-16, pb=1 este o alegere
bună. Dacă alinierea este un număr impar, cum ar fi 3 octeți, pb=0 ar putea
fi cea mai bună alegere.
Chiar dacă alinierea presupusă poate fi ajustată cu pb și lp, LZMA1 și LZMA2
încă favorizează ușor alinierea pe 16 octeți. Ar putea fi demn de luat în
considerare atunci când proiectați formate de fișiere care pot fi adesea
comprimate cu LZMA1 sau LZMA2.
mf=mf Căutarea potrivirilor are un efect major asupra vitezei codificatorului,
utilizării memoriei și raportului de comprimare. De obicei, găsitorii de
potriviri din lanțul sumelor de control sunt mai rapizi decât găsitorii de
potriviri din arborele binar. Valoarea implicită depinde de prestabilit: 0
folosește hc3, 1–3 folosește hc4, iar restul folosește bt4.
Sunt acceptate următoarele opțiuni de căutare de potriviri. Formulele de
utilizare a memoriei de mai jos sunt aproximări estimative, care se apropie
cel mai mult de realitate atunci când dict este o putere a lui doi.
hc3 Lanț de sumă de control, cu suma de control de 2 și 3 octeți
Valoarea minimă pentru nice: 3
Utilizarea memoriei:
dict * 7.5 (dacă dict <= 16 Mio);
dict * 5.5 + 64 MiB (dacă dict > 16 Mio)
hc4 Lanț de sumă de control, cu suma de control de 2, 3 și 4 octeți
Valoarea minimă pentru nice: 4
Utilizarea memoriei:
dict * 7.5 (dacă dict <= 32 Mio);
dict * 6.5 (dacă dict > 32 Mio)
bt2 Arbore binar cu suma de control de 2 octeți
Valoarea minimă pentru nice: 2
Utilizarea memoriei: dict * 9.5
bt3 Arbore binar cu suma de control de 2 și 3 octeți
Valoarea minimă pentru nice: 3
Utilizarea memoriei:
dict * 11.5 (dacă dict <= 16 Mio);
dict * 9.5 + 64 MiB (dacă dict > 16 Mio)
bt4 Arbore binar cu suma de control de 2, 3 și 4 octeți
Valoarea minimă pentru nice: 4
Utilizarea memoriei:
dict * 11.5 (dacă dict <= 32 Mio);
dict * 10.5 (dacă dict > 32 Mio)
mode=mod
Comprimarea mod specifică metoda de analiză a datelor produse de găsitorul
de potriviri. Modurile acceptate sunt fast(rapid) și normal. Valoarea
implicită este fast pentru prestabiliri 0–3 și normal pentru prestabiliri
4–9.
De obicei, fast este folosit cu instrumentele de căutare de potriviri ale
lanțului de sume de control, și normal cu instrumentele de căutare de
potriviri din arborele binar. Aceasta este și ceea ce fac prestabiririle.
nice=nice
Specifică ceea ce este considerat a fi o lungime bună(nice) pentru o
potrivire. Odată ce este găsită o potrivire de cel puțin nice octeți,
algoritmul nu mai caută după potriviri posibile mai bune.
Nice poate fi de 2–273 octeți. Valorile mai mari tind să ofere un raport de
comprimare mai bun în detrimentul vitezei. Valoarea implicită depinde de
prestabilit.
depth=adâncimea
Specifică adâncimea maximă de căutare în găsitorul de potriviri. Valoarea
implicită este valoarea specială de 0, ceea ce face ca instrumentul de
comprimare să determine o adâncime rezonabilă pornind de la valorile mf și
nice.
Adâncimea rezonabilă pentru lanțuri de sumă de control este 4–100 și 16–1000
pentru arbori binari. Folosirea unor valori foarte mari pentru adâncime
poate face codificatorul extrem de lent cu unele fișiere. Evitați să
stabiliți adâncimea la valori peste 1000, cu excepția cazului în care
sunteți pregătit să întrerupeți comprimarea în cazul în care durează prea
mult.
La decodificarea fluxurilor brute (--format=raw), LZMA2 are nevoie doar de
dimensiunea dicționarului. LZMA1 are nevoie de asemenea de lc, lp și pb.
--x86[=opțiuni]
--arm[=opțiuni]
--armthumb[=opțiuni]
--arm64[=opțiuni]
--powerpc[=opțiuni]
--ia64[=opțiuni]
--sparc[=opțiuni]
Adaugă un filtru de ramură/apel/salt (branch/call/jump ⟶ „BCJ”) la lanțul de
filtre. Aceste filtre pot fi utilizate numai ca un filtru care nu este ultimul din
lanțul de filtrare.
