Provided by: procps_4.0.4-4ubuntu3_amd64 bug

NUME

       top - Afișează procesele Linux

REZUMAT

       top [opțiuni]

DESCRIERE

       Programul  \*(WE  oferă  o  vizualizare  dinamică  în timp real a sistemului care rulează.
       Poate afișa un rezumat al informațiilor sistem, precum și o listă a \*(TT)  gestionate  în
       prezent  de  către  nucleu.   Tipurile  de  informații  rezumate ale sistemului afișate și
       tipurile,  ordinea  și  dimensiunea  informațiilor  afișate  pentru  procese  sunt   toate
       configurabile   de  utilizator  și  acea  configurație  poate  fi  persistentă  în  timpul
       repornirilor.

       Programul oferă o interfață interactivă limitată pentru manipularea procesului, precum  și
       o interfață mult mai extinsă pentru configurarea personală -- cuprinzând fiecare aspect al
       funcționării sale.  Și în timp ce top este menționat în acest document, sunteți  liber  să
       denumiți  programul  oricum doriți.  Noul nume, eventual un alias, va fi apoi reflectat pe
       afișajul lui top și va fi folosit la citirea și scrierea unui fișier de configurare.

PREZENTARE GENERALĂ

   Documentație
       Cuprins

           PREZENTARE GENERALĂ
              Funcționarea programului
              Tipuri de memorie Linux
           1. Opțiuni pentru LINIA DE COMANDĂ
           2. Afișarea REZUMATULUI
              a. Mediile de ÎNCĂRCARE și TIMPUL de FUNCȚIONARE
              b. SARCINI și Stări CPU
              c. Utilizarea MEMORIEI
           3. CÂMPURI / Afișarea coloanelor
              a. DESCRIEREA Câmpurilor
              b. GESTIONAREA Câmpurilor
           4. Comenzi INTERACTIVE
              a. Comenzi GLOBALE
              b. Comenzi din ZONA de REZUMAT
              c. Comenzi din ZONA de SARCINI
                 1. Aspect
                 2. Conținut
                 3. Dimensiune
                 4. Sortare
              d. Paleta de CULORI
           5. Dispoziții privind AFIȘAREA ALTERNATIVĂ
              a. Prezentare generală pentru ferestre
              b. Comenzi pentru ferestre
              c. Derularea unei ferestre
              d. Căutarea într-o fereastră
              e. Filtrarea într-o fereastră
           6. FIȘIERE
              a. Fișier de configurare PERSONAL
              b. Adăugarea de intrări de INSPECTARE
              c. Fișier de configurare a SISTEMULUI
              d. Fișier de restricții ale SISTEMULUI
           7. VARIABILE DE MEDIU
           8. Exemplu de TRUCURI STUPIDE
              a. Magia nucleului
              b. Ferestre care apar
              c. Fereastra Pasărea Mare
              d. Vechiul comutator
           9. ERORI, 10. CONSULTAȚI ȘI

   Funcționarea programului
       Când lucrați cu top, cele mai importante taste sunt tasta de ajutor (h sau ?) și tasta  de
       ieșire  („q”).  Alternativ, puteți utiliza pur și simplu tasta tradițională de întrerupere
       (^C) când ați terminat.

       Când porniți pentru prima dată, vi se vor prezenta aceste elemente tradiționale în ecranul
       principal  al  top:  1)  Zona  de  rezumat;  2) Antet Câmpuri/Coloane; 3) Zona de sarcini.
       Fiecare dintre acestea va fi explorată în secțiunile care urmează.  Există, de asemenea, o
       linie  de  intrare/mesaj între zona de rezumat și antetul coloanelor care nu are nevoie de
       explicații suplimentare.

       Ecranul  principal  al  top  este,  în  general,  destul  de  adaptabil  la   modificările
       dimensiunilor  terminalului  sub  X-Windows.  Alte ecrane top pot fi mai puțin adaptabile,
       mai ales cele cu text static.  Totuși, aceasta depinde în cele din urmă  de  managerul  de
       ferestre  și de emulatorul de terminal, în particular.  Pot exista ocazii în care viziunea
       lor asupra dimensiunii terminalului și a conținutului curent diferă de viziunea  lui  top,
       care se bazează întotdeauna pe apelurile sistemului de operare.

       În  urma  oricărei  operațiuni  de  redimensionare,  dacă  un ecran top este corupt, apare
       incomplet sau dezordonat, simpla tastare a ceva  inofensiv,  cum  ar  fi  un  caracter  de
       punctuație  sau  o  tastă  de  mișcare a cursorului, îl va restabili de obicei.  În cazuri
       extreme, următoarea secvență va avea aproape sigur, acest efect:
              tasta/cmd  obiectiv
              ^Z       suspendare top
              fg       reluare top
              <Stânga>   forțează redesenarea ecranului (dacă este necesar)

       Dar dacă afișajul este încă  corupt,  mai  există  un  pas  pe  care  îl  puteți  încerca.
       Introduceți această comandă după ce top a fost suspendat, dar înainte de al relua.
              tasta/cmd  obiectiv
              reset    restabilește configurările terminalului

       Notă:  lățimea  afișajului  lui  top  va  fi  limitată  la  512 poziții.  Afișarea tuturor
       câmpurilor necesită aproximativ aproximativ 250 de caractere.  Lățimea rămasă a  ecranului
       este  de  obicei  alocată  oricăror  coloane  cu  lățime  variabilă  vizibile  în prezent.
       Coloanele cu lățime variabilă, cum ar fi COMANDĂ, sunt notate în subiectul 3a.  DESCRIEREA
       Câmpurilor.   Lățimea reală de ieșire poate fi, de asemenea, influențată de opțiunea „-w”,
       care este discutată în subiectul 1. Opțiuni pentru LINIA DE COMANDĂ.

       În cele din urmă, unele dintre ecranele sau funcțiile lui top necesită utilizarea tastelor
       de  mișcare  a  cursorului,  cum ar fi tastele săgeți standard plus tastele «Home», «Fin»,
       «PgUp» și «PgDn».  Dacă terminalul sau emulatorul dumneavoastră nu furnizează acele  chei,
       următoarele combinații sunt acceptate ca alternative:
              tasta    taste echivalente
              Stânga   alt + h
              Jos      alt + j
              Sus      alt + k
              Dreapta  alt + l
              Home     alt + ctrl + h
              PgDn     alt + ctrl + j
              PgUp     alt + ctrl + k
              End      alt + ctrl + l

       Tastele  săgeată  Sus  și Jos au o semnificație specială atunci când solicitarea liniei de
       intrare este terminată cu tasta  <Enter>.   Aceste  taste,  sau  aliasurile  lor,  pot  fi
       folosite  pentru  a  prelua  liniile  de  intrare  anterioare  care pot fi apoi editate și
       reintroduse.  Și există  patru  taste  suplimentare  disponibile  orientate  pe  linia  de
       intrare.
              tasta    semnificația specială
              Sus      reapelează șirurile mai vechi pentru re-editare
              Jos      reapelează șirurile mai noi sau șterge întreaga linie
              Insert   comută între modurile de inserare și suprascriere
              Delete   elimină caracterul de la cursor, deplasându-le pe celelalte spre stânga
              Home     saltă la începutul liniei de intrare
              End      saltă la sfârșitul liniei de intrare

   Tipuri de memorie Linux
       Pentru  scopurile  noastre,  există  trei  tipuri de memorie, din care unul este opțional.
       Primul este memoria fizică, o resursă limitată în care  codul  și  datele  trebuie  să  se
       găsească  atunci  când  sunt  executate  sau  referențiate.   Următorul  este  fișierul de
       interschimb(swap) opțional, unde memoria modificată (murdară) poate fi salvată și ulterior
       preluată  dacă  se  solicită  prea  multe  memorie fizică.  În cele din urmă, avem memoria
       virtuală, o resursă aproape nelimitată care servește următoarele obiective:

          1. abstractizare, liberă de adresele sau limitele memoriei fizice
          2. izolare, fiecare proces într-un spațiu de adrese separat
          3. partajare, o singură memorizare(mapping) poate satisface nevoi multiple
          4. flexibilitate, atribuirea unei adrese virtuale unui fișier

       Indiferent de care dintre aceste forme o poate  lua  memoria,  toate  sunt  gestionate  ca
       pagini (de obicei 4096 de octeți), dar sunt exprimate implicit în top ca Kio (kibiocteți).
       Memoria discutată la punctul „2c. Utilizarea MEMORIEI”  se  ocupă  de  memoria  fizică  și
       fișierul  de  interschimb(swap)  pentru  sistemul  în ansamblul său.  Memoria examinată la
       punctul „3. CÂMPURI / Afișarea coloanelor” cuprinde toate cele trei tipuri de memorie, dar
       pentru procese individuale.

       Pentru  fiecare  astfel  de  proces,  fiecare  pagină de memorie este restricționată la un
       singur cadran din tabelul de mai jos.  Atât memoria fizică, cât și  memoria  virtuală  pot
       include  oricare dintre cele patru, în timp ce fișierul de interschimb (swap) include doar
       de la #1 la #3.  Memoria din cadranul #4, când este  modificată,  acționează  ca  propriul
       fișier de interschimb dedicat.

                                            Privată | Partajată
                                        1           |          2
            Anonimă           . stack               |
                              . malloc()            |
                              . brk()/sbrk()        | . POSIX shm*
                              . mmap(PRIVATE, ANON) | . mmap(SHARED, ANON)
                             -----------------------+----------------------
                              . mmap(PRIVATE, fd)   | . mmap(SHARED, fd)
          Pe baza fișierului  . pgms/shared libs    |
                                        3           |          4

       Următoarele pot ajuta la interpretarea valorilor de memorie la nivel de proces afișate sub
       formă de coloane scalabile și discutate în subiectul „3a. DESCRIEREA Câmpurilor”.

          %MEM - pur și simplu RES împărțită la memoria fizică totală
          CODE - porțiunea „pgms” din cadranul 3
          DATA - întreaga porțiune din cadranul 1 a VIRT plus toate
                 paginile salvate în fișiere mmap explicite din cadranul 3
          RES  - orice ocupă memorie fizică care, începând cu Linux-4.5,
                 este suma următoarelor trei câmpuri:
                 RSan - paginile cadranului 1, care includ orice pagini
                        din cadranul 3 anterior, dacă sunt modificate
                 RSfd - paginile cadranului 3 și cadranului 4
                 RSsh - paginile cadranului 2
          RSlk - subset de RES care nu poate fi transferat (orice cadran)
          SHR  - subset de RES (exclude 1, include toate 2 și 4, unele 3)
          SWAP - potențial orice cadran, cu excepția cadranului 4
          USED - pur și simplu suma dintre RES și SWAP
          VIRT - tot ce este în uz și/sau rezervat (toate cadranele)

       Notă: Chiar dacă imaginile de program și bibliotecile partajate sunt  considerate  private
       pentru un proces, ele vor fi considerate ca fiind partajate (SHR) de către nucleu.

1. Opțiuni pentru LINIA DE COMANDĂ

       Argumentele   obligatorii  pentru  opțiunile  lungi  sunt  deasemenea  obligatorii  pentru
       opțiunile scurte.

       Deși nu este necesar, semnul egal poate fi  folosit  cu  fiecare  formă  de  opțiune,  iar
       spațiile în alb înainte și/sau după „=” sunt permise.

       -b, --batch
          Pornește  top  în  modul Loturi de comenzi (Batch), care poate fi util pentru a trimite
          ieșirea din top către alte programe sau către un fișier.  În acest mod, top nu  acceptă
          intrări  și  rulează  până  la limita de iterații pe care ați stabilit-o cu opțiunea de
          linie de comandă „-n” sau până când este omorât.

       -c, --cmdline-toggle
          Lansează top cu ultima stare „c” memorată inversată. Astfel, dacă top  afișa  linii  de
          comandă,  acum  acel  câmp  va  afișa  numele programelor și invers. Consultați comanda
          interactivă „c” pentru informații suplimentare.

       -d, --delay = SECUNDE [.ZECIMI]
          Specifică  întârzierea  dintre  actualizările   ecranului   și   înlocuiește   valoarea
          corespunzătoare din fișierul de configurare personal sau valoarea implicită de pornire.
          Ulterior, această valoare poate fi modificată cu ajutorul  comenzilor  interactive  „d”
          sau „s”.

          Fracțiunile  de  secunde sunt luate în calcul, dar nu este permis un număr negativ.  Cu
          toate acestea, în toate cazurile, astfel de modificări sunt interzise dacă top  rulează
          în  modul  Securizat,  cu  excepția  root (cu excepția cazului în care a fost utilizată
          opțiunea de linie  de  comandă  „s”).   Pentru  informații  suplimentare  despre  modul
          Securizat, consultați subiectul 6d. Fișier de restricții ale SISTEMULUI.

       -E, --scale-summary-mem = k | m | g | t | p | e
          Solicită  lui  top  să  forțeze  ca  memoria  zonei  de rezumat să fie afișată după cum
          urmează:
             k = kibiocteți
             m = mebiocteți
             g = gibiocteți
             t = tebiocteți
             p = pebiocteți
             e = exbiocteți

          Ulterior, acest lucru poate fi schimbat cu ajutorul comenzii „E”.

       -e, --scale-task-mem = k | m | g | t | p
          Solicită lui top să forțeze ca memoria  zonei  de  sarcini  să  fie  afișată  după  cum
          urmează:
             k = kibiocteți
             m = mebiocteți
             g = gibiocteți
             t = tebiocteți
             p = pebiocteți

          Ulterior, acest lucru poate fi schimbat cu ajutorul comenzii „e”.

       -H, --threads-show
          Solicită  lui  top  să afișeze firele de execuție individuale.  Fără această opțiune de
          linie de comandă, este afișată o însumare a tuturor firelor  de  execuție  din  fiecare
          proces.  Ulterior, acest lucru poate fi modificat cu ajutorul comenzii interactive „H”.

       h, --help
          Afișează acest mesaj de ajutor, apoi iese.

       -i, --idle-toggle
          Lansează  top  cu  ultima  stare  „i”  memorată  inversată.  Când această comutare este
          Dezactivată  (Off),  sarcinile  care  nu  au  folosit  niciun  procesor  de  la  ultima
          actualizare  nu  vor  fi  afișate.  Pentru  informații suplimentare cu privire la acest
          comutator, consultați subiectul 4c. Comenzi din ZONA de SARCINI, Dimensiune.

       -n, --iterations = NUMĂR
          Specifică numărul maxim de iterații, sau de cadre, pe care top trebuie  să  le  producă
          înainte de a se încheia.

       -O, --list-fields
          Această  opțiune  acționează  ca  o formă de ajutor pentru opțiunea „-o” prezentată mai
          jos.  Aceasta va face ca top să afișeze fiecare dintre numele câmpurilor disponibile pe
          o  linie  separată,  apoi  va ieși.  Aceste nume sunt obiectul traducerii NLS (National
          Language Support „Suport pentru limba națională”).

