Ubuntu Manpage: tar - un instrument pentru arhivare

NUME

       tar - un instrument pentru arhivare

REZUMAT

   Utilizarea tradițională
       tar {A|c|d|r|t|u|x}[GnSkUWOmpsMBiajJzZhPlRvwo] [ARG...]

   Utilizarea în stilul UNIX
       tar -A [OPȚIUNI] ARHIVĂ ARHIVĂ

       tar -c [-f ARHIVĂ] [OPȚIUNI] [FIȘIER...]

       tar -d [-f ARHIVĂ] [OPȚIUNI] [FIȘIER...]

       tar -t [-f ARHIVĂ] [OPȚIUNI] [NUME-MEMBRU...]

       tar -r [-f ARHIVĂ] [OPȚIUNI] [FIȘIER...]

       tar -u [-f ARHIVĂ] [OPȚIUNI] [FIȘIER...]

       tar -x [-f ARHIVĂ] [OPȚIUNI] [NUME-MEMBRU...]

   Utilizarea în stilul GNU
       tar {--catenate|--concatenate} [OPȚIUNI] ARHIVĂ ARHIVĂ

       tar --create [--file ARHIVĂ] [OPȚIUNI] [FIȘIER...]

       tar {--diff|--compare} [--file ARHIVĂ] [OPȚIUNI] [FIȘIER...]

       tar --delete [--file ARHIVĂ] [OPȚIUNI] [NUME-MEMBRU...]

       tar --append [-f ARHIVĂ] [OPȚIUNI] [FIȘIER...]

       tar --list [-f ARHIVĂ] [OPȚIUNI] [NUME-MEMBRU...]

       tar --test-label [--file ARHIVĂ] [OPȚIUNI] [ETICHETA...]

       tar --update [--file ARHIVĂ] [OPȚIUNI] [FIȘIER...]

       tar --update [-f ARHIVĂ] [OPȚIUNI] [FIȘIER...]

       tar {--extract|--get} [-f ARHIVĂ] [OPȚIUNI] [NUME-MEMBRU...]

NOTĂ

       Această  pagină de manual este o scurtă descriere a GNU tar.  Pentru o discuție detaliată,
       inclusiv exemple și recomandări de utilizare, consultați Manualul GNU  Tar  disponibil  în
       format texinfo.  Dacă cititorul info și documentația tar sunt instalate corect pe sistemul
       dumneavoastră, comanda

           info tar

       ar trebui să vă permită accesul la manualul complet.

       De asemenea, puteți vizualiza manualul folosind modul info din emacs(1) sau îl puteți găsi
       în diverse formate online la adresa

           http://www.gnu.org/software/tar/manual

       În  cazul în care apar discrepanțe între această pagină de manual și manualul Manualul GNU
       Tar, acesta din urmă va fi considerat sursa care are autoritate.

DESCRIERE

GNU tar este un program de arhivare conceput pentru a stoca mai multe fișiere într-un
singur fișier ("o arhivă") și pentru a manipula astfel de arhive. Arhiva poate fi fie un
fișier obișnuit, fie un dispozitiv (de exemplu, o unitate de bandă magnetică (tape drive),
de unde și numele programului, care vine de la tape archiver), care poate fi localizat fie
pe o mașină locală, fie pe o mașină aflată la distanță.

Stiluri de opțiuni
Opțiunile pentru GNU tar pot fi date în trei stiluri diferite. În stilul tradițional,
primul argument este un grup de litere de opțiune și toate argumentele ulterioare
furnizează argumente pentru acele opțiuni care le solicită. Argumentele sunt citite în
aceeași ordine ca și literele de opțiune. Toate cuvintele din linia de comandă care rămân
după ce toate opțiunile au fost procesate sunt tratate ca argumente neopționale: nume de
fișiere sau de membri ai arhivei.

De exemplu, opțiunea c solicită crearea arhivei, opțiunea v solicită ca operația să se
efectueze cu informații detaliate despre ce se realizează, iar opțiunea f primește un
argument care stabilește numele arhivei pe care se operează. Următoarea comandă, scrisă
în stilul tradițional, ordonă lui «tar» să stocheze toate fișierele din directorul /etc în
fișierul de arhivă etc.tar, enumerând în mod detaliat fișierele care sunt arhivate:

tar cfv etc.tar /etc

În stilul UNIX sau cu opțiuni scurte, fiecare literă de opțiune este precedată de o
singură liniuță, ca în cazul altor instrumente de linie de comandă. Dacă o opțiune are un
argument, argumentul o urmează, fie ca un cuvânt separat în linia de comandă, fie imediat
după opțiune. Cu toate acestea, în cazul în care opțiunea are un argument opțional,
argumentul trebuie să urmeze litera opțiunii fără niciun spațiu alb intermediar, ca în
-g/tmp/snar.db.

Orice număr de opțiuni care nu primesc argumente pot fi grupate împreună după o singură
liniuță, de exemplu -vkp. Opțiunile care acceptă argumente (fie că sunt obligatorii sau
opționale) pot apărea la sfârșitul unui astfel de grup, de exemplu -vkpf a.tar.

Exemplul de comandă de mai sus scris în stilul cu opțiune scurtă ar putea arăta astfel:

tar -cvf etc.tar /etc
sau
tar -c -v -f etc.tar /etc

În GNU sau stilul cu opțiuni lungi, fiecare opțiune începe cu două liniuțe și are un nume
semnificativ, format din litere minuscule și liniuțe. Atunci când este utilizată,
opțiunea lungă poate fi abreviată la literele sale inițiale, cu condiția ca acest lucru să
nu creeze ambiguitate. Argumentele pentru opțiunile lungi sunt furnizate fie ca un cuvânt
separat în linia de comandă, imediat după opțiune, fie separate de opțiune printr-un semn
egal, fără spații albe intermediare. Argumentele opționale trebuie să utilizeze
întotdeauna cea din urmă metodă.

Iată mai multe moduri de a scrie comanda dată de exemplu în acest stil:

tar --create --file etc.tar --verbose /etc
sau (abreviind unele opțiuni):
tar --cre --file=etc.tar --verb /etc

Opțiunile din toate cele trei stiluri pot fi amestecate, deși nu se încurajează să faceți
acest lucru cu opțiunile vechi.