Un filtru BCJ convertește adresele relative din codul mașinii în omoloagele lor
absolute. Acest lucru nu modifică dimensiunea datelor, dar crește redundanța, ceea
ce poate ajuta LZMA2 să producă fișier .xz cu 0–15 % mai mic. Filtrele BCJ sunt
întotdeauna reversibile, deci folosind un filtru BCJ pentru tipul greșit de date nu
provoacă nicio pierdere de date, deși poate înrăutăți puțin raportul de comprimare.
Filtrele BCJ sunt foarte rapide și folosesc o cantitate nesemnificativă de memorie.
Aceste filtre BCJ au probleme cunoscute legate de raportul de comprimare:
• Unele tipuri de fișiere care conțin cod executabil (de exemplu, fișiere obiect,
biblioteci statice și module de kernel Linux) au adresele din instrucțiuni
completate cu valori de umplere. Aceste filtre BCJ vor face în continuare
conversia adresei, ceea ce va înrăutăți comprimarea cu aceste fișiere.
• Dacă pe o arhivă este aplicat un filtru BCJ, este posibil ca raportul de
comprimare să fie mai rău decât la neutilizarea unui filtru BCJ. De exemplu,
dacă există executabile similare sau chiar identice, filtrarea va face probabil
fișierele mai puțin asemănătoare și astfel comprimarea este mai proastă.
Conținutul fișierelor neexecutabile din aceeași arhivă poate conta și el. În
practică, trebuie să încercați cu și fără filtru BCJ pentru a vedea care
rezultat este mai bun în fiecare situație.
Seturi de instrucțiuni diferite au o aliniere diferită: fișierul executabil trebuie
aliniat la un multiplu al acestei valori în datele de intrare pentru ca filtrul să
funcționeze.
Filtru Aliniere Note
x86 1 x86 pe 32 de biți
sau 64 de biți
ARM 4
ARM-Thumb 2
ARM64 4 alinierea pe 4096-octeți
este cea mai bună
PowerPC 4 Doar big endian
IA-64 16 Itanium
SPARC 4
Deoarece datele filtrate prin BCJ sunt de obicei comprimate cu LZMA2, raportul de
comprimare poate fi ușor îmbunătățit dacă opțiunile LZMA2 sunt definite pentru a se
potrivi cu alinierea filtrului BCJ selectat. De exemplu, cu filtrul IA-64, este
bine să stabiliți pb=4 sau chiar pb=4,lp=4,lc=0 cu LZMA2 (2^4=16). Filtrul x86
este o excepție; de obicei, este bine să rămână la alinierea implicită de patru
octeți a LZMA2 atunci când se comprimă executabile x86.
Toate filtrele BCJ acceptă același opțiuni:
start=poziție
Specifică poziția de pornire care este utilizată la conversia între adresele
relative și absolute. Poziția trebuie să fie un multiplu al alinierii
filtrului (consultați tabelul de mai sus). Valoarea implicită este zero.
În practică, valoarea implicită este bună; specificarea unei poziții
personalizate nu este aproape niciodată utilă.
--delta[=opțiuni]
Adaugă filtrul Delta în lanțul de filtrare. Filtrul Delta poate fi folosit doar ca
un filtru care nu este ultimul în lanțul de filtrare.
În prezent, este acceptat doar calculul delta simplu de octeți. Poate fi util la
comprimarea, de exemplu, a imaginilor bitmap necomprimate sau a sunetului PCM
necomprimat. Cu toate acestea, algoritmii cu scop special pot da rezultate
semnificativ mai bune decât Delta + LZMA2. Acest lucru este valabil mai ales în
cazul audio, care se comprimă mai repede și mai bine, de exemplu, cu flac(1).
Opțiuni acceptate:
dist=distanța
Specifică distanța calculului delta în octeți. Distanța trebuie să fie
1–256. Valoarea implicită este 1.
De exemplu, cu dist=2 și intrare de opt octeți: A1 B1 A2 B3 A3 B5 A4 B7,
ieșirea va fi: A1 B1 01 02 01 02 01 02.
Alte opțiuni
-q, --quiet
Suprimă avertismentele și notificările. Specificați acest lucru de două ori pentru
a suprima și erorile. Această opțiune nu are niciun efect asupra stării de ieșire.
Adică, chiar dacă o avertizare a fost suprimată, starea de ieșire pentru a indica o
avertizare este încă utilizată.
-v, --verbose
Oferă informații detaliate. Dacă ieșirea de eroare standard este conectată la un
terminal, xz va afișa un indicator de progres. Specificarea opțiunii --verbose de
două ori, va avea ca rezultat oferirea de informații și mai detaliate.
Indicatorul de progres afișează următoarele informații:
• Procentul de completare este afișat dacă se cunoaște dimensiunea fișierului de
intrare. Adică, procentul nu poate fi afișat la procesarea fișierului prin
conducte(pipe).
• Cantitatea de date comprimate produse (comprimare) sau consumate
(decomprimare).
• Cantitatea de date necomprimate consumate (comprimare) sau produse
(decomprimare).