       -o, --sort-override = NUME_CÂMP
          Specifică numele câmpului pe care vor fi sortate sarcinile, independent de ceea  ce  se
          reflectă  în  fișierul de configurare.  Puteți adăuga un „+” sau „-” la numele câmpului
          pentru a schimba, de asemenea, direcția de sortare.  Un „+” înainte va  forța  sortarea
          de la mare la mic, în timp ce un „-” va asigura o ordonare de la mic la mare.

          Această   opțiune   există   în  primul  rând  pentru  a  sprijini  operarea  în  modul
          automat/loturi de comenzii.

       -p, --pid = LISTĂ_PID (ca: 1,2,3, ... sau -p1 -p2 -p3 ...)
          Monitorizează numai procesele cu ID-urile de proces  specificate.   Cu  toate  acestea,
          atunci  când  este combinat cu modul Fire de execuție („H”), toate procesele din grupul
          de fire (a se vedea TGID) al fiecărui PID monitorizat vor fi de asemenea afișate.

          Această opțiune poate fi dată de  până  la  20  de  ori  sau  puteți  furniza  o  listă
          delimitată  prin  virgule  cu  până  la 20 de pid-uri.  Este permisă combinarea ambelor
          abordări.

          O valoare pid de zero va fi tratată ca fiind id-ul de proces al programului top însuși,
          odată ce acesta rulează.

          Aceasta  este  doar  o  opțiune  de  linie  de  comandă  și  dacă doriți să reveniți la
          funcționarea normală, nu este necesar să părăsiți și să reporniți top -- pur și  simplu
          lansați oricare dintre aceste comenzi interactive: „=”, „u” sau „U”.

          Opțiunile de linie de comandă „p”, „u” și „U” se exclud reciproc.

       -S, --accum-time-toggle
          Lansează top cu ultima stare „S” memorată inversată.  Atunci când modul de Timp cumulat
          este Activat (On), fiecare proces este listat cu timpul de  procesare  pe  care  el  și
          copiii  săi  morți  l-au folosit.  Consultați comanda interactivă „S” pentru informații
          suplimentare privind acest mod.

       -s, --secure-mode
          Lansează tops cu modul securizat forțat, chiar și pentru root.  Acest mod este mult mai
          bine  controlat  prin  intermediul  unui fișier de configurare a sistemului (a se vedea
          subiectul 6. FIȘIERE).

       -U, --filter-any-user = UTILIZATOR (ca: număr sau nume)
          Afișează numai procesele cu un id de utilizator sau  un  nume  de  utilizator  care  se
          potrivește  cu  cel  dat.   Această  opțiune  se  potrivește cu orice utilizator (real,
          efectiv, salvat sau sistemul de fișiere).

          Adăugarea unui semn de exclamare („!”) la ID-ul sau numele utilizatorului îi indică lui
          top să afișeze numai procesele cu utilizatori care nu se potrivesc cu cel furnizat.

          Opțiunile de linie de comandă „p”, „U” și „u” se exclud reciproc.

       -u, --filter-only-user = UTILIZATOR (ca: număr sau nume)
          Afișează  numai  procesele  cu  un  id  de utilizator sau un nume de utilizator care se
          potrivește cu cel dat.  Această opțiune se potrivește  numai  cu  ID-ul  de  utilizator
          efectiv.

          Adăugarea unui semn de exclamare („!”) la ID-ul sau numele utilizatorului îi indică lui
          top să afișeze numai procesele cu utilizatori care nu se potrivesc cu cel furnizat.

          Opțiunile de linie de comandă „p”, „U” și „u” se exclud reciproc.

       V, --version
          Afișează informațiile despre versiune, apoi iese.

       -w, --width [=COLOANE]
          În modul Loturi de comenzi (Batch), atunci când este utilizată fără un argument, top va
          formata  ieșirea  folosind variabilele de mediu COLUMNS= și LINES=, dacă sunt definite.
          În caz contrar, lățimea va fi fixată la maximum de 512 coloane. Cu un argument, lățimea
          de  ieșire  poate  fi  micșorată  sau mărită (până la 512), dar numărul de rânduri este
          considerat nelimitat.

          În modul de afișare normal, atunci când este utilizată fără un argument, top va încerca
          să  formateze  ieșirea  folosind  variabilele  de  mediu  COLUMNS= și LINES=, dacă sunt
          definite.  Cu un argument, lățimea de ieșire poate fi doar  micșorată,  nu  și  mărită.
          Indiferent  dacă  se  utilizează variabilele de mediu sau un argument cu opțiunea „-w”,
          atunci când nu se află în modul Loturi  de  comenzi  (Batch),  dimensiunile  reale  ale
          terminalului nu pot fi niciodată depășite.

          Notă: Fără utilizarea acestei opțiuni de linie de comandă, lățimea de ieșire se bazează
          întotdeauna pe terminalul la care a fost invocat top, indiferent dacă este  sau  nu  în
          modul Loturi de comenzi (Batch).

       -1, --single-cpu-toggle
          Lansează  top cu ultima porțiune memorată a stărilor Cpu din zona de rezumat inversată.
          Fie toate informațiile despre cpu vor fi afișate pe un singur rând, fie fiecare cpu  va
          fi afișat separat, în funcție de starea comenzii de comutare a nodului NUMA („2”).

          Pentru informații suplimentare, consultați comenzile interactive „1” și „2”.

2. Afișarea REZUMATULUI

       Fiecare dintre următoarele trei zone este controlată individual prin intermediul uneia sau
       mai multor comenzi interactive.  A se vedea subiectul 4b.  Comenzi  din  ZONA  de  REZUMAT
       pentru informații suplimentare referitoare la aceste dispoziții.

   2a. Mediile de ÎNCĂRCARE și TIMPUL de FUNCȚIONARE
       Această porțiune constă dintr-o singură linie care conține:
           numele programului sau al ferestrei, în funcție de modul de afișare
           ora curentă și durata de timp de la ultima pornire (timpul de funcționare)
           numărul total de utilizatori
           încărcarea medie a sistemului în ultimele 1, 5 și 15 minute

   2b. SARCINI și Stări CPU
       Această porțiune constă din minim două linii.  Într-un mediu SMP, liniile suplimentare pot
       reflecta procentele individuale ale stării CPU.

       Prima linie arată numărul total de sarcini sau de fire de execuție, în funcție  de  starea
       comutatorului  de  mod  al Firelor de execuție.  Acest total este clasificat în continuare
       astfel:
           rulând (running); adormit (sleeping); oprit (stopped); zombi

       A doua linie arată procentajele de stare a CPU în  funcție  de  intervalul  de  la  ultima
       reîmprospătare.

       În  mod implicit, sunt afișate procentele pentru aceste categorii individuale.  În funcție
       de versiunea nucleului dumneavoastră, este posibil ca ultimul câmp, st, să nu fie afișat.
           us : timpul de execuție al proceselor de utilizator fără curtoazie (cu prioritate de execuție ridicată)
           sy : timpul de rulare al proceselor nucleului
           ni : timpul de execuție al proceselor de utilizator cu curtoazie (cu prioritate de execuție scăzută)
           id : timpul petrecut în gestionarea inactivității nucleului
           wa : timpul de așteptare pentru finalizarea intrărilor/ieșirilor
           hi : timpul petrecut la deservirea întreruperilor hardware
           si : timpul petrecut la deservirea întreruperilor software
           st : timpul furat de la această mașină virtuală de către hipervizor

       Valoarea „sy” de mai sus reflectă, de asemenea, timpul de rulare a unui cpu virtual pentru
       sistemele de operare invitate, inclusiv pentru cele care au fost modificate.

       Dincolo de prima linie de sarcini/fire de execuție, există moduri alternative de afișare a
       procesorului, disponibile prin intermediul comenzii „t” cu 4 direcții de comutare.  Aceste
       moduri afișează un rezumat simplificat format din aceste elemente:
                      a    b     c    d
           %Cpu(s):  75.0/25.0  100[ ... ]

       Unde: a) este procentul „utilizator” (us + ni); b) este procentul „sistem” (sy + hi + si +
       guests); c) este procentul total; și d) este unul dintre cele  două  grafice  vizuale  ale
       acelor   reprezentări.   Astfel  de  grafice  reflectă,  de  asemenea,  porțiuni  separate
       „utilizator” și „sistem”.

       Dacă comanda de comutare „”' este utilizată pentru a obține mai mult  de  două  procesoare
       (CPU)  pe linie, rezultatele vor fi reduse și mai mult, eliminându-se elementele a) și b).
       Cu toate  acestea,  aceste  informații  sunt  încă  reflectate  în  graficul  propriu-zis,
       presupunând că culoarea este activă sau, în caz contrar, că sunt afișate bare și blocuri.

       A  se  vedea  subiectul  4b.  Comenzi  din  ZONA de REZUMAT pentru informații suplimentare
       privind comenzile de comutare „t” și „4”.

   2c. Utilizarea MEMORIEI
       Această porțiune este formată din două linii care pot  exprima  valori  de  la  kibiocteți
       (Kio)  la  exbiocteți  (Eio),  în  funcție de factorul de scalare aplicat prin intermediul
       comenzii interactive „E”. Câmpurile sursă /proc/meminfo sunt afișate între paranteze.

       Prima linie reflectă memoria fizică, clasificată ca:
           total          ( MemTotal )
           free           ( MemFree )
           used           ( MemTotal - MemAvailable )
           buff/cache     ( Buffers + Cached + SReclaimable )

       A doua linie reflectă în principal memoria virtuală, clasificată ca:
           total          ( SwapTotal )
           free           ( SwapFree )
           used           ( SwapTotal - SwapFree )
           avail          ( MemAvailable, care este Memoria fizică)

       Cantitatea disponibilă (avail) de pe a doua  linie  este  o  estimare  a  memoriei  fizice
       disponibile  pentru  lansarea  de  noi aplicații, fără utilizarea spațiului de interschimb
       (swapping).  Spre deosebire de câmpul „liberă”, aceasta încearcă să țină cont de zonele de
       prestocare  (cache) ale paginilor ușor de recuperat și blocurile de memorie „slabs”.  Este
       disponibilă pe nucleele 3.14, emulată pe nucleele 2.6.27+, altfel la fel ca „liberă”.

       În modurile de afișare  a  memoriei  alternative,  sunt  afișate  două  linii  de  rezumat
       abreviate, formate din aceste elemente:
                      a    b          c
           Gio Mem : 18.7/15.738   [ ... ]
           Gio Swap:  0.0/7.999    [ ... ]

       Unde:  a) este procentul utilizat; b) este totalul disponibil; și c) este unul dintre cele
       două grafice vizuale ale acestor reprezentări.

       În cazul memoriei  fizice,  procentul  reprezintă  totalul  minus  cantitatea  disponibilă
       estimată  menționată  mai  sus.   Graficul  „Mem” în sine este împărțit între porțiunea de
       memorie utilizată care nu se află în memoria cache și orice memorie rămasă  care  nu  este
       altfel  luată  în  considerare de cantitatea de memorie disponibilă.  A se vedea subiectul
       4b. Comenzi din ZONA de REZUMAT și comanda „m” pentru informații suplimentare despre  acea
       comutare specială în 4 căi.

       Acest tabel poate ajuta la interpretarea valorilor scalate afișate:
           Kio = kibiocteți = 1024 octeți
           Mio = mebiocteți = 1024 Kio = 1.048.576 octeți
           Gio = gibiocteți = 1024 Mio = 1.073.741.824 octeți
           Tio = tebiocteți = 1024 Gio = 1.099.511.627.776 octeți
           Pio = pebiocteți = 1024 Tio = 1.125.899.906.842.624 octeți
           Eio = exbiocteți = 1024 Pio = 1.152.921.504.606.846.976 octeți

3. CÂMPURI / Coloane

   3a. DESCRIEREA Câmpurilor
       Mai  jos  sunt  enumerate  câmpurile de procesare (coloanele) disponibile în top.  Acestea
       sunt afișate în ordine alfabetică ascii strictă.  Puteți personaliza poziția lor  și  dacă
       sunt sau nu afișabile cu ajutorul comenzii interactive „f” (Gestionarea câmpurilor).

       Orice  câmp poate fi selectat drept câmp de sortare, iar dvs. puteți controla dacă acestea
       sunt sortate de la mare la mic sau de la mic la  mare.    Pentru  informații  suplimentare
       privind  dispozițiile  de  sortare,  consultați subiectul 4c. Comenzi din ZONA de SARCINI,
       Sortare.

       Câmpurile legate de memoria fizică sau de memoria virtuală  se  referă  la  „(Kio)”,  care
       reprezintă  modul  de afișare fără sufix.  Cu toate acestea, aceste câmpuri pot fi scalate
       de la Kio la Pio.  Această scalare este influențată prin intermediul comenzii  interactive
       „e” sau stabilită la pornire printr-o opțiune de compilare.

       %CPU   Utilizarea CPU-ului
           Procentul  sarcinii  din  timpul  de  CPU  scurs de la ultima actualizare a ecranului,
           exprimată ca procent din timpul total al CPU.

           Într-un mediu SMP adevărat, dacă un proces are mai multe fire de execuție  și  top  nu
           funcționează în modul „Fire de execuție”, pot fi raportate cantități mai mari de 100%.
           Puteți să activați modul „Fire de execuție” cu ajutorul comenzii interactive „H”.

           De asemenea, pentru mediile cu mai multe procesoare, dacă modul Irix  este  dezactivat
           (Dezact.), top va funcționa în modul Solaris, în care utilizarea cpu a unei sarcini va
           fi împărțită la numărul total de procesoare.  Puteți comuta modurile  Irix/Solaris  cu
           ajutorul comenzii interactive „I”.

           Notă:  Atunci  când  se  execută  în  modul de vizualizare arborescentă („V”) cu copii
           colapsați („v”), acest câmp va include și timpul CPU al acelor copii nevăzuți.   A  se
           vedea  subiectul 4c. Comenzi din ZONA de SARCINI, Conținut pentru mai multe informații
           privind comutatoarele „V” și „v”.

       %CUC   Utilizarea CPU-ului
           Acest câmp este identic cu %CUU de mai jos, cu excepția faptului că procentul reflectă
           și procesele copil recoltate.

       %CUU   Utilizarea CPU-ului
           Utilizarea  totală  a  CPU  a  unei  sarcini  împărțită  la  timpul de execuție scurs,
           exprimată ca procent.

           În cazul în care un proces afișează în prezent o utilizare ridicată a CPU, acest  câmp
           poate  ajuta  la determinarea dacă acest comportament este normal.  În schimb, dacă un
           proces are o utilizare scăzută a  CPU  în  prezent,  %CUU  poate  reflecta  solicitări
           istorice mai mari de-a lungul vieții sale.

       %MEM   Utilizarea memoriei (RES)
           Procentul de memorie fizică disponibilă a unei sarcini care este în prezent rezidentă.

           Consultați „PREZENTARE GENERALĂ, Tipuri de memorie Linux” pentru detalii suplimentare.