Mod de operare
Opțiunile enumerate în tabelul de mai jos îi indică lui GNU tar ce operațiune trebuie să
efectueze. Trebuie să se dea exact una dintre ele. Semnificația argumentelor neopționale
depinde de modul de operare solicitat.

-A, --catenate, --concatenate
Adaugă arhiva la sfârșitul altei arhive. Argumentele sunt tratate ca nume de
arhive care trebuie adăugate. Toate arhivele trebuie să aibă același format ca
arhiva la care sunt adăugate, în caz contrar arhiva rezultată ar putea fi
inutilizabilă în cazul implementărilor non-GNU ale lui tar. Rețineți, de asemenea,
că atunci când se indică mai multe arhive, membrii din alte arhive decât prima vor
fi accesibili în arhiva rezultată numai dacă se utilizează opțiunea -i
(--ignore-zeros).

Arhivele comprimate nu pot fi concatenate.

-c, --create
Creează o nouă arhivă. Argumentele furnizează numele fișierelor care urmează să
fie arhivate. Directoarele sunt arhivate recursiv, cu excepția cazului în care
este dată opțiunea --no-recursion.

-d, --diff, --compare
Găsește diferențele dintre arhivă și sistemul de fișiere. Argumentele sunt
opționale și specifică membrii arhivei care trebuie comparați. Dacă nu se
specifică, se presupune că este vorba de directorul de lucru curent.

--delete
Șterge din arhivă. Argumentele furnizează numele membrilor arhivei care urmează să
fie eliminați. Trebuie să se dea cel puțin un argument.

Această opțiune nu funcționează în cazul arhivelor comprimate. Nu există o opțiune
scurtă echivalentă.

-r, --append
Adaugă fișiere la sfârșitul unei arhive. Argumentele au aceeași semnificație ca
pentru -c (--create).

-t, --list
Listează conținutul unei arhive. Argumentele sunt opționale. Atunci când sunt
date, acestea specifică numele membrilor care trebuie listați.

--test-label
Testează eticheta volumului de arhivă și iese. Atunci când este utilizat fără
argumente, imprimă eticheta volumului (dacă există) și iese cu starea 0. Atunci
când sunt date unul sau mai multe argumente în linia de comandă, tar compară
eticheta volumului cu fiecare argument. Iese cu codul 0 dacă se găsește o
potrivire, iar în caz contrar cu codul 1. Nu se afișează nici o ieșire, cu
excepția cazului în care se utilizează împreună cu opțiunea -v (--verbose).

Nu există o opțiune scurtă echivalentă pentru această opțiune.

-u, --update
Adaugă fișiere care sunt mai noi decât copia corespunzătoare din arhivă.
Argumentele au aceeași semnificație ca și în cazul opțiunilor -c și -r. Observați
că fișierele mai noi nu înlocuiesc vechile lor copii din arhivă, ci sunt adăugate
la sfârșitul arhivei. Arhiva rezultată poate astfel să conțină mai mulți membri cu
același nume, care corespund diferitelor versiuni ale aceluiași fișier.

-x, --extract, --get
Extrage fișiere dintr-o arhivă. Argumentele sunt opționale. Atunci când sunt
date, acestea specifică numele membrilor arhivei care urmează să fie extrași.

--show-defaults
Afișează valorile implicite predefinite pentru diferite opțiuni ale lui tar și
iese. Nu sunt permise argumente.

-?, --help
Afișează un scurt rezumat al opțiunilor și iese. Nu sunt permise argumente.

--usage
Afișează o listă de opțiuni disponibile și iese. Nu sunt permise argumente.

--version
Afișează versiunea programului și informațiile privind drepturile de autor și iese.

OPȚIUNI

Modificatori operaţie
--check-device
Verifică numele dispozitivelor când se creează arhivele incrementale (implicit).

-g, --listed-incremental=FIȘIER
Gestionează noile copii de rezervă incrementale în format GNU. FIȘIER este numele
unui fișier de instantanee, în care «tar» stochează informații suplimentare care
sunt utilizate pentru a decide ce fișiere s-au modificat de la precedenta copie de
rezervă incrementală și, în consecință, trebuie să fie din nou copiate. Dacă
FIȘIER nu există la crearea unei arhive, acesta va fi creat și toate fișierele vor
fi adăugate la arhiva rezultată (copia de rezervă nivel 0). Pentru a crea arhive
incrementale de nivel N diferit de zero, se creează o copie a fișierului de
instantanee creat în timpul creării copiei de rezervă de nivel N-1 și se utilizează
ca FIȘIER.

La listare sau la extragere, conținutul real al FIȘIERului nu este inspectat, ci
este necesar doar din cauza cerințelor sintactice. Prin urmare, este o practică
obișnuită să se utilizeze /dev/null în locul acestuia.

--hole-detection=METODA
Utilizează METODA pentru a detecta găurile din fișierele disperse. Această opțiune
implică --sparse. Valorile valide pentru METODĂ sunt seek și raw. Valoarea
implicită este seek cu revenire la raw atunci când nu este cazul.

-G, --incremental
Gestionează vechiul format GNU de copii de rezervă incrementale.

--ignore-failed-read
Nu termină cu un cod de ieșire diferit de zero dacă fișierele nu pot fi citite.

--level=NUMĂR
Stabilește nivelul de salvare pentru arhiva creată în lista de arhivă incrementală.
În prezent, numai --level=0 este semnificativ: acesta îi ordonă lui tar să
trunchieze fișierul de instantanee înainte de salvare, forțând astfel o salvare de
nivel 0.

-n, --seek
Presupune că arhiva poate fi explorată. În mod normal, tar determină automat dacă
arhiva poate fi explorată sau nu. Această opțiune este destinată utilizării în
cazurile în care o astfel de recunoaștere eșuează. Ea are efect numai dacă arhiva
este deschisă pentru citire (de exemplu, cu opțiunile --list sau --extract).

--no-check-device
Nu verifică numerele dispozitivelor la crearea arhivelor incrementale.