• Raportul de comprimare, care se calculează împărțind cantitatea de date
comprimate procesate până acum la cantitatea de date necomprimate procesate până
acum.
• Viteza de comprimare sau decomprimare. Aceasta este măsurată drept cantitatea
de date necomprimate consumate (comprimare) sau produse (decomprimare) pe
secundă. Este afișată după ce au trecut câteva secunde de când xz a început
procesarea fișierului.
• Timpul scurs în format M:SS sau H:MM:SS.
• Timpul rămas estimat este afișat numai atunci când dimensiunea fișierului de
intrare este cunoscută și au trecut deja câteva secunde de când xz a început
procesarea fișierului. Ora este afișată într-un format mai puțin precis, care
nu are niciodată două puncte, de exemplu, 2 min 30 s.
Când ieșirea de eroare standard nu este un terminal, --verbose va face xz să
imprime numele fișierului, dimensiunea comprimată, dimensiunea necomprimată,
raportul de comprimare și, eventual, de asemenea, viteza și timpul scurs pe o
singură linie la ieșirea de eroare standard după comprimarea sau decomprimarea
fișierului. Viteza și timpul scurs sunt incluse numai atunci când operațiunea a
durat cel puțin câteva secunde. Dacă operațiunea nu s-a încheiat, de exemplu, din
cauza întreruperii din partea utilizatorului, se imprimă și procentul de
completare dacă se cunoaște dimensiunea fișierului de intrare.
-Q, --no-warn
Nu comută starea de ieșire la 2 chiar dacă a fost detectată o condiție care merită
avertizată. Această opțiune nu afectează nivelul de detaliere al informațiilor,
astfel încât atât --quiet cât și --no-warn trebuie folosite pentru a nu afișa
avertismente și pentru a nu modifica starea de ieșire.
--robot
Afișează mesajele într-un format care poate fi analizat de mașină. Acest lucru are
scopul de a ușura scrierea interfețelor în care se dorește să se folosească xz în
loc de liblzma, ceea ce poate fi cazul cu diferite scripturi. Ieșirea cu această
opțiune activată este menită să fie stabilă în toate versiunile xz. Consultați
secțiunea MOD ROBOT pentru detalii.
--info-memory
Afișează, într-un format care poate fi citit de om, câtă memorie fizică (RAM) și
câte fire de execuție de procesor xz crede că are sistemul și limitele de utilizare
a memoriei pentru comprimare și decomprimare și iese cu succes.
-h, --help
Afișează un mesaj de ajutor care descrie opțiunile cele mai frecvent utilizate și
iese cu succes.
-H, --long-help
Afișează un mesaj de ajutor care descrie toate caracteristicile xz și iese cu
succes
-V, --version
Afișează numărul versiunii xz și liblzma într-un format care poate fi citit de om.
Pentru a obține rezultate analizabile de mașină, specificați --robot înainte de
--version.
MOD ROBOT
Modul robot este activat cu opțiunea --robot. Face ieșirea lui xz mai ușor de analizat de
către alte programe. În prezent, opțiunea --robot este acceptată numai împreună cu
opțiunile --version, --info-memory și --list. Va fi acceptată pentru comprimare și
decomprimare în viitor.
Versiunea
xz --robot --version va afișa numărul versiunii xz și liblzma în următorul format:
XZ_VERSION=XYYYZZZS
LIBLZMA_VERSION=XYYYZZZS
X Versiunea majoră.
YYY Versiunea minoră. Numerele pare sunt prezente în versiunile stabile. Numerele
impare sunt prezente în versiunile alfa sau beta.
ZZZ Nivelul de plasture(patch) pentru versiunile stabile sau doar un contor pentru
versiunile de dezvoltare.
S Stabilitate. 0 este alfa, 1 este beta și 2 este stabil. S trebuie să fie
întotdeauna 2 atunci când AAA este par.
XYYYZZZS sunt aceleași pe ambele linii dacă xz și liblzma sunt din aceeași versiune XZ
Utils.
Exemple: 4.999.9beta este 49990091 și 5.0.0 este 50000002.
Informații privind limita memoriei
xz --robot --info-memory tipărește o singură linie cu trei coloane separate prin
tabulatori:
1. Cantitatea totală de memorie fizică (RAM) în octeți.
2. Limita de utilizare a memoriei pentru comprimare în octeți (--memlimit-compress). O
valoare specială de 0 indică configurarea implicită, care pentru modul cu un singur
fir este la fel ca fără limită.
3. Limita de utilizare a memoriei pentru decomprimare în octeți (--memlimit-decompress).
O valoare specială de 0 indică configurarea implicită, care pentru modul cu un singur
fir este la fel ca fără limită.