       AGID   Identificator de autogrup
           Identificatorul   auto-grupului   asociat   unui   proces.    Această   caracteristică
           funcționează împreună cu planificatorul CFS pentru a îmbunătăți  performanța  biroului
           interactiv.

           Când „/proc/sys/kernel/sched_autogroup_enabled” este activat, un nou grup automat este
           creat cu fiecare sesiune nouă (a se vedea SID). Toate procesele bifurcate ulterior din
           acea  sesiune  moștenesc  apartenența  la acest grup automat. Nucleul încearcă apoi să
           egalizeze distribuția ciclurilor CPU între astfel de grupuri. Astfel, un auto-grup  cu
           multe  procese  intensive  de  CPU (de exemplu «make -j») nu va domina un auto-grup cu
           doar unul sau două procese.

           Când se afișează -1 înseamnă că această informație nu este disponibilă.

       AGNI   Valoarea priorității auto-grupului
           Valoarea priorității  (nice)  a  auto-grupului  care  afectează  planificarea  tuturor
           proceselor  din grupul respectiv.  O valoare „nice” negativă înseamnă o prioritate mai
           mare, în timp ce o valoare „nice” pozitivă înseamnă o prioritate mai mică.

       CGNAME   Numele grupului de control
           Numele grupului de control căruia îi aparține un proces, sau „-”  dacă  nu  se  aplică
           procesului respectiv.

           Aceasta va fi de obicei ultima intrare din lista completă a grupurilor de control, așa
           cum se arată în următorul titlu (CGROUPS).  La fel ca și acolo, acest câmp este  de  o
           lățime variabilă.

       CGROUPS   Grupuri de control
           Numele grupului/grupurilor de control căruia îi aparține un proces, sau „-” dacă nu se
           aplică procesului respectiv.

           Grupurile de control asigură alocarea resurselor (procesor, memorie, lățime  de  bandă
           de  rețea  etc.)  între grupurile de procese definite de instalare.  Acestea permit un
           control fin asupra alocării, refuzării, prioritizării,  gestionării  și  monitorizării
           acestor resurse.

           Pe  un  sistem  pot  exista simultan mai multe ierarhii diferite de grupuri de control
           „cgroups”, fiecare ierarhie fiind atașată  la  unul  sau  mai  multe  subsisteme.   Un
           subsistem reprezintă o singură resursă.

           Notă:  Câmpul  „CGROUPS”,  spre  deosebire  de majoritatea coloanelor, nu are o lățime
           fixă.  Atunci când este afișat, acestuia și oricăror alte coloane cu lățime  variabilă
           li  se  alocă toată lățimea rămasă pe ecran (până la maximum 512 caractere).  Chiar și
           așa, astfel de câmpuri cu  lățime  variabilă  pot  suferi  trunchieri.    A  se  vedea
           subiectul 5c. Derularea unei ferestre pentru informații suplimentare privind accesarea
           oricăror date trunchiate.

       CODE   Dimensiunea codului (Kio)
           Cantitatea de memorie fizică dedicată în prezent codului executabil, cunoscută și  sub
           numele de dimensiunea setului rezident de text „Text Resident Set size” sau „TRS”.

           Consultați „PREZENTARE GENERALĂ, Tipuri de memorie Linux” pentru detalii suplimentare.

       COMMAND   Numele comenzii sau Linia de comandă
           Afișează  linia  de  comandă utilizată pentru a porni o sarcină sau numele programului
           asociat.  Comutați între linia de comandă și nume cu „c”, care este atât o opțiune  de
           linie de comandă, cât și o comandă interactivă.

           Dacă ați ales să afișați liniile de comandă, procesele fără o linie de comandă (cum ar
           fi firele de execuție ale nucleului) vor fi afișate doar cu numele  programului  între
           paranteze, ca în acest exemplu:
               [kthreadd]

           Acest  câmp  poate  fi  influențat,  de  asemenea,  de modul de afișare a vizualizării
           arborescente.  Consultați  comanda  interactivă  „V”  pentru  informații  suplimentare
           privind acest mod.

           Notă:  Câmpul COMANDA, spre deosebire de majoritatea coloanelor, nu are o lățime fixă.
           Atunci când este afișat, acesta, precum și orice alte coloane cu lățime variabilă, vor
           fi alocate toate coloanele lățimea rămasă a ecranului (până la maximum 512 caractere).
           Chiar și așa, astfel de câmpuri  cu  lățime  variabilă  ar  putea  suferi  trunchiere.
           Acest lucru se întâmplă în special adevărat pentru acest câmp atunci când sunt afișate
           linii de comandă (comanda interactivă „c”.) A se vedea subiectul  5c.  Derularea  unei
           ferestre  pentru  informații  suplimentare  informații  suplimentare privind accesarea
           oricăror date trunchiate.

       DATA   Dimensiunea date + stivă (Kio)
           Cantitatea de memorie privată rezervată de un proces.  Este cunoscută și sub numele de
           setul de date rezident „Data Resident Set” sau „DRS”.  Este posibil ca această memorie
           să nu fie încă repartizată în memoria fizică (RES), dar va fi întotdeauna  inclusă  în
           cantitatea de memorie virtuală (VIRT).

           Consultați „PREZENTARE GENERALĂ, Tipuri de memorie Linux” pentru detalii suplimentare.

       ELAPSED   Timpul de rulare scurs
           Perioada  de timp de la începutul unui proces. Astfel, sarcina cea mai recent începută
           va afișa cel mai mic interval de timp.

           Valoarea va fi exprimată ca „HH,MM”  (ore,  minute),  dar  este  supusă  unei  scalări
           suplimentare dacă intervalul devine prea mare pentru a se potrivi cu lățimea coloanei.
           În acel moment, va fi scalată la „DD+HH”  (zile+ore)  și,  dacă  este  cazul,  și  mai
           departe.

       ENVIRON   Variabile de mediu
           Afișează  toate  variabilele  de  mediu, dacă există, așa cum sunt văzute de procesele
           respective.  Aceste variabile vor fi afișate  în  ordinea  lor  nativă  brută,  nu  în
           ordinea în care sunteți obișnuit să le vedeți cu un „set” necalificat.

           Notă:  Câmpul  „ENVIRON”,  spre  deosebire  de majoritatea coloanelor, nu are o lățime
           fixă.  Atunci când este afișat, acestuia și oricăror alte coloane cu lățime  variabilă
           li  se  va aloca toată lățimea rămasă pe ecran (până la maximum 512 caractere).  Chiar
           și așa, astfel de câmpuri cu lățime variabilă  ar  putea  suferi  trunchiere.    Acest
           lucru  este  valabil în special pentru acest câmp.  A se vedea subiectul 5c. Derularea
           unei  ferestre  pentru  informații  suplimentare  privind  accesarea   oricăror   date
           trunchiate.

       EXE   Calea la executabil
           În  cazul  în  care  este  disponibilă,  aceasta este calea completă către executabil,
           inclusiv numele programului.

           Notă: Câmpul EXE, spre deosebire de majoritatea coloanelor,  nu  are  o  lățime  fixă.
           Atunci  când  este afișat, acestuia și oricăror alte coloane cu lățime variabilă li se
           va aloca toată lățimea rămasă pe ecran (până la maximum 512 caractere).

       Flags   Indicatori sarcină
           Această coloană reprezintă indicatorii de planificare curenți ai sarcinii,  care  sunt
           exprimați în notație hexazecimală și fără zerouri.  Acești indicatori sunt documentați
           oficial în <linux/sched.h>.

       GID   Identificatorul de grup
           Identificatorul grupului efectiv.

       GROUP   Numele grupului
           Numele grupului efectiv.

       LOGID   Identificatorul utilizatorului autentificat
           Identificatorul utilizatorului  folosit  la  autentificare.  Când  este  afișat  „-1”,
           înseamnă că această informație nu este disponibilă.

       LXC   Numele containerului Lxc
           Numele  containerului  lxc  în  care  rulează o sarcină.  Dacă un proces nu rulează în
           interiorul unui container, va fi afișată o liniuță (`-').

       NI   Valoarea curtoaziei „nice”
           Valoarea curtoaziei sarcinii.  O valoare de curtoazie negativă înseamnă  o  prioritate
           mai  mare,  în timp ce o valoare de curtoazie pozitivă înseamnă o prioritate mai mică.
           Zero în acest câmp înseamnă pur  și  simplu  că  prioritatea  nu  va  fi  ajustată  la
           determinarea capacității de desfășurare a unei sarcini.

           Notă:  Această  valoare  afectează  numai prioritatea de planificare în raport cu alte
           procese din  același  auto-grup.   A  se  vedea  câmpurile  „AGID”  și  „AGNI”  pentru
           informații suplimentare despre auto-grupuri.

       NU   Ultimul nod NUMA cunoscut
           Un  număr  reprezentând  nodul  NUMA asociat cu ultimul procesor utilizat („P”).  Când
           este afișat „-1” înseamnă că informațiile NUMA nu sunt disponibile.

           Consultați comenzile interactive „2” și „3” pentru prevederi  suplimentare  NUMA  care
           afectează Zona de Rezumat.

       OOMa   Factorul de ajustare a depășirii limitelor memoriei disponibile
           Valoarea,  care  variază  de  la  -1000  la  +1000,  se adaugă la estimarea actuală de
           depășire a memoriei (OOMs), care este apoi utilizat  pentru  a  determina  ce  sarcină
           trebuie eliminată atunci când memoria este epuizată.

       OOMs   Estimarea de depășire a memoriei
           Valoarea,  cuprinsă  între  0 și +1000, utilizată pentru a selecta sarcina (sarcinile)
           care urmează să fie omorâte atunci când memoria este epuizată.  Zero se  traduce  prin
           „nu omorî niciodată”, în timp ce 1000 înseamnă „omoară întotdeauna”.

       P   Ultimul CPU utilizat (SMP)
           Un număr care reprezintă ultimul procesor utilizat.  Într-un mediu SMP adevărat, acest
           număr se va schimba probabil frecvent, deoarece nucleul utilizează în mod  intenționat
           o  afinitate  slabă.   De  asemenea,  simplul  fapt  de  a rula top poate rupe această
           afinitate slabă și poate face ca mai multe procese să  schimbe  procesoarele  mai  des
           (din cauza necesității suplimentare de timp cpu)..

       PGRP   Identificatorul grupului de procese
           Fiecare  proces  este  membru  al unui grup de procese unic, care este utilizat pentru
           distribuirea semnalelor și de către terminale pentru a arbitra cererile de intrare  și
           ieșire.  Atunci când un proces este creat (bifurcat), acesta devine membru al grupului
           de procese  al  părintelui  său.   Prin  convenție,  această  valoare  este  egală  cu
           identificatorul  procesului  (a  se  vedea  PID)  al  primului  membru al unui grup de
           procese, numit liderul grupului de procese.

       PID   Identificatorul procesului
           Identificatorul unic de proces al sarcinii,  care  se  reînnoiește  periodic,  dar  nu
           repornește  niciodată de la zero.  În termeni de nucleu, este o entitate care poate fi
           gestionată definită de o „task_struct”.

           Această valoare poate fi, de asemenea, utilizată ca: un ID de grup de  procese  (a  se
           vedea  PGRP); un ID de sesiune pentru liderul sesiunii (a se vedea SID); un ID de grup
           de fire de execuție pentru liderul grupului de fire de execuție (a se vedea TGID);  și
           un ID de grup de procese TTY pentru liderul grupului de procese (a se vedea TPGID).

       PPID   Identificatorul procesului părinte
           Identificatorul de proces (pid) al părintelui unei sarcini.

       PR   Prioritatea
           Prioritatea  de  planificare  a sarcinii.  Dacă vedeți „rt” în acest câmp, înseamnă că
           sarcina se execută cu prioritate de planificare în timp real.

           În Linux, prioritatea  în  timp  real  este  oarecum  înșelătoare,  deoarece,  în  mod
           tradițional,  sistemul  de  operare  în sine nu era predictibil.  Și, deși nucleul 2.6
           poate fi făcut în mare parte predictibil, nu este întotdeauna așa.

       PSS   Proporția de memorie rezidentă, smaps (Kio)
           Proporția din porțiunea de „RSS”  a  acestei  sarcini  în  care  fiecare  pagină  este
           împărțită la numărul de procese care o partajează.  Este, de asemenea, suma câmpurilor
           „PSan”, „PSfd” și „PSsh”.

           De exemplu, dacă un proces are 1000 de pagini  rezidente  singur  și  1000  de  pagini
           rezidente  partajate cu un alt proces, „PSS”-ul acestuia va fi de 1500 (multiplicat cu
           dimensiunea paginii (1000 x 1,5)).

           Accesarea valorilor smaps este  de  10  ori  mai  costisitoare  din  punct  de  vedere
           computațional  decât  accesarea  altor  statistici  de memorie, iar datele pentru alți
           utilizatori necesită privilegii „root”.

       PSan   Proporția de memorie anonimă, smaps (Kio)
       PSfd   Proporția de memorie pe fișier, smaps (KiB)
       PSsh   Proporția de memorie shmem, smaps (KiB)
           La fel ca și în cazul lui „PSS” de mai sus (memorie rezidentă  proporțională  totală),
           aceste  câmpuri  reprezintă  proporția  părții  din fiecare tip de memorie care revine
           acestei sarcini, împărțită la numărul de procese care o partajează.

           Accesarea valorilor smaps este  de  10  ori  mai  costisitoare  din  punct  de  vedere
           computațional  decât  accesarea  altor  statistici  de memorie, iar datele pentru alți
           utilizatori necesită privilegii „root”.

       RES   Dimensiunea memoriei rezidente (Kio)
           Un subset al spațiului de adrese virtuale (VIRT)  reprezentând  memoria  fizică  (fără
           memoria  spațiului  de  interschimb  „swap”) pe care o sarcină o folosește în prezent.
           Este, de asemenea, suma câmpurilor „RSan”, „RSfd” și „RSsh”.

           Aceasta poate include  pagini  anonime  private,  pagini  private  alocate  fișierelor
           (inclusiv  imagini  de  program  și biblioteci partajate) și pagini anonime partajate.
           Toată această memorie  este  susținută  de  fișierul  „swap”  reprezentat  separat  la
           secțiunea SWAP.

           În cele din urmă, acest câmp poate include, de asemenea, pagini partajate susținute de
           fișiere care, atunci când sunt modificate, acționează ca un fișier „swap” dedicat  și,
           prin urmare, nu vor afecta niciodată SWAP.

           Consultați „PREZENTARE GENERALĂ, Tipuri de memorie Linux” pentru detalii suplimentare.

       RSS   Memoria rezidentă, smaps (Kio)
           O  altă  vizualizare,  mai  precisă,  a  memoriei  fizice  (fără  memoria spațiului de
           interschimb „swap”) a procesului.  Este obținută din fișierul „smaps_rollup” și  este,
           în general, puțin mai mare decât cea prezentată pentru RES.

           Accesarea  valorilor  smaps  este  de  10  ori  mai  costisitoare  din punct de vedere
           computațional decât accesarea altor statistici de  memorie,  iar  datele  pentru  alți
           utilizatori necesită privilegii „root”.

