Provided by: manpages-ro_4.21.0-2_all 
Nume
mtools - instrumente pentru accesarea discurilor DOS în Unix.
Introducere
Mtools este o colecție de instrumente care permit sistemelor Unix să manipuleze fișiere
MS-DOS: citirea, scrierea și deplasarea fișierelor pe un sistem de fișiere MS-DOS (de
obicei o dischetă). Atunci când este rezonabil, fiecare program încearcă să emuleze
comanda echivalentă MS-DOS. Cu toate acestea, restricțiile și ciudățeniile inutile ale DOS
nu sunt emulate. De exemplu, este posibilă mutarea subdirectoarelor dintr-un subdirectoriu
în altul.
Mtools este suficient pentru a oferi acces la sistemele de fișiere MS-DOS. De exemplu,
comenzi precum mdir a: funcționează pe discheta a: fără nici o montare sau inițializare
preliminară (presupunând că `/etc/mtools.conf' implicit funcționează pe mașina
dumneavoastră). Cu mtools, se pot schimba și dischetele fără a le demonta și monta.
De unde se poate obține mtools
mtools poate fi găsit în următoarele locuri (și în oglinzile acestora):
http://ftp.gnu.org/gnu/mtools/mtools-4.0.43.tar.gz
Aceste corecții se numesc mtools-version-ddmm.taz, unde versiunea reprezintă versiunea de
bază, dd reprezintă ziua și mm reprezintă luna. Din cauza lipsei de spațiu, de obicei las
doar cea mai recentă modificare.
Există o listă de discuții mtools la info-mtools @ gnu.org . Trimiteți toate rapoartele
de erori la această listă. Vă puteți abona la listă la
https://lists.gnu.org/mailman/listinfo/info-mtools. (N.B. Eliminați spațiile din jurul lui
„@”. Le-am lăsat acolo pentru a păcăli roboții de publicitate nedorită și agresivă
„spambots”). Anunțurile despre noile versiuni mtools vor fi trimise, de asemenea, la
această listă, în plus față de grupurile de știri „Linux announce”. Lista de discuții
este arhivată la http://lists.gnu.org/pipermail/info-mtools/
Caracteristici comune tuturor comenzilor mtools
Opțiuni și nume de fișiere
Numele fișierelor MS-DOS sunt compuse dintr-o literă de unitate urmată de două puncte, un
subdirector și un nume de fișier. Numai partea cu numele de fișier este obligatorie,
litera de unitate și subdirectorul sunt opționale. Numele de fișier fără litera de unitate
se referă la fișiere Unix. Numele subdirectoarelor pot folosi fie separatorul '/', fie
'\'. Utilizarea separatorului '\' sau a caracterelor joker necesită ca numele să fie
închise între ghilimele pentru a le proteja de shell. Cu toate acestea, caracterele joker
din numele de fișiere Unix nu trebuie să fie incluse între ghilimele, deoarece aici se
vrea ca shell-ul să le extindă.
Rutinele de „potrivire a modelelor” ale expresiilor regulate respectă regulile de tip
Unix. De exemplu, `*' se potrivește cu toate fișierele MS-DOS în loc de `*.*'. Biții de
arhivă, ascuns, numai-pentru-citire și de atribut de sistem sunt ignorați în timpul
potrivirii modelelor.
Toate opțiunile folosesc - (minus) ca prim caracter, nu /, așa cum v-ați aștepta în
MS-DOS.
Majoritatea comenzilor mtools permit mai mulți parametri de nume de fișier, ceea ce nu
respectă convențiile MS-DOS, dar este mai ușor de utilizat.
Cele mai multe comenzi mtools permit opțiuni care le indică modul în care trebuie să
gestioneze conflictele de nume de fișiere. Pentru mai multe detalii despre acestea,
consultați secțiunea Conflicte de nume.
Toate comenzile acceptă opțiunea -i care permite specificarea unui fișier imagine (a se
vedea secțiunea litere de unitate).
Toate comenzile acceptă opțiunea -V, care afișează versiunea, iar majoritatea acceptă
opțiunea -v, care activează modul descriptiv. În modul descriptiv, aceste comenzi afișează
numele fișierelor MS-DOS asupra cărora acționează, cu excepția cazului în care se
specifică altfel. A se vedea secțiunea Comenzi, pentru o descriere a opțiunilor specifice
fiecărei comenzi.