4. Începând cu xz 5.3.4alpha: Utilizarea memoriei pentru decomprimarea cu mai multe fire
în octeți (--memlimit-mt-decompress). Acesta nu este niciodată zero, deoarece o
valoare implicită specifică sistemului afișată în coloana 5 este utilizată dacă nu a
fost specificată în mod explicit nicio limită. De asemenea, aceasta nu este niciodată
mai mare decât valoarea din coloana 3, chiar dacă a fost specificată o valoare mai
mare cu --memlimit-mt-decompress.
5. Începând cu xz 5.3.4alpha: o limită implicită de utilizare a memoriei specifică
sistemului, care este utilizată pentru a limita numărul de fire de execuție atunci
când se comprimă cu un număr automat de fire de execuție (--threads=0) și nicio limită
de utilizare a memoriei nu fost specificată cu (--memlimit-compress). Aceasta este,
de asemenea, utilizată ca valoare implicită pentru --memlimit-mt-decompress.
6. Începând cu xz 5.3.4alpha: numărul de fire de execuție de procesor disponibile.
În viitor, rezultatul xz --robot --info-memory poate avea mai multe coloane, dar niciodată
mai mult de o singură linie.
Modul listă
xz --robot --list utilizează o ieșire separată de tabulatori. Prima coloană a fiecărei
linii are un șir care indică tipul de informații găsite pe acea linie:
name Aceasta este întotdeauna prima linie când începe să se listeze un fișier. A doua
coloană de pe linie este numele fișierului.
file Această linie conține informații generale despre fișierul .xz. Această linie este
întotdeauna tipărită după linia name.
stream Acest tip de linie este utilizat numai atunci când a fost specificată opțiunea
--verbose. Există tot atâtea linii stream câte fluxuri există în fișierul .xz.
block Acest tip de linie este utilizat numai atunci când a fost specificată opțiunea
--verbose. Există tot atâtea linii block câte blocuri există în fișierul .xz.
Liniile block sunt afișate după toate liniile stream; tipurile diferite de linii nu
sunt intercalate.
summary
Acest tip de linie este folosit numai atunci când opțiunea --verbose a fost
specificată de două ori. Această linie este afișată după toate liniile block. Ca
și linia file, linia summary conține informații generale despre fișierul .xz.
totals Această linie este întotdeauna ultima linie din lista afișată la ieșire. Aceasta
arată numărul total și dimensiunile.
Coloanele din liniile file:
2. Numărul de fluxuri din fișier
3. Numărul total de blocuri din fluxuri
4. Dimensiunea comprimată a fișierului
5. Dimensiunea necomprimată a fișierului
6. Raportul de comprimare, de exemplu, 0,123. Dacă raportul este peste 9,999, în
locul raportului sunt afișate trei liniuțe (---).
7. Lista de nume de verificare a integrității, separate prin virgule. Următoarele
șiruri sunt utilizate pentru tipurile de verificare cunoscute: None, CRC32,
CRC64 și SHA-256. Pentru tipurile de verificări necunoscute, se utilizează
None-N, unde N este ID-ul de verificare ca număr zecimal (una sau două cifre).
8. Dimensiunea totală a umpluturii fluxului din fișier
Coloanele din liniile stream:
2. Numărul fluxului (primul flux este 1)
3. Numărul de blocuri din flux
4. Poziția de pornire a comprimării
5. Poziția de pornire a decomprimării
6. Dimensiune comprimată (nu include umplutura fluxului)
7. Dimensiune necomprimată
8. Raport de comprimare
9. Numele verificării de integritate
10. Dimensiunea umpluturii fluxului
Coloanele din liniile block:
2. Numărul fluxului care conține acest bloc
3. Numărul blocului în raport cu începutul fluxului (primul bloc este 1)
4. Numărul blocului în raport cu începutul fișierului
5. Poziția de pornire a comprimării în raport cu începutul fișierului
6. Poziția de pornire necomprimată în raport cu începutul fișierului
7. Dimensiunea totală comprimată a blocului (include antetele)
8. Dimensiune necomprimată
9. Raport de comprimare
10. Numele verificării de integritate
Dacă opțiunea --verbose a fost specificată de două ori, coloane suplimentare sunt incluse
pe liniile block. Acestea nu sunt afișate cu o singură specificare a opțiunii --verbose,
deoarece obținerea acestor informații necesită multe căutări și, prin urmare, poate fi
lentă:
11. Valoarea verificării integrității în hexazecimal
12. Dimensiunea antetului blocului
13. Indicatori de bloc: c indică faptul că este prezentă dimensiunea comprimată,
iar u indică faptul că este prezentă dimensiunea necomprimată. Dacă
indicatorul nu este determinat, este afișată o liniuță (-) pentru a menține
lungimea șirului fixă. Pot fi adăugate noi indicatoare la sfârșitul șirului,
în viitor.
14. Dimensiunea datelor comprimate reale din bloc (acest lucru exclude antetul
blocului, umplutura blocului și câmpurile de verificare)
15. Cantitatea de memorie (în octeți) necesară pentru a decomprima acest bloc cu
această versiune xz
16. Lanț de filtrare. Rețineți că majoritatea opțiunilor utilizate în timpul
comprimării nu pot fi cunoscute, deoarece doar opțiunile necesare pentru
decomprimare sunt stocate în anteturile .xz.