       RSan   Dimensiunea memoriei rezidente anonime (Kio)
           Un  subset  de  memorie  rezidentă  (RES)  care reprezintă pagini private care nu sunt
           alocate unui fișier.

       RSfd   Dimensiunea memoriei rezidente cu suport de fișiere (Kio)
           Un subset de memorie rezidentă (RES) reprezentând  paginile  implicit  partajate  care
           suportă  imagini  de  program  și  biblioteci partajate. Include, de asemenea, alocări
           explicite ale fișierelor, atât private, cât și partajate.

       RSlk   Dimensiunea memoriei rezidente blocate (Kio)
           Un subset de memorie rezidentă (RES) care nu poate fi interschimbată.

       RSsh   Dimensiunea memoriei partajate rezidente (Kio)
           Un subset  de  memorie  rezidentă  (RES)  reprezentând  paginile  „shm*/mmap”  anonime
           partajate în mod explicit.

       RUID   Identificatorul utilizatorului real
           Identificatorul utilizatorului real.

       RUSER   Numele utilizatorului real
           Numele utilizatorului real.

       S   Starea procesului
           Starea sarcinii, care poate fi una dintre următoarele:
               D = în somn neîntrerupt
               I = inactivă
               R = rulează
               S = dormind
               T = oprită de semnalul de control al lucrării
               t = oprită de depanator în timpul urmăririi
               Z = zombi

           Sarcinile  afișate  ca  rulând  ar  trebui  să  fie  considerate  mai degrabă ca fiind
           pregătite să ruleze —  task_struct lor este reprezentat pur  și  simplu  în  coada  de
           execuție  Linux.   Chiar și în lipsa unei mașini SMP adevărate, este posibil să vedeți
           numeroase sarcini în această stare, în funcție  de  intervalul  de  întârziere  și  de
           valoarea „nice” a lui top.

       SHR   Dimensiunea memoriei partajate (Kio)
           Un subset de memorie rezidentă (RES) care poate fi utilizat de alte procese. Acesta va
           include pagini  anonime  partajate  și  pagini  partajate  susținute  de  fișiere.  De
           asemenea,  include  pagini private asociate la fișiere reprezentând imagini de program
           și biblioteci partajate.

           Consultați „PREZENTARE GENERALĂ, Tipuri de memorie Linux” pentru detalii suplimentare.

       SID   Identificatorul sesiunii
           O sesiune este o colecție de grupuri de procese (a se vedea PGRP), stabilite de obicei
           de shell-ul de conectare.  Un proces nou bifurcat se alătură sesiunii creatorului său.
           Prin convenție, această valoare este egală cu ID-ul procesului (a  se  vedea  PID)  al
           primului  membru  al sesiunii, numit lider de sesiune, care este de obicei shell-ul de
           conectare.

       STARTED   Intervalul de timp de pornire
           Durata de timp scursă de la  pornirea  sistemului  când  a  fost  inițiat  un  proces.
           Astfel, cea mai recentă sarcină pornită va afișa cel mai mare interval de timp.

           Valoarea  va  fi exprimată ca „MM:SS” (minute:secunde).  Dar dacă intervalul este prea
           mare pentru a se potrivi cu lățimea coloanei, acesta va fi  scalat  ca  „HH,MM”  (ore,
           minute) și, eventual, mai departe.

       SUID   Identificatorul utilizatorului salvat
           Identificatorul utilizatorului salvat.

       SUPGIDS   Identificatori de grup suplimentari
           Identificatorii  oricăror grupuri suplimentare stabilite la conectare sau moștenite de
           la părintele unei sarcini.  Acestea sunt afișate într-o listă delimitată prin virgule.

           Notă: Câmpul SUPGIDS, spre deosebire de majoritatea coloanelor, nu are o lățime  fixă.
           Atunci  când  este afișat, acestuia și oricăror alte coloane cu lățime variabilă li se
           va aloca toată lățimea rămasă pe ecran (până la maximum 512 caractere).

       SUPGRPS   Nume de grupuri suplimentare
           Numele oricăror grupuri suplimentare  stabilite  la  conectare  sau  moștenite  de  la
           părintele unei sarcini.  Acestea sunt afișate într-o listă delimitată prin virgule.

           Notă:  Câmpul SUPGRPS, spre deosebire de majoritatea coloanelor, nu are o lățime fixă.
           Atunci când este afișat, acestuia și oricăror alte coloane cu lățime variabilă  li  se
           va aloca toată lățimea rămasă pe ecran (până la maximum 512 caractere).

       SUID   Numele utilizatorului salvat
           Numele utilizatorului salvat.

       SWAP   Dimensiunea spațiului de interschimb (Kio)
           Porțiunea  rezidentă  anterior  a spațiului de adrese al unei sarcini care se scrie în
           fișierul „swap” atunci când memoria fizică este suprasolicitată.

           Consultați „PREZENTARE GENERALĂ, Tipuri de memorie Linux” pentru detalii suplimentare.

       TGID   Identificatorul grupului de fire de execuție
           Identificatorul grupului de fire de execuție din care  face  parte  o  sarcină.   Este
           PID-ul  liderului  grupului  de  fire.  În termeni de nucleu, reprezintă acele sarcini
           care partajează o structură mm_struct.

       TIME   Timpul CPU
           Timpul total CPU pe care sarcina a folosit-o de când a început.  Când modul  cumulativ
           este Activat (On), fiecare proces este listat cu timpul cpu pe care l-au folosit el și
           copiii săi morți.  Comutați modul Cumulativ cu „S”, care este atât o opțiune de  linie
           de  comandă,  cât și o comandă interactivă.  Consultați comanda interactivă „S” pentru
           informații suplimentare despre acest mod.

       TIME+   Timpul CPU, în sutimi de secundă
           La fel ca TIMPUL, dar reflectând mai multă finețe prin sutimi de secundă.

       TPGID   Identificatorul grupului de procese care controlează terminalul (tty)
           Identificatorul grupului de procese al  procesului  din  prim-plan  pentru  terminalul
           (tty)  conectat  sau  „-1”  dacă  un  proces  nu  este  conectat la un terminal.  Prin
           convenție, această valoare este egală cu identificatorul de proces (a se vedea PID) al
           liderului grupului de procese (a se vedea PGRP).

       TTY   Terminalul de control
           Numele  terminalului  de  control.  Acesta este, de obicei, dispozitivul (port serial,
           pty etc.) de la care a fost pornit procesul și pe care îl folosește pentru intrare sau
           ieșire.   Cu  toate  acestea,  nu  este  necesar  ca  o  sarcină să fie asociată cu un
           terminal, caz în care veți vedea afișat „?”.

       UID   Identificatorul utilizatorului
           Identificatorul de utilizator efectiv al proprietarului sarcinii.

       USED   Memoria utilizată (Kio)
           Acest câmp reprezintă memoria fizică fără memoria din spațiul de interschimb pe care o
           sarcină  o  folosește (RES) plus porțiunea spațiului de interschimb din spațiul său de
           adrese (SWAP).

           Consultați „PREZENTARE GENERALĂ, Tipuri de memorie Linux” pentru detalii suplimentare.

       USER   Numele utilizatorului
           Numele de utilizator efectiv al proprietarului sarcinii.

       USS   Dimensiune unică a setului
           Porțiunea de memorie fizică fără memoria din spațiul de interschimb  („RSS”)  care  nu
           este partajată cu nici un alt proces.  Este derivată din fișierul „smaps_rollup”.

           Accesarea  valorilor  smaps  este  de  10  ori  mai  costisitoare  din punct de vedere
           computațional decât accesarea altor statistici de  memorie,  iar  datele  pentru  alți
           utilizatori necesită privilegii „root”.

       VIRT   Dimensiunea memoriei virtuale (Kio)
           Cantitatea totală de memorie virtuală utilizată de sarcină.  Include tot codul, datele
           și bibliotecile partajate plus paginile care au fost schimbate  și  paginile  care  au
           fost alocate, dar nu utilizate.

           Consultați „PREZENTARE GENERALĂ, Tipuri de memorie Linux” pentru detalii suplimentare.

       WCHAN   Dormirea în funcție
           Acest  câmp  va  afișa  numele  funcției din nucleu în care doarme în prezent sarcina.
           Sarcinile care rulează vor afișa o liniuță („-”) în câmpul din această coloană.

       ioR   Numărul de octeți de In/Ieș citiți
           Numărul de octeți pe care un proces i-a determinat să  fie  preluați  din  stratul  de
           stocare.

           Sunt  necesare  privilegii  de  root  pentru  a  afișa  datele  de„in/ieș” pentru alți
           utilizatori.

       ioRop   Numărul de operații de citire de la In/Ieș
           Numărul de operații de citire a  In/Ieș  (apeluri  de  sistem  „syscalls”)  pentru  un
           proces.   Este posibil ca astfel de apeluri să nu aibă ca rezultat o In/Ieș efectivă a
           discului fizic.

       ioW   Numărul de octeți de In/Ieș scriși
           Numărul de octeți pe care un proces i-a  determinat  să  fie  trimiși  la  stratul  de
           stocare.

       ioWop   Numărul de operații de scriere la In/Ieș
           Numărul  de  operații  de  scriere  la In/Ieș (apeluri de sistem „syscalls”) pentru un
           proces.  Este posibil ca astfel de apeluri să nu aibă ca rezultat o In/Ieș efectivă  a
           discului fizic.

       nDRT   Numărul de pagini corupte
           Numărul  de  pagini  care  au  fost  modificate  de când au fost scrise ultima dată în
           memoria auxiliară.  Paginile corupte trebuie  să  fie  scrise  în  memoria  auxiliară.
           înainte  ca  locația  de memorie fizică corespunzătoare să poată fi utilizată pentru o
           altă pagină virtuală.

           Acest câmp a fost desființat odată cu linux 2.6 și este întotdeauna zero.

       nMaj   Numărul de erori de pagină majore
           Numărul de erori de pagină majore care au avut loc pentru  o  sarcină.   O  eroare  de
           pagină  apare  atunci  când  un  proces  încearcă să citească sau să scrie pe o pagină
           virtuală care nu este prezentă în acel moment în spațiul  său  de  adrese.   O  eroare
           majoră de pagină este atunci când este implicat un acces la o stocare auxiliară pentru
           a face pagina respectivă disponibilă.

       nMaj   Numărul de erori de pagină minore
           Numărul de erori de pagină minore care au avut loc pentru  o  sarcină.   O  eroare  de
           pagină  apare  atunci  când  un  proces  încearcă să citească sau să scrie pe o pagină
           virtuală care nu este prezentă în acel moment în spațiul său de adrese.  O  eroare  de
           pagină minoră nu implică accesul la stocarea auxiliară pentru a face pagina respectivă
           disponibilă.

       nTH   Numărul de fire de execuție
           Numărul de fire de execuție asociate unui proces.

       nsCGROUP   Spațiul de nume al grupului de control „CGROUP”
           Nodul-i al spațiului de nume utilizat pentru a ascunde identitatea grupului de control
           al cărui membru este procesul.

       nsIPC   Spațiul de nume IPC
           Nodul-i  al  spațiului  de  nume  utilizat  pentru  a  izola  resursele  de comunicare
           interproces (IPC), cum ar fi obiectele IPC System V și cozile de mesaje POSIX.

       nsMNT   Spațiul de nume MNT
           Nodul-i al spațiului de nume utilizat pentru a izola punctele de montare a  sistemului
           de fișiere, oferind astfel diferite vizualizări ale ierarhiei sistemului de fișiere.

       nsNET   Spațiul de nume NET
           Nodul-i  al  spațiului  de  nume utilizat pentru a izola resurse precum dispozitive de
           rețea, adrese IP, rutare IP, numere de port, etc.

       nsPID   Spațiul de nume PID
           Nodul-i al spațiului de nume utilizat  pentru  a  izola  numerele  de  identificare  a
           proceselor,  ceea  ce înseamnă că acestea nu trebuie să rămână unice.  Astfel, fiecare
           astfel de spațiu de nume ar putea avea  propriul  „init/systemd”  (PID  #1)  pentru  a
           gestiona diverse sarcini de inițializare și pentru a culege procesele copil orfane.

       nsTIME   Spațiul de nume TIME
           Nodul-i  al  spațiului  de nume care permite proceselor să vadă diferite ore de sistem
           într-un mod similar cu spațiul de nume UTS.

       nsUSER   Spațiul de nume USER
           Nodul-i al spațiului de nume utilizat pentru a  izola  numerele  de  identificare  ale
           utilizatorilor  și  grupurilor.   Astfel,  un proces ar putea avea un ID de utilizator
           normal, fără privilegii, în afara unui spațiu de nume de utilizator,  în  timp  ce  în
           interiorul  acelui  spațiu  de nume ar putea avea un ID de utilizator 0, cu privilegii
           complete de root.

       nsUTS   Spațiul de nume UTS
           Nodul-i al spațiului de nume utilizat pentru a izola numele  de  gazdă  și  numele  de
           domeniu  NIS.  UTS înseamnă pur și simplu "UNIX Time-sharing System" (Sistemul UNIX de
           partajare a timpului).

       vMj   Numărul delta de erori de pagină majore
           Numărul de erori de pagină majore care au avut loc de  la  ultima  actualizare  (a  se
           vedea nMaj).

       vMn   Numărul delta de erori de pagină minore
           Numărul  de  erori  de  pagină  minore care au avut loc de la ultima actualizare (a se
           vedea nMin).

   3b. GESTIONAREA câmpurilor
       După apăsarea comenzii interactive „f” (Gestionarea câmpurilor) vi se va  afișa  un  ecran
       care  arată:  1)  numele  ferestrei  „actuale”;  2)  câmpul  de sortare desemnat; 3) toate
       câmpurile în ordinea lor  curentă  împreună  cu  descrierile.   Intrările  marcate  cu  un
       asterisc sunt câmpurile afișate în prezent, dacă lățimea ecranului o permite.

           •  După  cum  indică  instrucțiunile  de pe ecran, navigați printre câmpuri cu tastele
              săgeți Sus și Jos.  Tastele „PgUp”, „PgDn”, „Home” și „End” pot  fi,  de  asemenea,
              folosite pentru a ajunge rapid la primul sau ultimul câmp disponibil.

           •  Tasta  săgeată  Dreapta  selectează un câmp pentru repoziționare, iar tasta săgeată
              Stânga sau tasta <Enter> validează plasarea câmpului respectiv.

           •  Tasta „d” sau bara Spațiu comută starea de afișare a unui  câmp  și,  prin  urmare,
              prezența sau absența asteriscului.

           •  Tasta  „s” desemnează un câmp ca fiind câmpul de sortare.  A se vedea subiectul 4c.
              „Comenzi din zona de  sarcini,  Sortare”  pentru  informații  suplimentare  privind
              selectarea unui câmp de sortare.

           •  Tastele  „a” și „w” pot fi folosite pentru a parcurge toate ferestrele disponibile,
              iar tastele „q” sau <Esc> fac ieșirea din „Gestionarea câmpurilor”.