--no-seek
Presupune că arhiva nu poate fi explorată.

--occurrence[=N]
Procesează numai a Na apariție a fiecărui fișier din arhivă. Această opțiune este
valabilă numai atunci când este utilizată cu una dintre următoarele subcomenzi:
--delete, --diff, --extract sau --list și atunci când se furnizează o listă de
fișiere fie în linia de comandă, fie prin intermediul opțiunii -T. Valoarea
implicită pentru N este 1.

--restrict
Dezactivează utilizarea unor opțiuni potențial dăunătoare.

--sparse-version=MAJOR[.MINOR]
Stabilește versiunea formatului de dispersie care trebuie utilizat (implică
--sparse). Valorile valide ale argumentului sunt 0.0, 0.1 și 1.0. Pentru o
discuție detaliată a formatelor de dispersie, consultați Manualul GNU Tar,
apendicele D, „Sparse Formats”. Utilizând cititorul info, acesta poate fi accesat
executând următoarea comandă: «info tar 'Sparse Formats'».

-S, --sparse
Gestionează eficient fișierele disperse. Unele fișiere din sistemul de fișiere pot
avea segmente care, de fapt, nu au fost scrise niciodată (destul de des, acestea
sunt fișiere de baze de date create de sisteme precum DBM). Atunci când i se dă
această opțiune, tar încearcă să determine dacă fișierul este dispers înainte de
a-l arhiva și, în caz afirmativ, să reducă dimensiunea arhivei rezultate prin
faptul că nu descarcă părțile goale din fișier.

Suprascrie controlul
Aceste opțiuni controlează acțiunile tar la extragerea unui fișier peste o copie existentă
pe disc.

-k, --keep-old-files
Nu înlocuiește fișierele existente atunci când extrage.

--keep-newer-files
Nu înlocuiește fișierele existente care sunt mai noi decât copiile acestora din
arhivă.

--keep-directory-symlink
Păstrează legăturile simbolice existente către directoare când extrage.

--no-overwrite-dir
Păstrează metadatale directoarelor existente.

--one-top-level[=DIR]
Extrage toate fișierele în DIR, sau, dacă este folosit fără argument, într-un
subdirector numit după numele de bază al arhivei (minus sufixele standard de
compresie recunoscute de --auto-compress).

--overwrite
Suprascrie fișierele existente la extragere.

--overwrite-dir
Suprascrie metadatele directoarelor existente când extrage (implicit).

--recursive-unlink
Elimină în mod recursiv toate fișierele din director înainte de a le extrage.

--remove-files
Elimină fișierele de pe disc după adăugarea lor în arhivă.

--skip-old-files
Nu înlocuiește fișierele existente atunci când extrage, trece peste ele în mod
silențios.

-U, --unlink-first
Elimină fiecare fișier înainte de a extrage peste el.

-W, --verify
Verifică arhiva după scrierea acesteia.

Selectarea fluxului de ieșire
--ignore-command-error

Ignoră codurile de ieșire ale subproceselor.

--no-ignore-command-error
Tratează codurile de ieșire diferite de zero ale proceselor-copii ca eroare
(implicit).

-O, --to-stdout
Extrage fișierele la ieșirea standard.

--to-command=COMANDA
Dirijează fișierele extrase către COMANDA. Argumentul este ruta de acces a unui
program extern, opțional cu argumente de linie de comandă. Programul va fi
invocat, iar conținutul fișierului extras îi va fi furnizat pe intrarea standard a
acestuia. Datele suplimentare vor fi furnizate prin intermediul următoarelor
variabile de mediu:

TAR_FILETYPE
Tipul de fișier. Este o singură literă cu următoarea semnificație:

f fișier obișnuit
d director
l legătură simbolică
h legătură dură
b dispozitiv de blocn
c dispozitiv de caracter

În prezent, sunt acceptate doar fișierele obișnuite.

TAR_MODE
Modul de fișier (permisiunile fișierului), un număr octal.

TAR_FILENAME
Numele fișierului.

TAR_REALNAME
Numele fișierului, așa cum este stocat în arhivă.

TAR_UNAME
Numele proprietarului fișierului.

TAR_GNAME
Numele grupului proprietar al fișierului.

TAR_ATIME
Ora ultimei accesări. Este un număr zecimal, reprezentând secundele scurse
de la „Epoca”. În cazul în care arhiva furnizează ore cu precizie de
nanosecunde, nanosecundele sunt adăugate la marca temporală după un punct
zecimal.

TAR_MTIME
Data și ora ultimei modificări.

TAR_CTIME
Data și ora ultimei schimbări de stare.

TAR_SIZE
Dimensiunea fișierului.

TAR_UID
UID-ul proprietarului fișierului.

TAR_GID
GID-ul proprietarului fișierului.

În plus, următoarele variabile conțin informații despre modul de operare tar și
despre arhiva care este procesată:

TAR_VERSION
Numărul versiunii GNU tar.

TAR_ARCHIVE
Numele arhivei pe care o procesează tar.

TAR_BLOCKING_FACTOR
Coeficientul de blocuri curent, adică numărul de blocuri de 512 octeți
dintr-o înregistrare.

TAR_VOLUME
Numărul ordinal al volumului pe care tar îl prelucrează (setul dacă se
citește o arhivă cu mai multe volume).

TAR_FORMAT
Formatul arhivei în curs de prelucrare. Unul dintre următoarele: gnu,
oldgnu, posix, ustar, v7.

TAR_SUBCOMMAND
Opțiune scurtă (cu o liniuță de început) care descrie operația pe care o
execută tar.

Manipulare atribute fişiere
--atime-preserve[=METODA]
Păstrează data și ora de acces la fișierele transferate, fie prin restabilirea
datei și orei după citire (METODA=replace, aceasta este valoarea implicită), fie
prin nestabilirea datei și orei în primul rând (METODA=system).

--delay-directory-restore
Amână stabilirea datei și orei de modificare și a permisiunilor directoarelor
extrase până la sfârșitul extragerii. Utilizați această opțiune atunci când
extrageți dintr-o arhivă care are o ordine neobișnuită a membrilor.