Coloanele din liniile summary:
2. Cantitatea de memorie (în octeți) necesară pentru a decomprima acest fișier cu
această versiune xz
3. yes sau no indicând dacă toate antetele blocurilor au atât dimensiunea
comprimată, cât și dimensiunea necomprimată stocate în ele
Începând cu xz 5.1.2alpha:
4. Versiunea xz minimă necesară pentru a decomprima fișierul
Coloanele din linia totals:
2. Numărul de fluxuri
3. Numărul de blocuri
4. Dimensiunea comprimată
5. Dimensiune necomprimată
6. Raportul mediu de comprimare
7. Lista de nume de verificare a integrității, separate prin virgule, care au fost
prezente în fișiere
8. Dimensiunea umpluturii fluxului
9. Numărul de fișiere. Aceasta este aici pentru a păstra ordinea coloanelor
anterioare la fel ca pe liniile file.
Dacă opțiunea --verbose a fost specificată de două ori, pe linia totals sunt incluse
coloane suplimentare:
10. Cantitatea maximă de memorie (în octeți) necesară pentru a decomprima fișierele
cu această versiune xz
11. yes sau no indicând dacă toate antetele blocurilor au atât dimensiunea
comprimată, cât și dimensiunea necomprimată stocate în ele
Începând cu xz 5.1.2alpha:
12. Versiunea xz minimă necesară pentru a decomprima fișierul
Versiunile viitoare pot adăuga noi tipuri de linii și pot fi adăugate coloane noi la
tipurile de linii existente, dar coloanele existente nu vor fi modificate.
STARE DE IEȘIRE
0 Totul este bine.
1 A apărut o eroare.
2 A apărut ceva care merită să fie avertizat, dar nu au apărut erori reale.
Notificările (nu avertismentele sau erorile) afișate la ieșirea de eroare standard nu
afectează starea de ieșire.
VARIABILE DE MEDIU
xz analizează liste de opțiuni separate prin spații din variabilele de mediu XZ_DEFAULTS
și XZ_OPT, în această ordine, înainte de a analiza opțiunile din linia de comandă.
Rețineți că numai opțiunile sunt analizate din variabilele de mediu; toate non-opțiunile
sunt ignorate în tăcere. Analiza se face cu funcția getopt_long(3) care este folosită și
pentru argumentele liniei de comandă.
XZ_DEFAULTS
Opțiuni implicite specifice utilizatorului sau la nivelul întregului sistem. De
obicei, acest lucru este specificat într-un script de inițializare shell pentru a
activa limitatorul de utilizare a memoriei lui xz implicit. Excluzând scripturile
de inițializare shell și cazurile speciale similare, scripturile nu trebuie
niciodată să modifice sau să dezactiveze XZ_DEFAULTS.
XZ_OPT Acest lucru este pentru transmiterea opțiunilor către xz atunci când nu este
posibil să definiți opțiunile direct în linia de comandă a xz. Acesta este cazul
când xz este rulat de un script sau de un instrument, de exemplu, GNU tar(1):
XZ_OPT=-2v tar caf foo.tar.xz foo
Scripturile pot folosi XZ_OPT, de exemplu, pentru a configura opțiunile implicite
de comprimare specifice scriptului. Se recomandă totuși să se permită
utilizatorilor să înlocuiască XZ_OPT dacă acest lucru este rezonabil. De exemplu,
în scripturile sh(1) se poate folosi ceva de genul acesta:
XZ_OPT=${XZ_OPT-"-7e"} export XZ_OPT
COMPATIBILITATE CU LZMA-UTILS
Sintaxa liniei de comandă a lui xz este practic o super-colecție de lzma, unlzma și lzcat
așa cum se găsește în LZMA Utils 4.32.x. În cele mai multe cazuri, este posibil să
înlocuiți LZMA Utils cu XZ Utils fără a întrerupe scripturile existente. Există totuși
unele incompatibilități, care uneori pot cauza probleme.
Niveluri de comprimare prestabilite
Numerotarea nivelurilor de comprimare prestabilite nu este identică în xz și LZMA Utils.
Cea mai importantă diferență este modul în care dimensiunile dicționarului sunt atribuite
diferitelor niveluri prestabilite. Dimensiunea dicționarului este aproximativ egală cu
memoria utilizată la decomprimare.