       Ecranul de „Gestionarea câmpurilor” poate fi  utilizat,  de  asemenea,  pentru  a  schimba
       fereastra/grupul  de câmpuri „curent”, fie în modul ecran complet, fie în modul de afișare
       alternativă.   Ceea ce a fost vizat atunci când a fost apăsată tasta „q” sau <Esc>  va  fi
       făcut  curent  atunci  când  reveniți la afișarea top.  A se vedea subiectul 5. Dispoziții
       privind AFIȘAREA ALTERNATIVĂ și  comanda  interactivă  „g”  pentru  o  perspectivă  asupra
       ferestrelor și grupurilor de câmpuri „curente”.

       Notă:  Orice  fereastră  care  a fost derulată pe orizontală va fi restabilită în cazul în
       care se efectuează modificări  ale  câmpurilor  prin  intermediul  ecranului  „Gestionarea
       câmpurilor”.   Cu  toate  acestea,  orice poziție derulată pe verticală nu va fi afectată.
       Consultați subiectul 5c. Derularea unei ferestre pentru  informații  suplimentare  privind
       derularea pe verticală și orizontală.

4. Comenzi INTERACTIVE

       Mai jos este listat un scurt index al comenzilor din categorii.  Unele comenzi apar de mai
       multe ori —  semnificația sau domeniul lor pot varia în funcție de contextul în care  sunt
       emise.

         4a. Comenzi GLOBALE
               <Enter/Spațiu> ?, =, 0,
               A, B, d, E, e, g, H, h, I, k, q, r, s, W, X, Y, Z,
               ^G, ^K, ^N, ^P, ^U, ^L, ^R
         4b. Comenzi din ZONA de REZUMAT
               C, l, t, m, 1, 2, 3, 4, 5, !
         4c. Comenzi din ZONA de SARCINI
               Aspect:  b, J, j, x, y, z
               Conținut:     c, F, f, O, o, S, U, u, V, v, ^E
               Dimensiune:        #, i, n
               Sortare:     <, >, f, R
         4d. Paleta de CULORI
               <Ret>, a, B, b, H, M, q, S, T, w, z, 0 - 7
         5b. Comenzi pentru ferestre
               -, _, =, +, A, a, G, g, w
         5c. Derularea unei ferestre
               C, Sus, Jos, Stânga, Dreapta, PgUp, PgDn, Home, End
         5d. Căutarea într-o fereastră
               L, &
         5e. Filtrarea într-o fereastră         O, o, ^O, =, +

   4a. Comenzi GLOBALE
       Comenzile  interactive  globale  sunt întotdeauna disponibile atât în modul ecran complet,
       cât și în modul de afișare alternativă.  Cu toate acestea,  unele  dintre  aceste  comenzi
       interactive nu sunt disponibile atunci când se execută în modul „Securizat”.

       Dacă  doriți să știți dinainte dacă top) a fost sau nu securizat, nu aveți decât să cereți
       Ajutor și să vedeți rezumatul sistemului pe a doua linie.

         <Enter> sau <Bara de spațiu>  :Reîmprospătare afișare
              Aceste comenzi reactivează top și, după primirea oricărei intrări, întregul  afișaj
              va  fi  redesenat.   De  asemenea, ele forțează o actualizare a oricăror modificări
              aduse de comenzile interactive cpu-ului sau memoriei fizice.

              Utilizați oricare dintre aceste taste dacă aveți un interval de întârziere mare  și
              doriți să vedeți starea curentă,

          ? | h  :Ajutor
              Sunt  disponibile  două  niveluri de ajutor.  Primul vă va reaminti toate comenzile
              interactive de bază.  Dacă top este securizat, acest ecran va fi abreviat.

              Tastând „h” sau „?” pe acest ecran de ajutor, veți  accesa  ajutorul  pentru  acele
              comenzi interactive aplicabile în modul de afișare alternativă.

          =  :Elimină limitele de afișare
              Elimină  restricțiile  privind ceea ce se afișează.  Această comandă va anula orice
              comenzi „i” (sarcini inactive), „n” (sarcini maxime), „v” (ascunde  copii)  și  „F”
              (focalizare).  care  ar  putea  fi  active.   De  asemenea,  permite  ieșirea de la
              monitorizarea PID, filtrarea utilizatorului, alte filtre,  procesarea  Căutării  și
              modul de Combinare a CPU-urilor.

              În  plus,  dacă  fereastra  a  fost  derulată, aceasta va fi restabilită cu această
              comandă.

          0  :comutare afișare/suprimare Zerouri
              Această comandă determină dacă zerourile sunt afișate sau  suprimate  pentru  multe
              dintre câmpurile din fereastra unei sarcini.  Câmpuri precum UID, GID, NI, PR sau P
              nu sunt afectate de această comutare.

          A  :comutare Mod de afișare alternativă
              Această comandă va comuta între modul de afișare  pe  ecran  complet  și  modul  de
              afișare   alternativă.   A  se  vedea  subiectul  5.  Dispoziții  privind  AFIȘAREA
              ALTERNATIVĂ și comanda interactivă „g” pentru a obține informații despre ferestrele
              și grupurile de câmpuri „actuale”.

          B  :comutare Activează/dezactivează afișarea în Aldin
              Această  comandă  va  influența  utilizarea  capacității  de  afișare  în «Aldin» a
              „termifo” (terminfo bold) și modifică atât zona de rezumat, cât și zona de  sarcini
              pentru fereastra „curentă”.  În timp ce este destinată în primul rând utilizării cu
              terminale simple, neevoluate, ea poate fi aplicată oricând.

              Notă: Când această comutare  este  Activată  (On)  și  top  funcționează  în  modul
              monocrom, întregul afișaj va apărea ca text normal.  Astfel, cu excepția cazului în
              care comenzile „x'”și/sau „y'”folosesc inversarea pentru accentuare, nu  va  exista
              nicio confirmare vizuală că acestea sunt activate.

       *  d | s  :Modifică intervalul de întârziere
              Vi  se  va  solicita  să  introduceți  timpul  de  întârziere,  în  secunde,  între
              actualizările afișării

              Fracțiunile de secundă sunt recunoscute,  dar  nu  se  acceptă  un  număr  negativ.
              Introducerea  valorii  0  determină  actualizări (aproape) continue, cu un rezultat
              nesatisfăcător. deoarece sistemul și controlorul  terminalului  (tty)  încearcă  să
              țină   pasul   cu  cerințele  emise  de  top.   Valoarea  întârzierii  este  invers
              proporțională cu încărcarea sistemului, așa că stabiliți-o cu atenție.

              Dacă, în orice moment, doriți să știți  care  este  timpul  de  întârziere  actual,
              cereți  pur  și  simplu  să primiți Ajutor și vizualizați rezumatul sistemului pe a
              doua linie.

          E  :Forțează scalarea rezumatului de memorie în Zona de Rezumat
              Cu această comandă puteți parcurge scara de memorie disponibilă în Zona de Rezumat,
              care  variază  de  la Kio (kibiocteți sau 1.024 de octeți) la Eio (exbibiocteți sau
              1.152.921.504.606.846.976 de octeți).

              Dacă vedeți un „+” între un număr afișat și următoarea etichetă, înseamnă că top  a
              fost  forțat  să  trunchieze  o parte din acel număr.  Prin creșterea factorului de
              scalare, o astfel de trunchiere poate fi evitată.

          E  :Forțează scalarea memoriei sarcinilor în Zona de Sarcini
              Cu această comandă puteți parcurge scara de  memorie  disponibilă  pentru  Zona  de
              Sarcini, care variază de la Kio (kibiocteți sau 1.024 de octeți) la Pio (pebiocteți
              sau 1.125.899.906.842.624 de octeți).

              Deși top va încerca să respecte intervalul țintă  selectat,  este  posibil  să  fie
              necesară  o  scalare suplimentară pentru a se adapta la valorile actuale.  În cazul
              în care doriți să vedeți un rezultat mai omogen în coloanele  de  memorie,  mărirea
              plajei  de  scalare  va  îndeplini de obicei acest obiectiv.  Creșterea prea mare a
              acesteia, cu toate acestea, este posibil să producă un rezultat complet zero,  care
              nu poate fi suprimat cu comanda interactivă „0”.

          g  :Alege o altă fereastră/grup de câmpuri
              Vi  se  va  cere  să  introduceți  un număr între 1 și 4 pentru a desemna grupul de
              câmpuri care trebuie să devină fereastra „curentă”.  În scurt timp, vă  veți  simți
              confortabil  cu  aceste  4  ferestre, mai ales după ce veți experimenta cu modul de
              afișare alternativă.

          H  :comutare Mod fire de execuție
              Atunci când acest comutator este Activat (On), vor fi  afișate  firele  individuale
              pentru  toate  procesele  în toate ferestrele de sarcini vizibile.  În caz contrar,
              top afișează o însumare a tuturor firelor din fiecare proces.

          I  :comutare Mod Irix/Solaris
              Atunci când funcționează în modul Solaris („I” Dezactivată (Off)), utilizarea cpu a
              unei  sarcini  va  fi  împărțită la numărul total de unități centrale de procesare.
              După lansarea acestei comenzi, vi se va comunica noua stare a acestei comutări.

       *  k  :Omoară o sarcină
              Vi se va solicita un PID și apoi semnalul de trimis.

              Dacă nu se introduce niciun PID sau dacă se introduce un număr negativ,  acesta  va
              fi  interpretat  ca  fiind  valoarea  implicită  afișată  în  prompt (prima sarcină
              afișată).  O valoare PID de zero înseamnă programul propriu-zis top.

              Semnalul implicit, așa cum se reflectă în prompt, este SIGTERM.  Cu toate  acestea,
              puteți trimite orice semnal, prin introducerea numărului sau numelui acestuia.

              Dacă  doriți  să  întrerupeți procesul de omorâre, efectuați una dintre următoarele
              acțiuni, în funcție de progresul înregistrat:
                  1) la promptul pid, introduceți un număr invalid
                  2) la promptul de semnal, introduceți 0 (sau orice semnal nevalid)
                  3) la orice prompt, tastați <Esc>

          q  :Ieșire

       *  r  :Modifică valoarea de curtoazie „nice” a unei sarcini
              Vi se va solicita un PID și apoi o valoare de curtoazie „nice” pentru acesta.

              Dacă nu se introduce niciun PID sau dacă se introduce un număr negativ,  acesta  va
              fi  interpretat  ca  fiind  valoarea  implicită  afișată  în  prompt (prima sarcină
              afișată).  O valoare PID de zero înseamnă programul propriu-zis top.

              O valoare pozitivă de curtoazie „nice” va face ca un proces să  piardă  prioritatea
              de  execuție.   În  schimb,  o  valoare  negativă de curtoazie „nice” va face ca un
              proces  să  fie  privit  mai  favorabil  de  către  nucleu.   Ca  regulă  generală,
              utilizatorii obișnuiți nu pot decât să mărească valoarea de curtoazie „nice”, și nu
              au voie să o reducă.

              Dacă doriți să întrerupeți procesul de schimbare a  valorii  de  curtoazie  „nice”,
              efectuați una dintre următoarele acțiuni, în funcție de progresul înregistrat:
                  1) la promptul pid, introduceți un număr nevalid
                  2) la promptul de curtoazie „nice”, tastați <Enter> fără nici o intrare
                  3) la orice prompt, tastați <Esc>

          W  :Scrie fișierul de configurare
              Aceasta  va  salva  toate opțiunile și comutatoarele, precum și modul de afișare și
              timpul de întârziere curente.  Prin emiterea acestei comenzi  chiar  înainte  de  a
              ieși din top, veți putea reporni mai târziu exact în aceeași stare.

          X  :Lățime extra-fixată
              Unele  câmpuri  au  lățime  fixă  și  nu  sunt scalabile.  Ca atare, acestea pot fi
              trunchiate, ceea ce va fi indicat printr-un „+” în ultima poziție.

              Această  comandă  interactivă  poate  fi  utilizată  pentru  a  modifica   lățimile
              următoarelor câmpuri:

                  câmpul  implicit    câmpul  implicit   câmpul   implicit
                  GID        5        GROUP      8       WCHAN       10
                  LOGID      5        LXC        8       nsCGROUP    10
                  RUID       5        RUSER      8       nsIPC       10
                  SUID       5        SUSER      8       nsMNT       10
                  UID        5        TTY        8       nsNET       10
                                      USER       8       nsPID       10
                                                         nsTIME      10
                                                         nsUSER      10
                                                         nsUTS       10

              Vi  se  va  solicita  valoarea  care  urmează să fie adăugată la lățimile implicite
              prezentate mai sus.  Dacă introduceți zero, se revine la valorile implicite.

              Dacă introduceți un număr negativ, top va crește automat dimensiunea coloanei, după
              cum este necesar, până când nu mai există date trunchiate.

              Notă:  Fie  că sunt mărite în mod explicit sau automat, lățimile acestor câmpuri nu
              sunt niciodată reduse de top.  Pentru a le restrânge,  trebuie  să  specificați  un
              număr mai mic sau să restabiliți valorile implicite.

          Y  :Inspectează o altă ieșire
              După  lansarea  comenzii interactive `Y', vi se va cere un PID țintă.  Introducerea
              unei valori sau acceptarea valorii implicite are ca rezultat obținerea  unui  ecran
              separat.   Acest  ecran poate fi utilizat pentru a vizualiza o varietate de fișiere
              sau de ieșire a comenzilor canalizate în timp ce afișajul iterativ  normal  al  top
              este în pauză.

              Notă:  Această  comandă  interactivă  este  realizată  pe  deplin numai atunci când
              intrările de sprijin au fost adăugate manual la sfârșitul fișierului de configurare
              al  top.   Pentru detalii privind crearea acestor intrări, consultați subiectul 6b.
              Adăugarea de intrări de INSPECTARE.

              Majoritatea  tastelor  utilizate  pentru  a  naviga  cu  funcția  Inspectare   sunt
              reflectate  în  prologul  antetului  acesteia.   Cu  toate  acestea,  există  taste
              suplimentare disponibile după ce ați  selectat  un  anumit  fișier  sau  o  anumită
              comandă.   Acestea  sunt  familiare  oricui a folosit pagerul «less» o dată și sunt
              rezumate aici pentru referințe viitoare:

                  tasta      funcția
                  =          linie de stare alternativă, fișier sau conductă
                  /          găsește, echivalent cu „L” pentru localizează
                  n          găsește următorul, echivalent cu „&” pentru localizează următorul
                  <Spațiu>  derulează în jos, echivalent cu <PgDn>
                  b          derulează în sus, echivalent cu <PgUp>
                  g          prima linie, echivalent cu <Home>
                  G          ultima linie, echivalent cu <End>

          Z  :Schimbă paleta de culori
              Această tastă vă va duce la un ecran separat unde puteți  schimba  culorile  pentru
              fereastra  „curentă”  sau  pentru toate ferestrele.  Pentru detalii privind această
              comandă interactivă, consultați subiectul 4d. Paleta de CULORI.