Literele de unitate
Semnificația literelor de unitate depinde de arhitecturile țintă. Cu toate acestea, pe
majoritatea arhitecturilor țintă, unitatea A este prima unitate de dischetă, unitatea B
este a doua unitate de dischetă (dacă este disponibilă), unitatea J este o unitate Jaz
(dacă este disponibilă), iar unitatea Z este o unitate Zip (dacă este disponibilă). Pe
acele sisteme în care numele dispozitivului este derivat din ID-ul SCSI, se presupune că
unitatea Jaz se află la ținta SCSI 4, iar unitatea Zip la ținta SCSI 5 ( configurările
implicite din fabrică). Pe Linux, se presupune că ambele unități sunt a doua unitate de
pe magistrala SCSI (/dev/sdb). Configurările implicite pot fi modificate cu ajutorul unui
fișier de configurare (consultați secțiunea Configurație).
Litera de unitate : (două puncte) are o semnificație specială. Se utilizează pentru a
accesa fișierele imagine care sunt specificate direct în linia de comandă folosind
opțiunile -i.
Exemplu:
mcopy -i fișierul-meu-de_imagine.bin ::fișier1 ::fișier2 .
Aceasta copiază fișier1 și fișier2 din fișierul imagine (fișierul-meu-de_imagine.bin) în
directorul /tmp.
De asemenea, puteți furniza o poziție în cadrul fișierului de imagine incluzând @@poziția
în numele fișierului.
Exemplu:
mcopy -i fișierul-meu-de_imagine.bin@@1M ::fișier1 ::fișier2 .
Acest lucru caută imaginea la poziția 1M în fișier, mai degrabă decât la începutul
acestuia.
Directorul de lucru curent
Comanda mcd (`mcd') este utilizată pentru a stabili dispozitivul și directorul de lucru
curent (în raport cu sistemul de fișiere MS-DOS), în caz contrar se presupune că valoarea
implicită este A:/. Cu toate acestea, spre deosebire de MS-DOS, există un singur director
de lucru pentru toate unitățile, și nu unul pentru fiecare unitate.
Nume de fișiere lungi în stilul VFAT
Această versiune de mtools acceptă nume de fișiere lungi de tip VFAT. Dacă un nume de
fișier Unix este prea lung pentru a încăpea într-un nume DOS scurt, acesta este stocat ca
un nume lung VFAT și se generează un nume scurt însoțitor. Acest nume scurt nume este cel
pe care îl vedeți atunci când examinați discul cu o versiune pre-7.0 de DOS. Tabelul
următor prezintă câteva exemple de nume scurte:
Nume lung Nume MS-DOS Motivul modificării --------- ----------- ------------------------ thisisatest THISIS~1 nume de fișier prea lung alain.knaff ALAIN~1.KNA extensie prea lungă prn.txt PRN~1.TXT PRN este un nume de dispozitiv .abc ABC~1 nume de fișier null hot+cold HOT_CO~1 caracter ilegal
După cum vedeți, următoarele transformări se realizează pentru a obține un nume scurt:
* Caracterele ilegale sunt înlocuite cu caractere de subliniere. Caracterele ilegale
sunt ;+=[]',\ "*\\\<>/?:|.
* Punctele suplimentare, care nu pot fi interpretate ca un separator nume
principal/extensiune, sunt eliminate
* Se generează un număr ~n,
* Numele este scurtat pentru a se încadra în limitarea 8+3
Numele inițial al fișierului în stil Unix (indiferent dacă este lung sau scurt) se mai
numește și numele principal, iar numele scurt derivat se numește și numele secundar.
Exemplu:
mcopy /etc/motd a:Reallylongname
mtools creează o intrare VFAT pentru Reallylongname și folosește REALLYLO ca nume scurt.
Reallylongname este numele principal, iar REALLYLO este numele secundar.
mcopy /etc/motd a:motd
motd se încadrează în limitele de nume de fișier DOS. Mtools nu are nevoie să obțină un
alt nume. motd este numele principal și nu există un nume secundar.
Pe scurt: Numele principal este numele lung, dacă există unul, sau numele scurt, dacă nu
există un nume lung.