Nivel xz LZMA Utils
-0 256 KiB N/A
-1 1 MiB 64 KiB
-2 2 MiB 1 MiB
-3 4 MiB 512 KiB
-4 4 MiB 1 MiB
-5 8 MiB 2 MiB
-6 8 MiB 4 MiB
-7 16 MiB 8 MiB
-8 32 MiB 16 MiB
-9 64 MiB 32 MiB
Diferențele de dimensiune a dicționarului afectează deasemenea cantitatea de memorie
utilizată la comprimare dar există și alte diferențe între LZMA Utils și XZ Utils, care
fac diferența și mai mare:
Nivel xz LZMA Utils 4.32.x
-0 3 MiB N/A
-1 9 MiB 2 MiB
-2 17 MiB 12 MiB
-3 32 MiB 12 MiB
-4 48 MiB 16 MiB
-5 94 MiB 26 MiB
-6 94 MiB 45 MiB
-7 186 MiB 83 MiB
-8 370 MiB 159 MiB
-9 674 MiB 311 MiB
Nivelul prestabilit implicit în LZMA Utils este -7, în timp ce în XZ Utils este -6, deci
ambele folosesc un dicționar de 8Mio în mod implicit.
Fișiere .lzma transmise în flux vs. netransmise în flux
Dimensiunea necomprimată a fișierului poate fi stocată în antetul .lzma. LZMA Utils face
asta atunci când comprimă fișiere obișnuite. Alternativa este să marcați că dimensiunea
necomprimată este necunoscută și să folosiți marcajul de sfârșit de încărcare pentru a
indica unde ar trebui să se oprească decomprimarea. LZMA Utils folosește această metodă
atunci când dimensiunea necomprimată nu este cunoscută, ceea ce este cazul, de exemplu,
când se folosesc conducte.
xz acceptă decomprimarea fișierelor .lzma cu sau fără marcaj de sfârșit de încărcare, dar
toate fișierele .lzma create de xz vor folosi marcajul de sfârșit de încărcare și vor avea
dimensiunea necomprimată marcată ca necunoscută în antetul .lzma. Aceasta poate fi o
problemă în unele situații mai puțin frecvente. De exemplu, un instrument de decomprimare
.lzma încorporat într-un dispozitiv poate funcționa numai cu fișiere care au dimensiunea
necomprimată cunoscută. Dacă întâmpinați această problemă, trebuie să utilizați LZMA
Utils sau LZMA SDK pentru a crea fișiere .lzma cu dimensiunea necomprimată cunoscută.
Fișiere .lzma neacceptate
Formatul .lzma permite valori lc de până la 8 și valori lp de până la 4. LZMA Utils poate
decomprima fișiere cu orice lc și lp, dar creează întotdeauna fișiere cu lc=3 și lp=0.
Crearea de fișiere cu alte lc și lp este posibilă cu xz și cu LZMA SDK.
Implementarea filtrului LZMA1 în liblzma necesită ca suma lc și lp să nu depășească 4.
Altfel, fișierele .lzma, care depășesc această limitare, nu pot fi decomprimate cu xz.
LZMA Utils creează numai fișiere .lzma care au o dimensiune de dicționar de 2^n (o putere
de 2), dar acceptă fișiere cu orice dimensiune de dicționar. liblzma acceptă numai
fișierele .lzma care au dimensiunea de dicționar de 2^n sau 2^n + 2^(n-1). Acest lucru
este pentru a reduce numărul de „fals pozitiv” atunci când se detectează fișiere .lzma.
Aceste limitări nu ar trebui să fie o problemă în practică, deoarece practic toate
fișierele .lzma au fost comprimate cu opțiuni pe care liblzma le va accepta.
Resturi rămase
Când decomprimă, LZMA Utils ignoră în tăcere totul după primul flux .lzma. În majoritatea
situațiilor, aceasta este o eroare. Aceasta înseamnă, de asemenea, că LZMA Utils nu
acceptă decomprimarea fișierelor .lzma concatenate.
Dacă au rămas date după primul flux .lzma, xz consideră că fișierul este corupt, cu
excepția cazului în care a fost utilizată opțiunea --single-stream. Acest lucru poate
rupe scripturile obscure(scrise deficitar) care presupun că resturile rămase sunt
ignorate.
NOTE
Rezultatul comprimării poate varia
Ieșirea exactă comprimată produsă din același fișier de intrare necomprimat poate varia
între versiunile XZ Utils, chiar dacă opțiunile de comprimare sunt identice. Acest lucru
se datorează faptului că instrumentul codificator poate fi îmbunătățit (comprimare mai
rapidă sau mai bună) fără a afecta formatul fișierului. Ieșirea poate varia chiar și
între compilările diferite ale aceleiași versiuni XZ Utils, dacă sunt utilizate opțiuni
diferite de compilare.
Cele de mai sus înseamnă că odată ce opțiunea --rsyncable a fost utilizată, fișierele
rezultate nu vor fi neapărat sincronizate cu rsync decât dacă atât fișierele vechi, cât și
cele noi au fost comprimate cu aceeași versiune xz. Această problemă poate fi remediată
dacă o parte a implementării codificatorului este înghețată pentru a menține stabilă
ieșirea „rsyncabilă” între versiunile xz.