         ^G  :Afișează grupurile de control  (tasta Ctrl + „g”)
         ^K  :Afișează Linia de comandă  (tasta Ctrl + „k”)
         ^N  :Afișează mediul  (tasta Ctrl + „n”)
         ^P  :Afișează spațiile de nume  (tasta Ctrl + „p”)
         ^U  :Afișează grupurile suplimentare  (tasta Ctrl + „u”)
              Aplicate la primul proces afișat,  aceste  comenzi  vor  afișa  toate  informațiile
              complete  (potențial  înfășurate)  ale  sarcinii  respective.   Aceste  date vor fi
              afișate într-o fereastră separată  în  partea  de  jos  a  ecranului,  în  timp  ce
              monitorizarea normală top continuă.

              Apăsarea aceleiași comenzi „Ctrl” a doua oară elimină fereastra separată, la fel ca
              și comanda „=”.  Apăsarea unei alte combinații „Ctrl”, în timp  ce  una  este  deja
              activă, face imediat tranziția la noile informații.

              Printre  aceste  dispoziții  se numără și comanda Ctrl+N (mediu).  Ieșirea acesteia
              poate fi extinsă și nu este ușor de citit atunci când este desfășurată pe mai multe
              linii.  O versiune mai ușor de citit poate fi obținută cu o intrare de „Inspectare”
              în fișierul rc (de configurare), cum ar fi următoarea:

                  pipe ^I Environment ^I cat /proc/%d/environ | tr '\0' '\n'

              A se vedea comanda interactivă `Y' de mai sus și subiectul 6b. Adăugarea de intrări
              de INSPECTARE pentru informații suplimentare.

              Ca  o  alternativă  la  „Inspectare”,  și  disponibilă  pentru toate aceste comenzi
              „Ctrl”, tasta Tab poate fi utilizată pentru a evidenția  elemente  individuale  din
              fereastra de jos.

         ^L  :Afișează mesajele jurnalizate  (tasta Ctrl + „l”)
              Cele  mai recente 10 mesaje sunt afișate într-o fereastră separată în partea de jos
              a ecranului, în timp ce monitorizarea normală a top continuă.  Apăsarea combinației
              de  taste  „^L”  a a doua oară elimină această fereastră, la fel ca și comanda „=”.
              Folosiți tasta Tab pentru a evidenția mesajele individuale.

       * ^R  :Modifică valoarea de curtoazie „nice” a unui auto-grup  (tasta Ctrl + „r”)
              Vi se va solicita un  PID  și  apoi  valoarea  de  curtoazie  „nice”  pentru  acest
              auto-grup AGNI.

              Dacă  nu  se  introduce  niciun  PID,  se va interpreta ca fiind valoarea implicită
              afișată în prompt (prima sarcină afișată).

              O valoare AGNI  pozitivă  va  face  ca  procesele  din  acel  auto-grup  să  piardă
              prioritate.   Dimpotrivă,  o  valoare  negativă  face ca acestea să fie privite mai
              favorabil de către nucleu.  Utilizatorii obișnuiți nu au voie să stabilească valori
              AGNI negative.

              Dacă  doriți  să întrerupeți procesul de modificare a valoarii de curtoazie „nice”,
              tastați <Esc>.

       *  Comenzile marcate cu un asterisc (`*') nu sunt disponibile în modul Securizat  și  nici
          nu vor fi afișate pe primul nivel al ecranului de ajutor.

   4b. Comenzi din ZONA de REZUMAT
       Comenzile interactive din zona de rezumat sunt întotdeauna disponibile atât în modul ecran
       complet, cât și în modul de afișare alternativă.  Acestea afectează liniile de început ale
       fișierului afișajului și vor determina poziția mesajelor și a solicitărilor.

       Aceste  comenzi  au  întotdeauna  un  impact  doar  asupra  ferestrei/grupului  de câmpuri
       „curent”.  A se vedea subiectul 5. Dispoziții  privind  AFIȘAREA  ALTERNATIVĂ  și  comanda
       interactivă  „g”  pentru  o  perspectivă  asupra  ferestrelor  și  grupurilor  de  câmpuri
       „curente”.

          C  :comutare Afișează coordonatele de derulare
              Activează un mesaj informativ care este afișat ori de câte ori linia de  mesaje  nu
              este  utilizată  în  alt mod.  Pentru informații suplimentare, consultați subiectul
              5c. Derularea unei ferestre.

          l  :comutare Media de încărcare / Timp de funcționare
              Aceasta este, de asemenea, linia  care  conține  numele  programului  (eventual  un
              alias)  atunci  când  se  operează  în  modul  ecran  complet  sau numele ferestrei
              „curente” atunci când se operează în modul de afișare alternativă.

          t  :comutare Sarcină / Stări CPU
              Această comandă afectează de la 2 la mai multe  linii  ale  Zonei  de  Rezumat,  în
              funcție  de  starea  comutatoarelor de comandă „1”, „2” sau „3” și dacă top rulează
              sau nu în SMP real.

              Această parte a zonei de rezumat este,  de  asemenea,  influențată  de  comanda  de
              comutare  interactivă  „H”,  așa  cum se reflectă în eticheta totală care arată fie
              Tasks (Sarcini) sau Threads (Fire de execuție).

              Această comandă servește ca un comutator cu  patru  poziții,  trecând  prin  aceste
              moduri:
                  1. procentaje detaliate pe categorii
                  2. procentaj abreviat utilizator/sistem și total + grafic cu bare
                  3. procentaj abreviat utilizator/sistem și total + grafic cu blocuri
                  4. dezactivează afișarea sarcinilor și a stărilor CPU

              Când  operează  în  oricare  dintre  modurile  grafice,  afișajul  devine  mult mai
              semnificativ atunci când sunt afișate  și  procesoarele  individuale  sau  nodurile
              NUMA.   Consultați  comenzile  „1”,  „2”  și  „3”  de  mai  jos  pentru  informații
              suplimentare.

          m  :comutare Utilizare Memorie/Swap
              Această comandă afectează cele două linii din Zona de  Rezumat  care  se  ocupă  de
              memoria fizică și virtuală.

              Această  comandă  servește  ca  un  comutator cu patru poziții, trecând prin aceste
              moduri:
                  1. procentaje detaliate după tipul de memorie
                  2. procentaj utilizată/total disponibilă abreviat + grafic cu bare
                  3. procentaj utilizată/total disponibilă abreviat + grafic cu blocuri
                  4. dezactivează afișarea memoriei

          1  :comutare Stări CPU pe o linie unică / pe linii separate
              Această comandă afectează modul în care este afișată porțiunea Stări Cpu a comenzii
              „t”.   Deși  această  comutare  există  în primul rând pentru a servi mașinilor SMP
              masiv-paralele, nu este limitată doar la mediile SMP.

              Când vedeți „%Cpu(s):” în zona de rezumat, comanda de comutare „1” este activată și
              toate  informațiile  despre  CPU  sunt adunate pe o singură linie.  În caz contrar,
              fiecare CPU  este  afișat  separat  ca:  „%Cpu0,  %Cpu1,  ...”  până  la  înălțimea
              disponibilă a ecranului.

          2  :comutare Rezumat Noduri NUMA/CPU
              Această  comandă  comută între afișarea (doar) a rezumatului de CPU al comenzii „1”
              sau afișarea rezumatului și a statisticilor de utilizare a CPU pentru  fiecare  nod
              NUMA.  Este disponibilă numai dacă un sistem are suportul NUMA necesar.

          3  :Extinde Nodul NUMA.
              Veți  fi invitat să introduceți un număr care reprezintă un nod NUMA.  Ulterior, va
              fi afișat un rezumat al nodului plus statisticile pentru fiecare CPU din  acel  nod
              până  când  se  apasă  comanda  de  comutare  „1”,  „2”  sau „4”.   Această comandă
              interactivă este disponibilă numai dacă un sistem are suportul NUMA necesar.

          4  :comutare Afișează mai multe elemente adiacente
              Această comandă dezactivează comanda „1” și afișează mai multe rezultate CPU și  de
              memorie  pe fiecare linie.  Fiecare tastă „4” succesivă adaugă un alt CPU până când
              se revine din nou la linii separate pentru  rezultatele  provenite  de  la  CPU  și
              memorie.

              În  acest  mod  pot  fi afișate maximum 8 CPU-uri pe linie.  Cu toate acestea, este
              posibil ca datele să fie trunchiate înainte de a se ajunge la maxim.   Acest  lucru
              este  cu  siguranță  valabil  atunci  când  se  afișează  statistici detaliate prin
              intermediul comenzii de comutare „t”, deoarece astfel de date nu pot fi scalate  la
              fel ca reprezentările grafice.

              Dacă  se  dorește  să  se iasă rapid din modul adiacent fără a se ajunge până la 8,
              este suficient să se folosească comanda „1”.

          5  :comutare Afișează P-Core și E-Core
              Această comandă este  activă  numai  atunci  când  comanda  de  comutare  „t”  este
              activată,  iar comenzile de comutare „1”, „2”, „3” și „!” sunt dezactivate, afișând
              astfel rezultatele individuale ale procesorului.  Aceasta presupune că o  platformă
              are  mai  multe nuclee de două tipuri distincte, fie „multi-threaded” (P-Core), fie
              „single-threaded” (E-Core).

              În timp ce, în mod normal, fiecare CPU este afișat ca „%Cpu0, %Cpu1, ...”,  această
              comutare  poate  fi  utilizată  pentru a identifica și/sau filtra aceste CPU-uri în
              funcție de tipul de nucleu, fie P-Core (performanță), fie E-Core (eficiență).

              Prima dată când se apasă „5”, fiecare unitate centrală este afișată ca  „%CpP”  sau
              „%CpE”,  reprezentând  cele două tipuri de nuclee.  A 2-a oară, vor fi afișate doar
              nucleele P-Core (%CpP).  A 3-a oară, doar  nucleele  E-Core  (%CpE)  sunt  afișate.
              Când  această  comandă  de  comutare  este  apăsată pentru a 4-a oară, afișajul CPU
              revine la convenția normală „%Cpu'.

              În cazul în care nu există categorii separate de performanță și eficiență,  această
              comandă nu va avea niciun efect.

          !  :comutare Modul Combinare CPU-uri
              Această  comandă  de  comutare  este destinată mediilor SMP masiv paralele în care,
              chiar și cu comanda de comutare „4”, nu pot  fi  afișate  toate  procesoarele.   La
              fiecare  apăsare  a  tastei  „!” numărul de CPU-uri combinate se dublează, reducând
              astfel numărul total de linii de CPU-uri afișate.

              De exemplu, la prima apăsare a tastei „!” se va  combina  o  unitate  de  procesare
              suplimentară  și  va  fi afișată ca „0-1, 2-3, ...” în loc de „%Cpu0, %Cpu1, %Cpu2,
              %Cpu3, ...”.  Cu o a doua apăsare a comenzii de comutare „!”,  patru  CPU-uri  sunt
              combinate  și  afișate  ca  „0-3, 4-7, ...”.  Apoi, a treia apăsare a comenzii „!”,
              combină opt CPU-uri, ce se afișează ca „0-7, 8-15, ...”, etc.

              Această progresie continuă până când se afișează din nou  fiecare  CPU  și  are  un
              impact atât asupra comenzii de comutare „1”, cât și asupra comenzii de comutare „4”
              (una sau mai multe coloane).  Utilizați comanda „=” pentru  a  ieși  din  modul  de
              Combinare a CPU-urilor.

       Notă: Dacă întreaga zonă de rezumat a fost dezactivată pentru orice fereastră, veți rămâne
       doar cu linia de  mesaj.   În  acest  fel,  veți  avea  maximizate  rândurile  de  sarcini
       disponibile,  dar  sacrificat  (temporar)  numele  programului  în modul ecran complet sau
       numele ferestrei „curente” atunci când se află în modul de afișare alternativă.

   4c. Comenzi din ZONA de SARCINI
       Comenzile interactive din Zona de Sarcini sunt  întotdeauna  disponibile  în  modul  ecran
       complet.

       Comenzile  interactive  din  zona  de  sarcini  nu  sunt niciodată disponibile în modul de
       afișare alternativă dacă afișarea sarcinilor din fereastra „curentă” a fost dezactivată (a
       se vedea tema 5. Dispoziții privind AFIȘAREA ALTERNATIVĂ).

       ASPECTUL ferestrei de sarcini

          J  :comutare Justificarea(alinierea) coloanelor numerice
              Alternează  între  datele  numerice  justificate la dreapta (valoarea implicită) și
              cele justificate la stânga.  În cazul în care datele numerice umplu complet coloana
              disponibilă, această comandă de comutare poate avea un impact doar asupra antetului
              coloanei.

          j  :comutare Justificarea(alinierea) coloanelor de caractere
              Alternează între datele de caractere justificate la stânga (valoarea implicită)  și
              cele  justificate  la  dreapta.  În cazul în care datele de caractere umplu complet
              coloana disponibilă, această comandă de comutare poate avea un impact  doar  asupra
              antetului coloanei.

         Următoarele  comenzi vor fi, de asemenea, influențate de starea comutatorului global „B”
         (activează Aldin).

          b  :comutare Aldin / Invers
              Această comandă va avea un impact asupra modului în care sunt afișate comutatoarele
              „x”  și „y”.  De asemenea, poate avea un impact asupra Zonei de Rezumat atunci când
              a fost selectat un grafic cu bare pentru stările CPU sau utilizarea  memoriei  prin
              intermediul comenzilor de comutare „t” sau „m”.

          x  :comutare Evidențiere coloană
              Modifică  evidențierea  pentru  câmpul de sortare curent.  Dacă uitați ce câmp este
              sortat, această comandă poate servi ca o reamintire vizuală rapidă, cu condiția  ca
              câmpul  de  sortare  să  fie  afișat.  Câmpul de sortare ar putea să nu fie vizibil
              deoarece:
                  1) lățimea ecranului este insuficientă
                  2) comanda interactivă „f” l-a dezactivat

          y  :comutare Evidențiere rând
              Modifică evidențierea sarcinilor „care rulează”.   Pentru  informații  suplimentare
              despre  această stare a sarcinilor, consultați subiectul 3a. DESCRIEREA câmpurilor,
              câmpul „S” (Starea procesului).

              Utilizarea acestei prevederi oferă informații importante despre starea de  sănătate
              a  sistemului dumneavoastră.  Singurele costuri vor fi câteva secvențe suplimentare
              de eludare tty.

          z  :comutare Culori/Monocromie
              Comută fereastra „curentă” între ultima schemă de culori  utilizată  și  forma  mai
              veche  de  negru pe alb sau alb pe negru.  Această comandă va modifica atât Zona de
              Rezumat, cât și Zona de Sarcini, dar nu afectează starea  comutatoarelor  „x”,  „y”
              sau „b”.

       CONȚINUTUL ferestrei de sarcini

          c  :comutare Linia de comandă / Nume program
              Această  comandă va fi onorată indiferent dacă coloana COMANDĂ este sau nu vizibilă
              în prezent.  Mai târziu, dacă acest câmp va fi  afișat,  modificarea  pe  care  ați
              aplicat-o va fi vizibilă.