Deși VFAT este mult mai flexibil decât FAT, există totuși nume care nu sunt acceptate,
chiar și în VFAT. Mai există încă unele caractere ilegale (\ "*\\<>/?:|), iar numele
dispozitivelor sunt încă rezervate.
Nume Unix Nume lung Motivul modificării --------- ---------- ------------------------ prn prn-1 PRN este un nume de dispozitiv ab:c ab_c-1 caracter ilegal
După cum vedeți, următoarele transformări au loc dacă un nume lung este ilegal:
* Caracterele ilegale sunt înlocuite cu caractere de subliniere,
* Se generează un număr -n,
Conflicte de nume
La scrierea unui fișier pe disc, numele lung sau scurt al acestuia poate intra în conflict
cu un fișier sau un director deja existent. Acest lucru se poate întâmpla pentru toate
comenzile care creează noi intrări în directoare, cum ar fi mcopy, mmd, mren, mmove.
Atunci când apare un conflict de nume, mtools vă întreabă ce ar trebui să facă. Acesta
oferă mai multe opțiuni:
overwrite
Suprascrie fișierul existent. Nu este posibil să se suprascrie un director cu un
fișier.
rename
Redenumește fișierul nou creat. Mtools solicită noul nume de fișier
autorename
Redenumește fișierul nou creat. Mtools alege singur un nume, fără a solicita un
răspuns
skip Renunță la acest fișier și trece la următorul (dacă există)
Pentru a alege una dintre aceste acțiuni, introduceți prima literă a acesteia la prompt.
Dacă folosiți o literă minusculă, acțiunea se aplică numai pentru acest fișier, dacă
folosiți o literă majusculă, acțiunea se aplică tuturor fișierelor și nu vi se va mai
solicita din nou.
De asemenea, puteți alege acțiuni (pentru toate fișierele) în linia de comandă, atunci
când apelați mtools:
-D o Suprascrie în mod implicit numele principale.
-D O Suprascrie în mod implicit numele secundare.
-D r Redenumește numele primar în mod implicit.
-D R Redenumește numele secundar în mod implicit.
-D a Auto-redenumește numele principal în mod implicit.
-D A Auto-redenumește numele secundar în mod implicit.
-D s Omite numele principal în mod implicit.
-D S Omite numele secundar în mod implicit.
-D m Întreabă utilizatorul ce să facă cu numele principal.
-D M Întreabă utilizatorul ce să facă cu numele secundar.
Rețineți că, pentru opțiunile din linia de comandă, minusculele/majusculele diferențiază
între numele „principal”/„secundar”, în timp ce pentru opțiunile interactive,
minusculele/majusculele diferențiază între „doar de data aceasta”/„întotdeauna”.
Numele principal este numele afișat în Windows 95 sau Windows NT: adică numele lung, dacă
există, și numele scurt, dacă nu există. Numele secundar este numele „ascuns”, adică
numele scurt dacă există un nume lung.
În mod implicit, utilizatorul este întrebat dacă numele principal este conflictual, iar
numele secundar se numește automat.
În cazul în care apare un conflict de nume într-un director Unix, mtools întreabă doar
dacă trebuie să suprascrieți fișierul sau să îl omiteți.
Diferențierea între majuscule și minuscule a sistemului de fișiere VFAT
Sistemul de fișiere VFAT este capabil să memoreze majusculele și minusculele din numele
fișierelor. Cu toate acestea, nu este permisă coexistența în același director a numelor de
fișiere care diferă doar prin majuscule și minuscule. De exemplu, dacă stocați un fișier
numit NumeFișierLung pe un sistem de fișiere VFAT, «mdir» afișează acest fișier ca
NumeFișierLung, și nu ca Numefișierlung. Cu toate acestea, dacă încercați apoi să adăugați
NumeFișierlung în același director, acesta este refuzat, deoarece este ignorată distincția
dintre majuscule și minuscule pentru verificările de conflict.