Instrumente de decomprimare .xz încorporate
Implementările instrumentului de decomprimare .xz încorporat, cum ar fi XZ Embedded, nu
acceptă neapărat fișiere create cu tipuri de verificare a integrității, altele decât none
și crc32. Deoarece valoarea implicită este --check=crc64, trebuie să utilizați
--check=none sau --check=crc32 atunci când creați fișiere pentru sistemele încorporate.
În afara sistemelor încorporate, toate instrumentele de decomprimare în format .xz acceptă
toate tipurile de verificare sau cel puțin pot decomprima fișierul fără a efectua
verificarea integrității dacă acel tip de verificare nu este acceptat.
XZ Embedded acceptă filtre BCJ, dar numai cu poziție de pornire implicită.
EXEMPLE
Bazice
Comprimă fișierul foo în foo.xz folosind nivelul de comprimare implicit (-6) și elimină
fișierul foo dacă comprimarea are succes:
xz foo
Decomprimă bar.xz în bar și nu elimină bar.xz chiar dacă decomprimarea este efectuată cu
succes:
xz -dk bar.xz
Creează baz.tar.xz cu nivelul prestabilit -4e (-4 --extreme), care este mai lent decât
nivelul prestabilit implicit -6, dar necesită mai puțină memorie pentru comprimare și
decomprimare (48Mio și, respectiv, 5Mio):
tar cf - baz | xz -4e > baz.tar.xz
Un amestec de fișiere comprimate și necomprimate poate fi decomprimat la ieșirea standard
cu o singură comandă:
xz -dcf a.txt b.txt.xz c.txt d.txt.lzma > abcd.txt
Comprimarea în paralel a mai multor fișiere
În sisteme GNU și *BSD, find(1) și xargs(1) pot fi utilizate pentru a paraleliza
comprimarea mai multor fișiere:
find . -type f \! -name '*.xz' -print0 \ | xargs -0r -P4 -n16 xz -T1
Opțiunea -P pentru comanda xargs(1) stabilește numărul de procese paralele xz. Cea mai
bună valoare pentru opțiunea -n depinde de câte fișiere trebuie să fie comprimate. Dacă
există doar câteva fișiere, valoarea ar trebui probabil să fie 1; cu zeci de mii de
fișiere, 100 sau chiar mai mult poate să fie valoarea potrivită pentru a reduce numărul de
procese xz pe care xargs(1) le va crea în final.
Opțiunea -T1 pentru xz este acolo pentru a-l forța să ruleze în modul cu un singur fir de
execuție, deoarece xargs(1) este folosit pentru a controla cantitatea de paralelizare.
Modul robot
Calculează câți octeți au fost salvați în total după comprimarea mai multor fișiere:
xz --robot --list *.xz | awk '/^totals/{print $5-$4}'
Un script poate dori să afle dacă folosește o versiune xz suficient de nouă. Următorul
script sh(1) verifică dacă numărul versiunii instrumentului xz este cel puțin 5.0.0.
Această metodă este compatibilă cu versiunile beta vechi, care nu acceptau opțiunea
--robot:
if ! eval "$(xz --robot --version 2> /dev/null)" || [ "$XZ_VERSION" -lt 50000002 ]; then echo "Versiunea dumneavoastră de „xz” este prea veche!" fi unset XZ_VERSION LIBLZMA_VERSION
Stabilește o limită de utilizare a memoriei pentru decomprimare folosind variabila de
mediu XZ_OPT, dar dacă o limită a fost deja stabilită, nu o mărește:
NEWLIM=$((123 << 20)) # 123 MiB OLDLIM=$(xz --robot --info-memory | cut -f3) if [ $OLDLIM -eq 0 -o $OLDLIM -gt $NEWLIM ]; then XZ_OPT="$XZ_OPT --memlimit-decompress=$NEWLIM" export XZ_OPT fi
Lanțuri de filtrare personalizate pentru instrumentul de comprimare
Cea mai simplă utilizare a lanțurilor de filtrare personalizate este personalizarea unei
opțiuni prestabilite LZMA2. Acest lucru poate fi util, deoarece opțiunile prestabilite
acoperă doar un subset al combinațiilor potențial utile de opțiuni de comprimare.
Coloanele CPUComp din tabelele de descriere a opțiunilor -0 ... -9 și --extreme sunt utile
atunci când personalizați opțiunilor prestabilite LZMA2. Iată părțile relevante colectate
din aceste două tabele:
ValPrestab CPUComp
-0 0
-1 1
-2 2
-3 3
-4 4
-5 5
-6 6
-5e 7
-6e 8
Dacă știți că un fișier necesită un dicționar oarecum mare (de exemplu, 32Mio) pentru a se
comprima bine, dar doriți să-l comprimați mai repede decât ar face xz -8, o opțiune
prestabilită cu o valoare CPUComp scăzută (de exemplu, 1) poate fi modificată pentru a
utiliza un dicționar mai mare:
xz --lzma2=preset=1,dict=32MiB foo.tar
Cu anumite fișiere, comanda de mai sus poate fi mai rapidă decât xz -6 în timp ce comprimă
semnificativ mai bine. Cu toate acestea, trebuie subliniat că doar unele fișiere se
beneficiază de un dicționar mare, păstrând în același timp valoarea CPUComp scăzută. Cea
mai evidentă situație, în care un dicționar mare poate ajuta foarte mult, este o arhivă
care conține fișiere foarte asemănătoare de cel puțin câțiva megaocteți fiecare.