--group=NUME[:GID]
Forțează NUME ca grup pentru fișierele adăugate. Dacă GID nu este furnizat, NUMEle
poate fi, fie un nume de utilizator, fie un GID numeric. În acest caz, partea care
lipsește (GID sau nume) va fi dedusă din baza de date de grupuri a gazdei curente.

Atunci când se utilizează cu --group-map=FIȘIER, afectează numai acele fișiere al
căror grup proprietar nu este listat în FIȘIER.

--group-map=FIȘIER
Citește tabelul de traducere al grupului din FIȘIER. Liniile goale sunt ignorate.
Comentariile sunt introduse cu semnul # și se extind până la sfârșitul liniei.
Fiecare linie care nu este goală din FIȘIER definește traducerea pentru un singur
grup. Aceasta trebuie să fie formată din două câmpuri, delimitate de orice
cantitate de spațiu alb:

GRUPUL_VECHI GRUPUL_NOU[:GID_NOU]

GRUPUL_VECHI este fie un nume de grup valid, fie un GID prefixat cu +. Cu excepția
cazului în care se furnizează GID_NOU, GRUPUL_NOU trebuie să fie, de asemenea, fie
un nume de grup valid, fie un +GID. În caz contrar, atât GRUPUL_NOU, cât și
GID_NOU nu trebuie să fie listate în baza de date a grupurilor de sistem.

Ca urmare, fiecare fișier de intrare cu grupul proprietar GRUPUL_VECHI va fi stocat
în arhiva cu grupul proprietar GRUPUL_NOU și GID-ul GID_NOU.

--mode=SCHIMBĂRI
Forțează mod (simbolic) SCHIMBĂRI pentru fișierele adăugate.

--mtime=DATA-SAU_FIȘIERUL
Stabilește „mtime” pentru fișierele adăugate. DATA-SAU-FIȘIERUL este fie o
dată/ora într-un format aproape arbitrar, fie numele unui fișier existent. În
acest din urmă caz, se va utiliza „mtime” a acelui fișier.

-m, --touch
Nu extrage ora și data de modificare al fișierului.

--no-delay-directory-restore
Anulează efectul opțiunii anterioare --delay-directory-restore.

--no-same-owner
Extrage fișierele ca tine (implicit pentru utilizatorii obișnuiți).

--no-same-permissions
Aplică masca de permisiuni a utilizatorului când se extrag permisiunile de la
arhivă (implicit pentru utilizatorii obișnuiți).

--numeric-owner
Utilizează întotdeauna numere pentru numele utilizatorilor/grupurilor.

--owner=NUME[:UID]
Forțează NUME ca proprietar pentru fișierele adăugate. Dacă UID nu este furnizat,
NUME poate fi fie un nume de utilizator, fie un UID numeric. În acest caz, partea
care lipsește (UID sau nume) va fi dedusă din baza de date de utilizatori a gazdei
curente.

Atunci când se utilizează cu --owner-map=FIȘIER, afectează numai acele fișiere al
căror proprietar nu este listat în FIȘIER.

--owner-map=FIȘIER
Citește tabelul de traducere al proprietarului din FIȘIER. Liniile goale sunt
ignorate. Comentariile sunt introduse cu semnul # și se extind până la sfârșitul
liniei. Fiecare linie care nu este goală din FIȘIER definește traducerea pentru un
singur UID. Aceasta trebuie să fie formată din două câmpuri, delimitate de orice
cantitate de spațiu alb:

UTILIZATOR_VECHI UTILIZATOR_NOU[:UID_NOU]

UTILIZATOR_VECHI este fie un nume de utilizator valid, fie un UID prefixat cu +.
Cu excepția cazului în care se furnizează UID_NOU, UTILIZATOR_NOU trebuie să fie,
de asemenea, fie un nume de utilizator valid, fie un +UID. În caz contrar, atât
UTILIZATOR_NOU, cât și UID_NOU nu trebuie să fie listate în baza de date a
utilizatorilor sistemului.

Ca urmare, fiecare fișier de intrare deținut de UTILIZATOR_VECHI va fi stocat în
arhivă cu numele proprietarului UTILIZATOR_NOU și UID-ul UID_NOU.

-p, --preserve-permissions, --same-permissions
extrage informații despre permisiunile fișierului (implicit pentru superutilizator)

--same-owner
Încearcă să extragi fișierele cu același proprietar ca cel care există în arhivă
(implicit pentru superutilizator).

-s, --preserve-order, --same-order
Sortează numele de extras pentru a se potrivi cu arhiva

--sort=ORDINE
Atunci când creează o arhivă, sortează intrările din directoare în funcție de
ORDINE, care este unul dintre: none (niciuna), name (nume) sau inode (nod-i).

Valoarea implicită este --sort=none (niciuna), care stochează membrii arhivei în
aceeași ordine în care este returnată de sistemul de operare.

Folosind --sort=name (nume) se asigură că ordinea membrilor în arhiva creată este
uniformă și reproductibilă.

Utilizarea --sort=inode (nod-i) reduce numărul de căutări pe disc la crearea
arhivei și, prin urmare, poate accelera considerabil arhivarea. Această ordine de
sortare este acceptată numai dacă sistemul de bază furnizează informațiile
necesare.

Atribute de fișier extinse
--acls Activează suportul ACLs POSIX.

--no-acls
Dezactivează suportul ACLs POSIX.

--selinux
Activează suportul de context SELinux.

--no-selinux
Dezactivează suportul de context SELinux.

--xattrs
Activează suportul de atribute extinse.

--no-xattrs
Dezactivează suportul de atribute extinse.

--xattrs-exclude=MODEL
Specifică modelul de excludere pentru cheile xattr. MODEL este o expresie regulată
POSIX, de exemplu, --xattrs-exclude='^user.', pentru a exclude atributele din
spațiul de nume al utilizatorului.

--xattrs-include=MODEL
Specifică modelul de includere pentru cheile xattr. MODEL este o expresie regulată
POSIX,.