Sistemul de fișiere VFAT vă permite să stocați tipul de litere minuscule/majuscule al unui
nume de fișier în octetul de atribut, dacă toate literele numelui de fișier sunt de
același tip minuscule/majuscule și dacă toate literele extensiei sunt de asemenea de
același tip. Mtools utilizează aceste informații la afișarea fișierelor și, de asemenea,
pentru a genera numele de fișier Unix atunci când se face utilizează «mcopying» într-un
director Unix. Acest lucru poate avea rezultate neașteptate atunci când este aplicat
fișierelor scrise folosind o versiune de DOS anterioară la versiunea 7.0: într-adevăr,
numele de fișiere în stil vechi se raportează la toate literele în majusculele. Acest
lucru este diferit de comportamentul vechii versiuni a mtools care obișnuia să genereze
nume de fișiere Unix cu litere minuscule.
formate de mare capacitate
Mtools acceptă o serie de formate care permit stocarea pe disc a mai multor date decât în
mod obișnuit. Din cauza diferitelor capacități ale sistemelor de operare, aceste formate
nu sunt acceptate pe toate sistemele de operare. Mtools recunoaște aceste formate în mod
transparent acolo unde sunt acceptate.
Pentru a formata aceste discuri, trebuie să utilizați un instrument specific sistemului de
operare. Pentru Linux, instrumentele adecvate pentru dischete se găsesc în pachetul
fdutils în următoarele locații~:
http://www.fdutils.linux.lu/.
Pentru mai multe detalii, consultați paginile de manual incluse în pachetul respectiv.
Utilizați superformat pentru a formata toate formatele, cu excepția XDF, și utilizați
xdfcopy pentru a formata XDF.
Mai multe sectoare
Cea mai veche metodă de a pune mai multe date pe un disc este de a folosi mai multe
sectoare și mai mulți cilindri. Deși formatul standard utilizează 80 de cilindri și 18
sectoare (pe un disc de 3 1/2 de înaltă densitate), este posibil să se utilizeze până la
83 de cilindri (pe majoritatea unităților) și până la 21 de sectoare. Această metodă
permite stocarea a până la 1743K pe un disc de 3 1/2 HD. Cu toate acestea, discurile cu 21
de sectoare sunt de două ori mai lente decât discurile standard cu 18 sectoare, deoarece
sectoarele sunt atât de apropiate încât trebuie să le intercalăm. Această problemă nu
există în cazul formatelor cu 20 de sectoare.
Aceste formate sunt acceptate de numeroase utilități shareware DOS, cum ar fi fdformat și
vgacopy. În nesfârșita sa aroganță, Bill Gate$ a crezut că el a inventat acest lucru și
l-a numit `DMF disks', sau `Windows formatted disks'. Dar, în realitate, acesta exista
deja cu ani înainte! Mtools suportă aceste formate pe Linux, pe SunOS și pe DELL Unix PC.
Sectoare mai mari
Prin utilizarea unor sectoare mai mari, este posibil să se depășească capacitatea care
poate fi obținută cu ajutorul sectoarelor standard de 512 octeți. Acest lucru se datorează
antetului de sector. Antetul sectorului are aceeași dimensiune, indiferent de numărul de
octeți de date din sector. Astfel, economisim ceva spațiu prin utilizarea unor mai puține
sectoare, dar mai mari. De exemplu, 1 sector de 4K ocupă spațiu de antet doar o singură
dată, în timp ce 8 sectoare de 512 octeți au tot 8 anteturi, pentru aceeași cantitate de
date utile.
Această metodă permite stocarea a până la 1992K pe un disc de 3 1/2 HD.
Mtools acceptă aceste formate numai pe Linux.
2m
Formatul 2m a fost inventat inițial de Ciriaco Garcia de Celis. De asemenea, acesta
utilizează sectoare mai mari decât de obicei pentru a încadra mai multe date pe disc. Cu
toate acestea, utilizează formatul standard (18 sectoare de 512 octeți fiecare) pe primul
cilindru, pentru a face aceste discuri mai ușor de gestionat de către DOS. Într-adevăr,
această metodă vă permite să aveți un sector de pornire de dimensiuni standard, care
conține o descriere a modului în care trebuie citit restul discului.
Cu toate acestea, dezavantajul este că primul cilindru poate conține mai puține date decât
celelalte. Din nefericire, DOS poate gestiona numai discuri în care fiecare pistă conține
aceeași cantitate de date. Astfel, 2m ascunde faptul că prima pistă conține mai puține
date prin utilizarea unui shadow FAT. (De obicei, DOS stochează FAT în două copii
identice, pentru o siguranță suplimentară. XDF stochează o singură copie, dar îi spune
lui DOS că stochează două. Astfel, se economisește spațiul care ar fi fost ocupat de a
doua copie FAT). Acest lucru înseamnă, de asemenea, că nu ar trebui să folosiți niciodată
un disc de 2m pentru a stoca altceva decât un sistem de fișiere DOS.