Dimensiunea dicționarului trebuie să fie semnificativ mai mare decât orice fișier
individual pentru a permite LZMA2 să profite din plin de asemănările dintre fișierele
consecutive.
Dacă utilizarea unei mari cantități de memorie pentru comprimare și decomprimare este în
regulă, iar fișierul comprimat are cel puțin câteva sute de megaocteți, poate fi util să
folosiți un dicționar și mai mare decât cei 64Mio pe care i-ar folosi xz -9:
xz -vv --lzma2=dict=192MiB big_foo.tar
Utilizarea opțiunii -vv (--verbose --verbose) ca în exemplul de mai sus, poate fi utilă
pentru a vedea cerințele de memorie la comprimare și decomprimare. Amintiți-vă că
utilizarea unui dicționar mai mare decât dimensiunea fișierului necomprimat este risipă de
memorie, de aceea, comanda de mai sus nu este utilă pentru fișiere mici.
Uneori, timpul de comprimare nu contează, dar utilizarea memoriei la decomprimare trebuie
menținută la un nivel scăzut, de exemplu, pentru a face posibilă decomprimarea fișierului
pe un sistem încorporat. Următoarea comandă folosește -6e (-6 --extreme) ca bază și
fixează dimensiunea dicționarului la doar 64Kio. Fișierul rezultat poate fi decomprimat
cu XZ Embedded (de aceea există --check=crc32) folosind aproximativ 100Kio de memorie.
xz --check=crc32 --lzma2=preset=6e,dict=64KiB foo
Dacă doriți să stoarceți cât mai mulți octeți posibil, ajustarea numărului de biți de
context literal (lc) și a numărului de biți de poziție (pb) poate ajuta uneori. Ajustarea
numărului de biți de poziție literală (lp) ar putea ajuta, de asemenea, dar de obicei lc
și pb sunt mai importante. De exemplu, o arhivă de cod sursă conține în mare parte text
US-ASCII, așa că ceva precum comanda următoare, ar putea oferi un fișier „mai slăbuț”
(aproximativ cu 0,1%) mai mic decât cu xz -6e (încercați și fără lc=4):
xz --lzma2=preset=6e,pb=0,lc=4 fișierul_sursă.tar
Utilizarea unui alt filtru împreună cu LZMA2 poate îmbunătăți comprimarea cu anumite
tipuri de fișiere. De exemplu, pentru a comprima o bibliotecă partajată x86 pe 32 de biți
sau x86 pe 64 de biți folosind filtrul BCJ x86:
xz --x86 --lzma2 libfoo.so
Rețineți că ordinea opțiunilor de filtrare este semnificativă. Dacă --x86 este
specificată după --lzma2, xz va da o eroare, deoarece nu poate exista niciun filtru după
LZMA2 și, de asemenea, pentru că filtrul x86 BCJ nu poate fi utilizat ca ultimul filtru
din lanțul de filtrare.
Filtrul Delta împreună cu LZMA2 pot da rezultate bune cu imagini bitmap. De obicei, ar
trebui să întreacă comprimarea PNG, care are câteva filtre mai avansate decât delta
simplă, dar utilizează Deflate pentru comprimarea reală.
Imaginea trebuie să fie salvată în format necomprimat, de exemplu, ca TIFF necomprimat.
Parametrul de distanță al filtrului Delta este fixat să se potrivească cu numărul de
octeți per pixel din imagine. De exemplu, bitmap-ul RGB pe 24 de biți necesită dist=3 și
este, de asemenea, bine să pasați pb=0 la LZMA2 pentru a se adapta alinierii pe trei
octeți:
xz --delta=dist=3 --lzma2=pb=0 foo.tiff
Dacă mai multe imagini au fost introduse într-o singură arhivă (de exemplu, .tar), filtrul
Delta va funcționa și pe aceasta atâta timp cât toate imaginile au același număr de octeți
per pixel.
CONSULTAȚI ȘI
xzdec(1), xzdiff(1), xzgrep(1), xzless(1), xzmore(1), gzip(1), bzip2(1), 7z(1)
XZ Utils: <https://tukaani.org/xz/>
XZ Embedded: <https://tukaani.org/xz/embedded.html>
LZMA SDK: <http://7-zip.org/sdk.html>