Selectare şi schimbare unitate
-f, --file=ARHIVĂ
Utilizează fișierul arhivă sau dispozitivul ARHIVĂ. Dacă această opțiune nu este
dată, tar va examina mai întâi variabila de mediu „TAPE”. Dacă aceasta este
definită, valoarea sa va fi utilizată ca nume de arhivă. În caz contrar, tar va
prelua valoarea implicită compilată. Valoarea implicită poate fi inspectată fie cu
ajutorul opțiunii --show-defaults, fie la sfârșitul ieșirii comenzii tar --help.

Un nume de arhivă care are în el două puncte specifică un fișier sau un dispozitiv
de pe o mașină aflată la distanță. Partea de dinaintea celor două puncte este
considerată ca fiind numele mașinii sau adresa IP, iar partea de după ca fiind
numele de acces la fișier sau dispozitiv, de exemplu:

--file=gazdă_la_distanță:/dev/sr0

Un nume de utilizator opțional poate fi prefixat la numele de gazdă, plasând un
semn @ între ele.

În mod implicit, gazda de la distanță este accesată prin intermediul comenzii
rsh(1). În prezent, este obișnuit să se utilizeze în schimb ssh(1). Puteți face
acest lucru oferind următoarea opțiune de linie de comandă:

--rsh-command=/usr/bin/ssh

Mașina de la distanță trebuie să aibă instalată comanda rmt(8). În cazul în care
numele său de rută nu se potrivește cu cel implicit al tar, puteți informa tar cu
privire la numele de rută corect folosind opțiunea --rmt-command.

--force-local
Fișierul arhivă este local chiar dacă are două puncte.

-F, --info-script=COMANDA, --new-volume-script=COMANDA
Rulează COMANDA la sfârșitul fiecărei benzi magnetice (implică -M). Comanda poate
include argumente. Când este lansată, va moșteni mediul lui tar plus următoarele
variabile:

TAR_VERSION
Numărul versiunii GNU tar.

TAR_ARCHIVE
Numele arhivei pe care o procesează tar.

TAR_BLOCKING_FACTOR
Coeficientul de blocuri curent, adică numărul de blocuri de 512 octeți
dintr-o înregistrare.

TAR_VOLUME
Numărul ordinal al volumului pe care tar îl prelucrează (setul dacă se
citește o arhivă cu mai multe volume).

TAR_FORMAT
Formatul arhivei în curs de prelucrare. Unul dintre următoarele: gnu,
oldgnu, posix, ustar, v7.

TAR_SUBCOMMAND
Opțiune scurtă (cu o liniuță de început) care descrie operația pe care o
execută tar.

TAR_FD Descriptorul de fișier care poate fi utilizat pentru a comunica noul nume de
volum către tar.

Dacă scriptul „info” eșuează, tar iese; în caz contrar, începe să scrie următorul
volum.

-L, --tape-length=N
Schimbă banda magnetică după ce a scris Nx1024 octeți. Dacă N este urmat de un
sufix de mărime (a se vedea subsecțiunea Sufixe de mărime de mai jos), sufixul
specifică factorul multiplicativ care trebuie utilizat în loc de 1024.

Această opțiune implică -M.

-M, --multi-volume
Creează/listează/extrage o arhivă multi-volum.

--rmt-command=COMANDA
Utilizează COMANDA în loc de rmt la accesarea arhivelor de la distanță. A se vedea
descrierea opțiunii -f, de mai sus.

--rsh-command=COMANDA
Utilizează COMANDA în loc de rsh la accesarea arhivelor de la distanță. A se vedea
descrierea opțiunii -f, de mai sus.

--volno-file=FIȘIER
Atunci când această opțiune este utilizată împreună cu --multi-volum, tar va ține
evidența volumului dintr-o arhivă multi-volum în care lucrează în FIȘIER.

Blocuri unitate
-b, --blocking-factor=BLOCURI
Stabilește dimensiunea înregistrării la BLOCURIx512 octeți.

-B, --read-full-records
Când listează sau extrage, acceptă înregistrările de intrare incomplete după
marcajul de sfârșit de fișier.

-i, --ignore-zeros
Ignoră blocurile care constau în zerouri din arhivă. În mod normal, două blocuri
consecutive de 512 blocuri umplute cu zerouri înseamnă EOF (sfârșit de fișier), iar
«tar» oprește citirea după ce le întâlnește. Această opțiune îi indică să citească
în continuare și este utilă la citirea arhivelor create cu opțiunea -A.

--record-size=NUMĂR
Stabilește dimensiunea înregistrării. NUMĂR este numărul de octeți pe
înregistrare. Acesta trebuie să fie multiplu de 512. Poate fi sufixat cu un sufix
size, de exemplu --record-size=10K, pentru 10 Kiloocteți. A se vedea subsecțiunea
Sufixe de mărime, pentru o listă de sufixe valabile.

Selecţie format arhivă
-H, --format=FORMAT
Creează arhiva în formatul dat. Formatele valide sunt:

gnu Formatul GNU tar 1.13x

oldgnu Formatul GNU conform cu tar <= 1.12.

pax, posix
Formatul POSIX 1003.1-2001 (pax).

ustar Formatul POSIX 1003.1-1988 (ustar).

v7 Vechiul format tar V7.

--old-archive, --portability
Ca şi --format=v7.

--pax-option=cuvânt_cheie[[:]=valoare][,cuvânt_cheie[[:]=valoare]]...
Controlează cuvintele-cheie pax la crearea arhivelor PAX (-H pax). Această opțiune
este echivalentă cu opțiunea -o a instrumentului pax(1).

--posix
Ca şi --format=posix.

-V, --label=TEXT
Creează arhiva cu numele de volum TEXT. În cazul listării sau extragerii,
utilizează TEXT ca model de globalizare (folosind metacaractere (caractere-jocker))
pentru numele volumului.

Opțiuni de comprimare
-a, --auto-compress
Utilizează sufixul arhivei pentru a determina programul de comprimare.

-I, --use-compress-program=COMANDĂ
Filtrează datele cu ajutorul COMENZII. Trebuie să accepte opțiunea -d, pentru
decomprimare. Argumentul poate conține opțiuni de linie de comandă.

-j, --bzip2
Filtrează arhiva prin bzip2(1).