Mtools acceptă aceste formate numai pe Linux.
XDF
XDF este un format de mare capacitate utilizat de OS/2. Acesta poate conține 1840 K pe
disc. Acest lucru este mai mic decât cele mai bune formate de 2m, dar principalul său
avantaj este că este rapid: 600 de milisecunde pe piesă. Acest lucru este mai rapid decât
formatul cu 21 de sectoare și aproape la fel de rapid ca formatul standard cu 18 sectoare.
Pentru a accesa aceste discuri, asigurați-vă că mtools a fost compilat cu suport XDF și
definiți variabila use_xdf pentru unitatea de dischetă în fișierul de configurare.
Consultați secțiunea Compilarea mtools, și `miscellaneous variables', pentru detalii
despre cum să faceți acest lucru. Accesul rapid la XDF este disponibil numai pentru
nucleele Linux care sunt mai recente decât 1.1.34.
Mtools acceptă acest format numai pe Linux.
Atenție / În atenția distribuitorilor: Dacă mtools este compilat pe un nucleu Linux mai
recent decât 1.3.34, nu va funcționa pe un nucleu mai vechi. Cu toate acestea, dacă a fost
compilat pe un nucleu mai vechi, funcționează în continuare pe un nucleu mai nou, cu
excepția faptului că accesul la XDF este mai lent. Se recomandă ca autorii de distribuții
să includă numai binari mtools compilați pe nuclee mai vechi de 1.3.34 până la apariția
versiunii 2.0. Când va ieși 2.0, binarele mtools compilate pe nuclee mai noi pot (și ar
trebui) să fie distribuite. Binarele mtools compilate pe nuclee mai vechi de 1.3.34 nu vor
funcționa pe niciun nucleu 2.1 sau mai recent.
Coduri de ieșire
Toate comenzile Mtools returnează 0 în caz de succes, 1 în caz de eșec total sau 2 în caz
de eșec parțial. Toate comenzile Mtools efectuează câteva verificări înainte de a
continua, pentru a se asigura că discul este într-adevăr un disc MS-DOS (spre deosebire
de, să zicem, un disc ext2 sau MINIX). Aceste verificări pot respinge discurile parțial
corupte, care altfel ar putea fi încă citibile. Pentru a evita aceste verificări, definiți
variabila de mediu MTOOLS_SKIP_CHECK sau variabila corespunzătoare din fișierul de
configurare (a se vedea secțiunea variabile globale).
ERORI
Un efect secundar nefericit al faptului că nu se ghicește dispozitivul adecvat (atunci
când sunt acceptate mai multe capacități de disc) este un mesaj de eroare ocazional de la
controlorul de dispozitiv. Acestea pot fi ignorate în siguranță.
Codul de verificare FAT se blochează pe discurile de 1,72 Mb formatate cu mtools
pre-2.0.7. Definiți variabila de mediu MTOOLS_FAT_COMPATIBILITY (sau variabila
corespunzătoare din fișierul de configurare, `global variables')) pentru a ocoli
verificarea FAT.
Consultați și
floppyd_installtest mattrib mbadblocks mcd mcopy mdel mdeltree mdir mdu mformat minfo
mkmanifest mlabel mmd mmount mmove mrd mren mshortname mshowfat mtoolstest mtype
TRADUCERE
Traducerea în limba română a acestui manual a fost creată de Remus-Gabriel Chelu
<remusgabriel.chelu@disroot.org>
Această traducere este documentație gratuită; citiți Licența publică generală GNU
Versiunea 3 ⟨https://www.gnu.org/licenses/gpl-3.0.html⟩ sau o versiune ulterioară cu
privire la condiții privind drepturile de autor. NU se asumă Nicio RESPONSABILITATE.
Dacă găsiți erori în traducerea acestui manual, vă rugăm să trimiteți un e-mail la
⟨translation-team-ro@lists.sourceforge.net⟩.