          F  :comutare Menține atenția asupra părintelui
              Când  vă  aflați în modul de vizualizare arborescentă, această tastă are rolul de a
              comuta pentru a menține concentrarea pe o sarcină  țintă,  probabil  una  cu  copii
              bifurcați.   În cazul în care modul de vizualizare a pădurii este Dezactivat (Off),
              această tastă nu are niciun efect.

              Comutarea se aplică primului proces (cel  mai  de  sus)  din  fereastra  „curentă”.
              Odată stabilită, sarcina respectivă este întotdeauna afișată ca fiind primul proces
              (cel mai de sus) împreună cu copiii săi bifurcați.  Toate celelalte procese vor  fi
              suprimate.

              Notă:  taste  precum  „i”  (sarcini  inactive), „n” (numărul maxim de sarcini), „v”
              (ascunde copii) și filtrarea Utilizator/Altul  rămân  accesibile  și  pot  avea  un
              impact asupra elementelor afișate.

          f  :Gestionarea câmpurilor
              Această tastă afișează un ecran separat în care puteți modifica câmpurile care sunt
              afișate, ordinea lor și, de asemenea, puteți desemna  câmpul  de  sortare.   Pentru
              informații  suplimentare  cu  privire  la  această  comandă interactivă, consultați
              subiectul 3b. Gestionarea câmpurilor.

          O | o  :Altă filtrare
              Vi se va cere să introduceți criteriile de selecție  care  vor  determina  apoi  ce
              sarcini  vor  fi  afișate  în fereastra „curentă”.  Criteriile dumneavoastră pot fi
              făcute sensibile la majuscule sau minuscule sau pot fi ignorate.  Și  dumneavoastră
              stabiliți dacă top trebuie să includă sau să excludă sarcinile care coincid.

              Consultați  subiectul 5e. „Filtrarea într-o fereastră” pentru detalii despre aceste
              comenzi interactive și alte comenzi interactive conexe.

          S  :comutare Modul de timp cumulat
              Când modul cumulativ este Activat (On), fiecare proces este  listat  cu  timpul  de
              procesare pe care acesta și copiii săi morți l-au folosit.

              Când  este  Dezactivat  (Off),  programele  care  se  bifurcă  în mai multe sarcini
              separate vor părea mai puțin solicitante.  Pentru programe  precum  «init»  sau  un
              shell  acest lucru este adecvat, dar pentru altele, precum compilatoarele, poate că
              nu.  Experimentați cu două ferestre de sarcini care împart același câmp de sortare,
              dar cu stări „S” diferite și vedeți ce reprezentare preferați.

              După  lansarea acestei comenzi, veți fi informat cu privire la noua stare a acestei
              comutări.  Dacă doriți să știți în avans dacă modul cumulativ este  sau  nu  activ,
              pur și simplu cereți Ajutor și vizualizați rezumatul ferestrei pe a doua linie.

          U | u  :Afișează numai un anumit utilizator
              Vi  se  va  solicita  uid-ul  sau numele utilizatorului care urmează să fie afișat.
              Opțiunea „-u” se potrivește cu utilizatorul efectiv, în timp ce  opțiunea  „-U”  se
              potrivește cu orice utilizator (real, efectiv, salvat sau din sistemul de fișiere).

              Ulterior,  în  fereastra  de sarcini se vor afișa numai utilizatorii corespunzători
              sau, eventual, nu se va afișa niciun proces.  Precedarea cu un  semn  de  exclamare
              („!”)  a  ID-ului  sau  a numelui utilizatorului îi indică lui top să afișeze numai
              procesele cu utilizatori care nu se potrivesc cu cel furnizat.

              Diferite ferestre de sarcini pot fi utilizate pentru a filtra diferiți utilizatori.
              Ulterior,  dacă  doriți  să  monitorizați  din  nou  toți utilizatorii în fereastra
              „curentă”, reluați această comandă, dar apăsați doar tasta <Enter> la prompt.

          V  :comutare Modul de vizualizare arborescent
              În acest mod, procesele sunt reordonate în funcție de părinții lor,  iar  structura
              coloanei   COMANDĂ  seamănă  cu  cea  a  unui  arbore.   În  modul  de  vizualizare
              arborescentăi este încă posibil de a comuta între numele programului  și  linia  de
              comandă  (a se vedea comanda interactivă „c”) sau între procese și fire de execuție
              (a se vedea comanda interactivă „H”).

              Notă: Apăsarea oricărei taste care afectează ordinea de sortare vă  va  scoate  din
              modul de vizualizare arborescentă în fereastra „curentă”.  A se vedea subiectul 4c.
              Comenzi din ZONA de SARCINI, Sortare pentru informații despre aceste taste.

          v  :comutare Ascunde/ Afișează copiii
              În modul de vizualizare arborescentă, această tastă servește drept comutator pentru
              a restrânge sau extinde copiii unui părinte.

              Comutarea se aplică primului proces (cel mai de sus) din fereastra „curentă”.  A se
              vedea  subiectul  5c.  Derularea  unei  ferestre  pentru  informații   suplimentare
              referitoare la derularea verticală.

              În  cazul  în  care procesul țintă nu a bifurcat niciun copil, această cheie nu are
              niciun efect.  De asemenea, nu are niciun efect atunci când nu se află în modul  de
              vizualizare arborescentă.

         ^E  :Scalează câmpurile de timp CPU (tasta Ctrl + „e”)
              În  mod  normal,  câmpurile  „timp” sunt afișate cu cea mai mare precizie pe care o
              permite lățimea lor.  Acest comutator reduce această precizie până când aceasta  se
              încadrează.   Ea  ilustrează,  de  asemenea,  scalarea pe care aceste câmpuri o pot
              experimenta automat, care depinde de obicei de durata de funcționare a sistemului.

              De exemplu, dacă este afișat „MMM:SS.hh”, fiecare apăsare de tastă ^E îl va schimba
              în: „MM:SS”, „Ore,MM”, „Zile+ore” și, în final, „Săptămâni+zile”.

              Nu toate câmpurile de timp sunt supuse la o gamă completă de astfel de scalări.

       DIMENSIUNEA ferestrei de sarcini

          i  :comutare Proces inactiv
              Afișează  toate  sarcinile  sau doar sarcinile active.  Atunci când acest comutator
              este Dezact. (Off),  sarcinile  care  nu  au  utilizat  niciun  CPU  de  la  ultima
              actualizare  nu  vor  fi afișate.  Cu toate acestea, datorită precizieii câmpurilor
              %CPU și TIME+, este posibil să fie afișate în continuare unele procese care parnu fi utilizat niciun CPU.

              Dacă această comandă este aplicată la ultima afișare a sarcinii atunci când se află
              în modul de  afișare  alternativă,  atunci  nu  va  afecta  dimensiunea  ferestrei,
              deoarece toate afișările anterioare ale sarcinii vor fi fost deja desenate.

          n | #  :Stabilește numărul maxim de sarcini
              Vi  se  va  solicita să introduceți numărul de sarcini care trebuie afișate.  Se va
              utiliza valoarea cea mai mică dintre numărul dumneavoastră  și  numărul  rândurilor
              disponibile pe ecran.

              Atunci  când  este  utilizată în modul de afișare alternativă, aceasta este comanda
              care vă oferă un control precis asupra mărimii fiecărei afișări de sarcini vizibile
              în  prezent,  cu  excepția  ultimei.   Aceasta  nu  va  afecta  dimensiunea ultimei
              ferestre, deoarece toate afișajele anterioare au fost deja desenate.

              Notă: Dacă doriți să măriți dimensiunea ultimului afișaj de sarcini vizibil  atunci
              când  vă aflați în modul de afișare alternativă, reduceți pur și simplu dimensiunea
              afișajului (afișajelor) de sarcini de deasupra acestuia.

       Sortarea ferestrei de sarcini

          Din motive de compatibilitate, acest top suportă majoritatea tastelor  de  sortare  din
          fostul  top.  Deoarece acesta este în primul rând un serviciu pentru foștii utilizatori
          de top, aceste comenzi nu apar în niciun ecran de ajutor.
                comanda   câmpul sortat                 acceptată
                A         ora-pornirii (neafișată)      Nu
                M         %MEM                          Da
                N         PID                           Da
                P         %CPU                          Da
                T         TIME+                         Da

          Înainte de a utiliza oricare dintre următoarele metode de sortare, top vă sugerează  să
          activați  temporar evidențierea coloanelor cu ajutorul comenzii interactive „x”.  Acest
          lucru  va  ajuta  la  asigurarea  că  mediul  real  de  sortare  corespunde   intenției
          dumneavoastră.

          Următoarele  comenzi  interactive  vor fi executate numai atunci când câmpul de sortare
          curent este vizibil.  Este posibil ca acest câmp de sortare să nu fie vizibil deoarece:
                1) lățimea ecranului este insuficientă
                2) comanda interactivă „f” l-a Dezact. (Off)

             <  :Mută câmpul de sortare la stânga
                 Mută coloana de sortare la stânga, cu excepția cazului în care câmpul de sortare
                 curent este primul câmp afișat.

             <  :Mută câmpul de sortare la dreapta
                 Mută  coloana  de  sortare  la  dreapta,  cu  excepția cazului în care câmpul de
                 sortare curent este ultimul câmp afișat.

          Următoarele comenzi interactive vor fi întotdeauna executate indiferent dacă  este  sau
          nu vizibil câmpul de sortare curent.

             f  :Gestionarea câmpurilor
                 Această  tastă  afișează  un ecran separat în care, printre alte funcții, puteți
                 schimba câmpul utilizat ca coloană de sortare.  Aceasta poate  fi  o  modalitate
                 convenabilă de a verifica pur și simplu câmpul de sortare curent, atunci când se
                 execută top cu evidențierea coloanelor Dezactivată (Off).

             R  :comutare Sortare inversă/normală câmpului
                 Folosind această comandă interactivă, puteți alterna între sortarea de  la  mare
                 la mic și de la mic la mare.

   4d. Paleta de CULORI
       Când  lansați comanda interactivă „Z”, vi se va afișa un ecran separat.  Acest ecran poate
       fi folosit pentru a schimba culorile doar în fereastra „actuală” sau în toate  cele  patru
       ferestre înainte de a reveni la afișajul de top.

       Sunt disponibile următoarele comenzi interactive:
           4 majuscule pentru a selecta o țintă
           8 numere pentru a selecta o culoare
           comenzi de comutare disponibile:
               B         :activează/dezactivează afișarea în „aldin”
               b         :afișează în „aldin”/invers sarcinile ce rulează
               z         :afișare în culori/monocromatică
           alte comenzi disponibile:
               a/w       :aplică, apoi va trece la următorul/precedentul
               <Enter>   :aplică și iese
               q         :abandonează schimbările făcute și iese

       Dacă  utilizați „a” sau „w” pentru a parcurge fereastra vizată, veți găsii aplicată schema
       de culori care a fost afișată când ați  părăsit  fereastra  respectivă.   Desigur,  puteți
       reveni  cu  ușurință  la  orice  fereastră  și  să aplicați din nou culori diferite sau să
       dezactivați complet culorile cu ajutorul comenzii „z”.

       Ecranul „Paleta de culori” poate fi utilizat, de asemenea,  pentru  a  schimba  grupul  de
       ferestre/câmpuri  „curente”,  fie  în  modul  ecran  complet,  fie  în  modul  de  afișare
       alternativă.  Ceea ce a fost vizat atunci când s-a apăsat tasta „q” sau <Enter>, va deveni
       curent atunci când reveniți la afișajul top.

5. Dispoziții privind AFIȘAREA ALTERNATIVĂ

   5a. Prezentare generală pentru ferestre
       Grupuri de câmpuri/Ferestre:
          În  modul  ecran  complet,  există  o singură fereastră reprezentată de întregul ecran.
          Această fereastră unică poate fi modificată pentru a afișa 1 din 4 grupuri  de  câmpuri
          diferite (a se vedea comanda interactivă „g”, repetată mai jos).  Fiecare dintre cele 4
          grupuri de câmpuri are o Zonă de Rezumat unică, configurabilă separat,  și  propria  sa
          Zonă de Sarcini configurabilă.

          În  modul  de  afișare  alternativă,  cele  4 grupuri de câmpuri subiacente pot fi acum
          vizibile simultan sau pot fi Dezactivate (Off) individual, la alegerea dumneavoastră.

          Zona de rezumat va exista întotdeauna, chiar dacă este vorba doar de linia  de  mesaje.
          La  un  moment  dat,  poate fi afișată o singură zonă de rezumat.  Cu toate acestea, în
          funcție de comenzile dumneavoastră, pe ecran pot  exista  de  la  zero  până  la  patru
          afișaje separate ale sarcinilor afișate în prezent.

       Fereastra curentă:
          Fereastra  „curentă” este fereastra asociată cu Zona de Rezumat și fereastra către care
          sunt direcționate întotdeauna comenzile  legate  de  sarcini.   Deoarece  în  modul  de
          afișare  alternativă  puteți  Dezactiva (Off) afișarea sarcinilor, unele comenzi pot fi
          restricționate pentru fereastra „curentă”.

          O altă complicație apare atunci când ați Dezact. (Off) prima linie din Zona de Rezumat.
          Odată  cu  pierderea  numelui ferestrei (linia comutată de comanda „l”), nu veți ști cu
          ușurință ce fereastră este fereastra „curentă”.

   5b. Comenzi pentru ferestre
          - | _  :comutare Afișează/Ascunde ferestre
              Tasta „-” Activează (On) și Dezactivează (Off) afișarea  sarcinilor  din  fereastra
              „curentă”.   Atunci  când  este  Activată (On), această Zonă de Sarcini va afișa un
              minim de antet de coloane pe  care  l-ați  stabilit  cu  comanda  interactivă  „f”.
              Aceasta  va reflecta, de asemenea, orice alte opțiuni/comutări ale zonei de sarcini
              pe care le-ați aplicat și care produc zero sau mai multe sarcini.

              Tasta „_” face același lucru pentru toate afișările de sarcini.  Cu  alte  cuvinte,
              aceasta  comută  între afișajul (afișajele) de sarcini vizibil(e) în acel moment și
              orice afișaje de sarcini pe care le-ați Dezact. (Off).  În cazul în care toate cele
              4  afișaje de sarcini sunt vizibile în prezent, această comandă interactivă va lăsa
              Zona de Rezumat ca unic element de afișare.

       *  = | +  :Egalizare/Restaurare ferestre
              Tasta „=” forțează afișarea sarcinii  ferestrei  „curente”  să  fie  vizibilă.   De
              asemenea,  anulează orice sarcină activă „i” (sarcini inactive), „n” (numărul maxim
              de  sarcini),  „u/U”  (filtru  utilizator),  „o/O”  (alte  filtre),  „v”   (ascunde
              procesul-copil),  „F” (focalizarea), „L” (localizarea) și „!”  (combinare CPU-uri).
              De asemenea, în cazul în care fereastra a fost derulată, aceasta va  fi  restaurată
              cu  această  comandă.   A  se  vedea  subiectul 5c. Derularea unei ferestre, pentru
              informații suplimentare referitoare la derularea verticală și orizontală.