-J, --xz
Filtrează arhiva prin xz(1).

--lzip Filtrează arhiva prin lzip(1).

--lzma Filtrează arhiva prin lzma(1).

--lzop Filtrează arhiva prin lzop(1).

--no-auto-compress
Nu utilizează sufixul arhivei pentru a determina programul de comprimare.

-z, --gzip, --gunzip, --ungzip
Filtrează arhiva prin gzip(1).

-Z, --compress, --uncompress
Filtrează arhiva prin compress(1).

--zstd Filtrează arhiva prin zstd(1).

Selecție fișier local
--add-file=FIȘIER
Adaugă FIȘIERUL dat la arhivă (util dacă numele acestuia începe cu o liniuță).

--backup[=CONTROL]
Face o copie de rezervă înainte de eliminare. Argumentul CONTROL, dacă este
furnizat, controlează politica de copie de rezervă. Valorile sale valide sunt:

none, off
Nu face copii de rezervă niciodată.

t, numbered
Face copii de rezervă numerotate.

nil, existing
Creează copii de rezervă numerotate dacă există copii de rezervă numerotate,
iar în caz contrar copii de rezervă simple.

never, simple
Face întotdeauna copii de rezervă simple

Dacă nu se indică CONTROL, valoarea este preluată din variabila de mediu
VERSION_CONTROL. Dacă aceasta nu este definită, se presupune existing (valoarea
existentă).

-C, --directory=DIR
Schimbă la DIR înainte de a efectua orice operație. Această opțiune este sensibilă
la ordine, adică afectează toate opțiunile care urmează.

--exclude=MODEL
Exclude fișierele care se potrivesc cu MODELUL, un model de metacaractere
(caractere-jocker) în stil glob(3).

--exclude-backups
Exclude fișierele de copii de rezervă și blocare.

--exclude-caches
Exclude conținutul directoarelor care conțin fișierul CACHEDIR.TAG, cu excepția
fișierului de etichetă propriu-zis.

--exclude-caches-all
Exclude directoarele care conțin fișierul CACHEDIR.TAG și fișierul însuși.

--exclude-caches-under
Exclude tot ceea ce se află sub directoarele care conțin CACHEDIR.TAG

--exclude-ignore=FIȘIER
Înainte de a transfera un director, verifică dacă acesta conține FIȘIERUL. În caz
afirmativ, citește modelele de excludere din acest fișier. Modelele afectează
numai directorul în sine.

--exclude-ignore-recursive=FIȘIER
La fel ca --exclude-ignore, cu excepția faptului că modelele din FIȘIER afectează
atât directorul, cât și toate subdirectoarele sale.

--exclude-tag=FIȘIER
Exclude conținutul directoarelor care conțin FIȘIERUL, cu excepția FIȘIERULUI
însuși.

--exclude-tag-all=FIȘIER
Exclude directoarele care conțin FIȘIERUL.

--exclude-tag-under=FIȘIER
Exclude tot ceea ce se află sub directoarele care conțin FIȘIERUL.

--exclude-vcs
Exclude directoarele sistemului de control al versiunilor.

--exclude-vcs-ignores
Exclude fișierele care se potrivesc cu modelele citite din fișierele de ignorare
specifice VCS. Fișierele acceptate sunt: .cvsignore, .gitignore, .bzrignore și
.hgignore.

-h, --dereference
Urmărește legăturile simbolice; arhivează și transferă fișierele la care arată.

--hard-dereference
Urmărește legăturile dure; arhivează și transferă fișierele la care se referă.

-K, --starting-file=NUME-MEMBRU
Începe de la membrul dat (NUME-MEMBRU) din arhivă.

--newer-mtime=DATA
Lucrează pe fișiere ale căror date s-au modificat după DATA. Dacă DATA începe cu /
sau ., se consideră că este un nume de fișier; „mtime” al acelui fișier este
utilizat ca dată.

--no-null
Dezactivează efectul opțiunii --null precedentă.

--no-recursion
Evită coborârea automată în directoare.

--no-unquote
Nu elimină ghilimelele din numele fișierului de intrare sau din numele membrilor.

--no-verbatim-files-from
Tratează fiecare linie citită dintr-o listă de fișiere ca și cum ar fi fost
furnizată în linia de comandă. Adică, se elimină spațiile albe de început și de
sfârșit și, dacă șirul rezultat începe cu o liniuță, este tratat ca opțiunea de
linie de comandă tar.

Acesta este comportamentul implicit. Opțiunea --no-verbatim-files-from este
furnizată ca o modalitate de a-l restabili după opțiunea --verbatim-files-from.

Această opțiune este pozițională: afectează toate opțiunile --files-from care apar
după ea în, până la opțiunea --verbatim-files-from sau până la sfârșitul liniei, în
funcție de care apare mai întâi.

Este subînțeleasă de opțiunea --no-null.

--null Indică opțiunilor ulterioare -T să citească textual (verbatim) numele cu terminație
nulă (dezactivează tratarea specială a numelor care încep cu o liniuță).

A se vedea, de asemenea, --verbatim-files-from.

-N, --newer=DATA, --after-date=DATA
Stochează numai fișiere mai noi decât DATA. Dacă DATA începe cu / sau ., se
consideră că este un nume de fișier; „mtime” al acelui fișier este utilizat ca
dată.

--one-file-system
Rămâne în sistemul de fișiere local la crearea arhivei.

-P, --absolute-names
Nu înlătură barele înclinate „/” de la începutul numelor de fișiere la crearea
arhivelor.

--recursion
Coboară recursiv în directoare (implicit).

--suffix=ȘIR
Face o copie de rezervă înaintea eliminării, suprascrie sufixul uzual. Sufixul
implicit este ~, dacă nu este înlocuit de variabila de mediu SIMPLE_BACKUP_SUFFIX.

-T, --files-from=FIȘIER
Obține numele care trebuie extrase sau create din FIȘIER.

Cu excepția cazului în care se specifică altfel, FIȘIERUL trebuie să conțină o
listă de nume separate prin ASCII LF (adică un nume pe linie). Numele citite sunt
tratate în același mod ca și argumentele din linia de comandă. Acestea sunt supuse
eliminării ghilimelelor și divizării cuvintelor, iar orice șir de caractere care
începe cu un - este tratat ca o opțiune de linie de comandă tar.

Dacă acest comportament nu este dorit, poate fi dezactivat cu ajutorul opțiunii
--verbatim-files-from.

Opțiunea --null îi indică lui tar că numele din FILE sunt separate de caracterul
ASCII NUL, în loc de LF. Este utilă în cazul în care lista este generată de
comanda «find(1) -print0».

--unquote
Elimină ghilimelele din numele fișierului de intrare sau din numele membrilor
(implicit)

--verbatim-files-from
Tratează fiecare linie obținută dintr-o listă de fișiere ca pe un nume de fișier,
chiar dacă începe cu o liniuță. Listele de fișiere sunt furnizate cu opțiunea
--files-from (-T). Comportamentul implicit este de a trata numele furnizate în
listele de fișiere ca și cum ar fi fost tastate în linia de comandă, adică orice
nume care începe cu o liniuță este tratat ca o opțiune tar. Opțiunea
--verbatim-files-from dezactivează acest comportament.

Această opțiune afectează toate opțiunile --files-from care apar după ea în linia
de comandă. Efectul său este anulat de opțiunea --no-verbatim-files-from.

Această opțiune este subînțeleasă de opțiunea --null.

A se vedea, de asemenea, --add-file.

-X, --exclude-from=FIȘIER
Exclude fișierele care corespund modelelor enumerate în FIȘIER.

Transformări de nume de fișier
--strip-components=NUMĂR
Elimină componentele de început NUMĂR din numele fișierelor care urmează să fie
extrase.

--transform=EXPRESIA, --xform=EXPRESIA
Utilizează înlocuirea EXPRESIEI cu «sed» pentru a transforma numele fișierelor.

Opțiuni de potrivire a numelui de fișier
Aceste opțiuni afectează atât modelele de excludere, cât și cele de includere.

--anchored
Modelele se potrivesc cu începutul numelui fișierului.

--ignore-case
Ignoră majusculele.

--no-anchored
Modelele se potrivesc după fiecare / (implicit pentru excludere).

--no-ignore-case
Potrivire sensibilă la majuscule (implicit).

--no-wildcards
Potrivire a șirului textuală (verbatim).

--no-wildcards-match-slash
Metacaracterele (caracterele jocker) nu se potrivesc cu /.

--wildcards
Utilizează metacaractere (implicit pentru excludere).

--wildcards-match-slash
Metacaracterele se potrivesc cu / (implicit pentru excludere).

Ieşire informativă
--checkpoint[=N]
Afișează mesajele de progres la fiecare a N-a înregistrare (implicit 10).

--checkpoint-action=ACȚIUNE
Execută ACȚIUNEA la fiecare punct de verificare.

--clamp-mtime
Stabilește timpul doar când fișierul este mai recent decât a fost dat cu --mtime.

--full-time
Afișează data și ora fișierelor cu precizie maximă.

--index-file=FIȘIER
Trimite ieșire detaliată în FIŞIER.

-l, --check-links
Afișează un mesaj dacă nu toate legăturile sunt prelucrate.

--no-quote-chars=ȘIR
Dezactivează punerea între ghilimele a caracterelor din ȘIR.

--quote-chars=ȘIR
Adaugă punerea între ghilimele a caracterelor din ȘIR.

--quoting-style=STIL
Stabilește stilul punerii între ghilimele pentru numele fișierelor și al membrilor.
Valorile valabile pentru STIL sunt literal, shell, shell-always, c, c-maybe,
escape, locale, clocale.

-R, --block-number
Afișează numărul blocului din arhivă cu fiecare mesaj.

--show-omitted-dirs
Când se listează sau se extrage, listează fiecare director care nu se potrivește cu
criteriile de căutare.

--show-transformed-names, --show-stored-names
Afișează numele fișierelor sau arhivelor după transformarea prin opțiunile --strip
și --transform.

--totals[=SEMNAL]
Afișează numărul total de octeți după procesarea arhivei. Dacă se dă SEMNAL, se
imprimă numărul total de octeți atunci când este transmis acest semnal. Semnalele
permise sunt: SIGHUP, SIGQUIT, SIGINT, SIGUSR1 și SIGUSR2. Prefixul SIG poate fi
omis.

--utc Afișează timpii (data+ora) de modificare a fișierului în UTC.

-v, --verbose
Afișează o listă detaliată a fișierelor procesate. Fiecare instanță a acestei
opțiuni pe linia de comandă crește nivelul de detaliere cu un punct. Nivelul maxim
de detaliere este 3. Pentru o discuție detaliată a modului în care diferitele
niveluri de detaliere afectează ieșirea lui tar, consultați Manualul Tar GNU,
subsecțiunea 2.5.1 „Opțiunea --verbose”.

--warning=CUVÂNTUL_CHEIE
Activează sau dezactivează mesajele de avertizare identificate prin CUVÂNTUL_CHEIE.
Mesajele sunt suprimate dacă CUVÂNTUL_CHEIE este prefixat cu no- și activate în caz
contrar.

Pot fi adăugate mai multe mesaje --warning.

Cuvintele cheie care controlează operarea generală tar:

all Activează toate mesajele de avertizare. Aceasta este valoarea implicită.

none Dezactivează toate mesajele de avertisment.

filename-with-nuls
"%s: numele de fișier citit conține caracterul nul"

alone-zero-block
"Un singur bloc de zerouri în %s"

Cuvintele cheie aplicabile pentru tar --create:

cachedir
"%s: conține o etichetă de director de zonă de prestocare (cache) %s; %s"

file-shrank
"%s: Fișierul s-a redus cu %s octeți; se umple cu zerouri"

xdev "%s: fișierul este pe un sistem de fișiere diferit; nimic generat"

file-ignored
"%s: Tip de fișier necunoscut; fișier ignorat"
"%s: soclu ignorat"
"%s: poartă(door) ignorată"

file-unchanged
"%s: fișierul este neschimbat; nimic generat"

ignore-archive
"%s: fișierul este în arhivă; nimic generat"

file-removed
"%s: Fișier șters înainte de a-l putea citi"

file-changed
"%s: fișierul s-a modificat în timp ce era citit"

failed-read
Suprimă avertismentele privind fișierele sau directoarele care nu pot fi
citite. Acest cuvânt cheie se aplică numai dacă este utilizat împreună cu
opțiunea --ignore-failed-read.

Cuvintele cheie aplicabile pentru tar --extract:

existing-file
"%s: se omite fișierul existent"

timestamp
"%s: înregistrare de timp neverosimilă %s"
"%s: marcajul de oră %s este %s secunde în viitor"

contiguous-cast
"Extrage fișierele contigue ca fișiere normale"

symlink-cast
"Se încearcă extragerea legăturilor simbolice ca legături dure"

unknown-cast
"%s: Tip de fișier necunoscut „%c”, extras ca fișier normal"

ignore-newer
"%s curent este mai nou sau de aceeași vârstă"

unknown-keyword
"Se ignoră cuvântul cheie necunoscut din antetul extins „%s”"

decompress-program
Controlează o descriere detaliată a eșecurilor care apar atunci când se
încearcă să se execute programe de decomprimare alternative. Acest
avertisment este dezactivat în mod implicit (cu excepția cazului în care se
utilizează --verbose). Un exemplu obișnuit de ceea ce puteți obține atunci
când utilizați acest avertisment este:

$ tar --warning=decompress-program -x -f archive.Z
tar (proces-copil): nu se poate rula comprimarea: Nu există un astfel de fișier sau director
tar (proces-copil): se încearcă gzip

Acest lucru înseamnă că tar a încercat mai întâi să decomprime archive.Z
folosind compress și, când a eșuat, a trecut la gzip.

record-size
"Dimensiune înregistrare = %lu blocuri"

Cuvintele cheie care controlează extragerea incrementală:

rename-directory
"%s: Directorul a fost redenumit de la %s"
"%s: Directorul a fost redenumit"

new-directory
"%s: Directorul este nou"

xdev "%s: directorul este pe un dispozitiv diferit; nu se curăță"

bad-dumpdir
"Director de transferare malformat: „X” niciodată utilizat"

-w, --interactive, --confirmation
Cere confirmare pentru fiecare acțiune.

Opțiuni compatibilitate
-o Când se creează, la fel ca --old-archive. Când se extrage, la fel ca
--no-same-owner.

Sufixe de dimensiune
Sufix Unitatea Echivalentul în octeți
b Blocuri DIMENSIUNEA x 512
B Kiloocteți DIMENSIUNEA x 1024
c Octeți DIMENSIUNEA
G Gigaocteți DIMENSIUNEA x 1024^3
K Kiloocteți DIMENSIUNEA x 1024
k Kiloocteți DIMENSIUNEA x 1024
M Megaocteți DIMENSIUNEA x 1024^2
P Petaocteți DIMENSIUNEA x 1024^5
T Teraocteți DIMENSIUNEA x 1024^4
w Cuvinte DIMENSIUNEA x 2

VALOAREA RETURNATĂ

       Codul de ieșire Tar indică dacă a reușit să efectueze cu succes operația solicitată și, în
       caz contrar, ce fel de eroare s-a produs.

       0      Executarea programului s-a încheiat fără erori.

       1      Unele  fișiere  diferă.  Dacă  «tar» a fost invocat cu opțiunea de linie de comandă
              --compare (--diff, -d), aceasta înseamnă că unele fișiere din arhivă diferă de cele
              de  pe  disc.   Dacă  «tar»  a  primit  una dintre opțiunile --create, --append sau
              --update, acest cod de ieșire înseamnă că unele fișiere au fost modificate în  timp
              ce  erau  arhivate  și,  prin  urmare, arhiva rezultată nu conține o copie exactă a
              setului de fișiere.

       2      Eroare fatală. Aceasta înseamnă că s-a produs o eroare fatală, irecuperabilă.

       Dacă un subproces care a fost invocat de tar a ieșit cu un cod de ieșire diferit de  zero,
       tar  însuși  iese  cu  acest  cod.  Acest lucru se poate întâmpla, de exemplu, dacă a fost
       utilizată o opțiune de comprimare (de exemplu, -z), iar programul de comprimare  extern  a
       eșuat.   Un  alt exemplu este eșecul rmt în timpul copierii de rezervă pe un dispozitiv de
       la distanță.

CONSULTAȚI ȘI

       bzip2(1), compress(1), gzip(1), lzma(1), lzop(1), rmt(8), symlink(7), xz(1), zstd(1).

       Pentru a consulta manualul complet de tar: rulați comanda «info tar» sau  utilizați  modul
       info emacs(1) pentru a-l citi.

       Copii  disponibile în Internet ale documentației GNU tar în diferite formate pot fi găsite
       la:

           http://www.gnu.org/software/tar/manual

RAPORTAREA ERORILOR

       Raportați erorile la <bug-tar@gnu.org>.

DREPTURI DE AUTOR

       Drepturi de autor © 2013-2019 Free Software Foundation, Inc.
       Licența GPLv3+: GNU GPL versiunea 3 sau ulterioară <http://gnu.org/licenses/gpl.html>.
       Acesta este software liber: sunteți liber  să-l  modificați  și  să-l  redistribuiți.   Nu
       există NICIO GARANȚIE, în limitele prevăzute de lege.

TRADUCERE

       Traducerea  în  limba  română  a  acestui  manual  a  fost  creată  de Remus-Gabriel Chelu
       <remusgabriel.chelu@disroot.org>

       Această  traducere  este  documentație  gratuită;  citiți  Licența  publică  generală  GNU
       Versiunea  3  ⟨https://www.gnu.org/licenses/gpl-3.0.html⟩  sau  o  versiune  ulterioară cu
       privire la condiții privind drepturile de autor.  NU se asumă Nicio RESPONSABILITATE.

       Dacă găsiți erori în traducerea acestui  manual,  vă  rugăm  să  trimiteți  un  e-mail  la
       ⟨translation-team-ro@lists.sourceforge.net⟩.