              Tasta „+” face același lucru  pentru  toate  ferestrele.   Cele  patru  afișaje  de
              sarcini  vor  reapărea,  echilibrate  în  mod  egal, păstrând în același timp toate
              personalizările aplicate anterior, în afară de cele  mențioate  pentru  comanda  de
              comutare „=”.

       *  A  :comutare Modul de afișare alternativă
              Această   comandă  va  comuta  între  modul  ecran  complet  și  modul  de  afișare
              alternativă.

              Prima dată când lansați această comandă, vor fi afișate toate cele patru afișaje de
              sarcini.   Ulterior,  atunci  când  schimbați  modurile,  veți vedea numai afișajul
              (afișajele) de sarcini pe care ați ales să le faceți vizibile.

       *  a | w  :Fereastra următoare „înainte/înapoi”
              Acest lucru va schimba fereastra „curentă”, care la rândul ei va schimba  fereastra
              către  care  sunt direcționate comenzile.  Aceste taste acționează în mod circular,
              astfel încât să puteți ajunge la orice fereastra  dorită  folosind  oricare  dintre
              aceste taste.

              Presupunând  că  numele ferestrei este vizibil (nu ați comutat `l' în modul Dezact.
              (Off)), ori de câte ori numele ferestrei „curente” își pierde tonalitatea/culoarea,
              acesta  este  un  memento că afișajul sarcinii este Dezact.  (Off) și multe comenzi
              vor fi restricționate.

          G  :Schimbă numele ferestrei/grupului de câmpuri
              Vi se va solicita un nou nume care să fie aplicat  ferestrei  "curente".   Nu  este
              necesar ca numele ferestrei să fie vizibil (comutatorul `l' în modul Activat (On)).

       *  Comenzile  interactive  marcate cu un asterisc („*”) sunt utilizate în afara modului de
          afișare alternativă.
              =, A, g    sunt întotdeauna disponibile
              a, w       acționează la fel cu Paleta de culoril
                         și Gestionarea câmpurilor

       *  g  :Alege o altă fereastră / un alt grup de câmpuri
              Vi se va cere să introduceți un număr între 1 și  4  pentru  a  desemna  grupul  de
              câmpuri care trebuie să devină fereastra „curentă”.

              În  modul  ecran complet, această comandă este necesară pentru a modifica fereastra
              „curentă”.  În modul de afișare alternativă, este pur și simplu o  alternativă  mai
              puțin convenabilă la comenzile „a” și „w”.

   5c. Derularea unei ferestre
       În   mod  obișnuit,  o  fereastră  de  sarcini  este  o  vizualizare  parțială  a  tuturor
       sarcinilor/filelor unui  sistem,  care  afișează  doar  o  parte  din  câmpurile/coloanele
       disponibile.  Cu ajutorul acestor taste de defilare, puteți deplasa această vizualizare pe
       verticală sau pe orizontală pentru a dezvălui orice sarcină sau coloană dorită.

       Up,PgUp  :Derulare sarcini
           Deplasează vizualizarea în sus spre primul rând de sarcini, până  când  prima  sarcină
           este  afișată  în partea de sus a ferestrei „curente”.  Tasta săgeată Sus deplasează o
           singură linie, în timp ce PgUp derulează întreaga fereastră.

       Down,PgDn  :Derulare sarcini
           Deplasează vizualizarea în jos spre ultimul rând de sarcini, până când ultima  sarcină
           este  singura  afișată  în  partea  de  sus  a ferestrei „curente”.  Tasta săgeată Jos
           deplasează o singură linie în timp ce PgDn deplasează întreaga fereastră.

       Left,Right  :Derulare coloane
           Deplasează vizualizarea câmpurilor afișabile pe orizontală, coloană cu coloană.

           Notă: Ca reamintire, unele câmpuri/coloane nu au lățime  fixă,  ci  au  alocată  toată
           lățimea rămasă a ecranului atunci când sunt vizibile.  Când derulați la dreapta sau la
           stânga, această funcție poate produce inițial rezultate neașteptate.

           În plus, există dispoziții speciale pentru orice câmp cu lățime variabilă atunci  când
           este  poziționat  ca  ultimul  câmp afișat.  Odată ce câmpul respectiv este atins prin
           intermediul tastei săgeată dreapta,  și este astfel singura  coloană  afișată,  puteți
           continua  să  derulați pe orizontală în cadrul unui astfel de câmp.  Pentru informații
           suplimentare, consultați comanda interactivă „C” de mai jos.

       Home  :Salt la poziția inițală
           Repoziționează afișajul la coordonatele de dinainte de derulare.

       End  :Salt la poziția finală
           Repoziționează afișajul astfel încât cea mai din dreapta coloană să  reflecte  ultimul
           câmp afișabil, iar rândul de jos al sarcinii să reprezinte ultima sarcină.

           Notă:  Din  această  poziție  este  încă  posibilă  derularea  în jos și la dreapta cu
           ajutorul tastelor săgeată.  Acest lucru este valabil până când o singură coloană și  o
           singură sarcină rămân ca singurele element de afișare.

       C  :comutare Afișează coordonatele de derulare
           Comută  un  mesaj  informativ care este afișat ori de câte ori linia de mesaje nu este
           utilizată în alt mod.  Acest mesaj va lua una dintre cele două forme,  în  funcție  de
           faptul dacă o coloană cu lățime variabilă a fost sau nu derulată.

             coordonate derulare: y = n/n (sarcini), x = n/n (câmpuri)
             coordonate derulare: y = n/n (sarcini), x = n/n (câmpuri) + nn

           Coordonatele  afișate  ca  n/n  sunt  relative  la  colțul din stânga sus al ferestrei
           „curente”.  Cifra suplimentară „+ nn” reprezintă deplasarea într-o coloană  cu  lățime
           variabilă  atunci  când  aceasta a fost derulată pe orizontală.  O astfel de deplasare
           are loc în cantități normale de 8 caractere  de  tabulare  prin  intermediul  tastelor
           săgeată dreapta și stânga.

           y = n/n (sarcini)
               Primul  n reprezintă sarcina cea mai vizibilă din partea de sus și este controlată
               prin intermediul tastelor de derulare.  Al doilea n este actualizat automat pentru
               a reflecta totalul sarcinilor.

           x = n/n (câmpuri)
               Primul  n  reprezintă  cea  mai  din stânga coloană afișată și este controlat prin
               intermediul tastelor de derulare.  Al doilea n reprezintă numărul total de câmpuri
               afișabile și se stabilește cu ajutorul comenzii interactive „f”.

       Comenzile  interactive de mai sus sunt întotdeauna disponibile în modul ecran complet, dar
       nu sunt niciodată disponibile în modul de afișare alternativă dacă afișarea sarcinilor din
       fereastra „curentă” a fost Dezactivată (Off).

       Notă: Când orice formă de filtrare este activă, vă puteți aștepta la unele ușoare aberații
       la defilare, deoarece nu toate sarcinile vor fi vizibile.  Acest lucru  este  evident  mai
       ales atunci când utilizați tastele săgeți Sus/Jos.

   5d. Căutarea într-o fereasră
       Puteți  utiliza  aceste  comenzi  interactive  pentru  a  localiza un rând de sarcini care
       conține o anumită valoare.

       L  :Localizează un șir
           Vi se va solicita șirul de caractere care trebuie localizat pornind de la coordonatele
           ferestrei curente.  Nu există restricții privind conținutul șirului de căutare.

           Căutările  nu  se  limitează  la  valorile  dintr-un  singur  câmp sau dintr-o singură
           coloană.  Toate valorile afișate într-un rând de sarcini sunt permise într-un  șir  de
           căutare.   Puteți  include  spații,  numere, simboluri și chiar grafice de vizualizare
           arborescentă.

           Apăsarea tastei <Enter> fără a introduce date va dezactiva efectiv tasta „&” până când
           se introduce un nou șir de căutare.

       &  :Localizează următorul șir
           Presupunând  că  a  fost  stabilit  un  șir  de  căutare, top va încerca să localizeze
           următoarea apariție.

       Atunci când se găsește o potrivire, fereastra  curentă  este  repoziționată  pe  verticală
       astfel  încât  rândul  de  sarcini  care  conține  șirul respectiv să fie primul.  Mesajul
       coordonatelor de derulare poate oferi o confirmare a acestei repoziționări verticale (a se
       vedea  comanda interactivă „C”).  Cu toate acestea, derularea orizontală nu este niciodată
       modificată prin intermediul căutării.

       Disponibilitatea unui șir care să corespundă va fi influențată de următorii factori.

          a. Ce câmpuri pot fi afișate din totalul disponibil,
             a se vedea 3b. GESTIONAREA Câmpurilor.

          b. Derularea unei ferestre pe verticală și/sau pe orizontală,
             a se vedea 5c. Derularea unei ferestre.

          c. Starea comutatorului „comandă/linia de comandă”,
             a se vedea comanda interactivă „c”.

          d. Stabilitatea coloanei de sortare aleasă,
             de exemplu, PID este bun, dar %CPU este inadecvat.

       În cazul în care o căutare eșuează, restabilirea poziției inițiale a  ferestrei  „curente”
       (nederulată), derularea pe orizontală, afișarea liniilor de comandă sau alegerea unui câmp
       de sortare mai stabil ar putea duce totuși la o căutare „&” reușită.

       Comenzile interactive de mai sus sunt întotdeauna disponibile în modul ecran complet,  dar
       nu sunt niciodată disponibile în modul de afișare alternativă dacă afișarea sarcinilor din
       fereastra „curentă” a fost Dezactivată (Off).

   5e. Filtrarea într-o fereastră
       Puteți utiliza această caracteristică „Alt filtru” pentru a stabili criterii  de  selecție
       care  vor determina apoi ce sarcini sunt afișate în fereastra „curentă”.  Astfel de filtre
       pot fi făcute persistente dacă sunt păstrate în fișierul de configurare  prin  intermediul
       comenzii interactive „W”.

       Stabilirea  unui  filtru  necesită: 1) un nume de câmp; 2) un operator; și 3) o valoare de
       selecție, cel puțin.  Aceasta este cea mai complexă  dintre  cerințele  de  introducere  a
       datelor  de  către  utilizator  din  top,  astfel  încât,  atunci când  faceți o greșeală,
       reapelarea comenzilor  vă  va  fi  prietenă.   Amintiți-vă  tastele  săgeată  Sus/Jos  sau
       aliasurile lor atunci când vi se cere să introduceți date.

       Noțiuni de bază despre filtre

          1. numele câmpurilor sunt sensibile la majuscule și se scriu ca în antet

          2. nu este necesar ca valorile de selecție să cuprindă întregul câmp afișat

          3. o selecție este fie insensibilă la majuscule, fie sensibilă la majuscule

          4. implicit este includerea, punerea lui „!” înainte, indică excluderea

          5. se pot aplica mai multe criterii de selecție la o fereastră de sarcini

          6. criteriile de includere și de excludere pot fi utilizate simultan

          7. Filtrele 1 de egalitate și 2 relațional pot fi amestecate în mod liber

          8. se mențin filtre unice separate pentru fiecare fereastră de sarcină

          Dacă  un  câmp  nu este activat sau nu este vizualizat în prezent, atunci criteriile de
          selecție nu vor afecta afișarea.   Ulterior,  dacă  un  câmp  filtrat  devine  vizibil,
          criteriile de selecție vor fi aplicate.

       Rezumat al comenzilor de la tastatură

         O  :Alt filtru (cu majuscule)
             Vi se va solicita să stabiliți un filtru sensibil la majuscule.

         o  :Alt filtru (cu minjuscule)
             Vi  se  va  solicita  să  stabiliți un filtru care ignoră majusculele atunci când se
             potrivește.

        ^O  :Afișează filtrele active (tasta Ctrl + „o”)
             Acest lucru poate servi ca o reamintire a filtrelor care sunt  active  în  fereastra
             „curentă”.   Un  rezumat  va  fi  afișat  pe linia de mesaje până când apăsați tasta
             <Enter>.

         =  :Reinițializează filtrele în fereastra curentă
             Această acțiune șterge toate criteriile de selecție din fereastra  "curentă".   Are,
             de  asemenea,  un impact suplimentar, așa că n-ar fi rău să consultați subiectul 4a.
             Comenzi GLOBALE.

         +  :Reinițializează filtrele în toate ferestrele
             Această operație șterge criteriile de selecție din toate ferestrele, presupunând  că
             vă  aflați  în  modul  de  afișare  alternativă.   Ca și comanda interactivă „=”, și
             aceasta are consecințe suplimentare așa că ar fi bine să  consultați  subiectul  5b.
             COMENZI pentru ferestre.

       Cerințe de introducere

          Atunci  când vi se solicită criteriile de selecție, datele pe care le furnizați trebuie
          să ia una dintre cele două forme.  Există trei informații obligatorii, iar a patra este
          opțională.  Aceste exemple folosesc spații pentru claritate, dar, în general, datele pe
          care le introduceți dumneavoastră nu ar trebui să le folosească.
                  nr.1         nr.2  nr.3              ( necesare )
                  Nume câmp    ?      include-dacă-valoare
               !  Nume câmp    ?      exclude-dacă-valoare
               nr.4                                     ( opționale )

          Elementele nr.1, nr.3  și  nr.4  ar  trebui  să  fie  auto-explicative   Elementul  nr2
          reprezintă  atât  un  delimitator  necesar,  cât  și operator, care trebuie să fie unul
          dintre egalitatea („=”) sau relația („<” sau „>”).

          Operatorul de egalitate „=” necesită doar o potrivire parțială, ceea  ce  poate  reduce
          cerințele  de introducere a datelor „dacă-valoare”.  Operatorii relaționali „>” sau „<”
          utilizează întotdeauna comparații de șiruri de caractere, chiar și în cazul  câmpurilor
          numerice.   Aceștia  sunt concepuți pentru a funcționa cu justificarea implicită a unui
          câmp și cu date omogene.  Atunci când unele valori numerice ale unor  câmpuri  au  fost
          supuse scalării în timp ce altele nu, datele respective nu mai sunt omogene.

          Dacă  stabiliți  un  filtru relațional și ați modificat justificarea implicită numerică
          sau de caractere, este posibil ca  acel  filtru  să  eșueze.   Atunci  când  un  filtru
          relațional este aplicat unui câmp de memorie și nu ați modificat scalarea, acesta poate
          produce rezultate înșelătoare.  Acest lucru se întâmplă, de exemplu, pentru că „100.0m”
          (Mio)  ar  părea  mai mare decât „1.000g” (Gio) atunci când sunt comparate ca șiruri de
          caractere.

          În cazul în care rezultatele filtrate par suspecte, simpla  modificare  a  justificării
          sau  a  scalării  poate  atinge  obiectivul  dorit.   Pentru  informații  suplimentare,
          consultați comenzile interactive „j”, „J” și „e”.

       Probleme potențiale

          Aceste filtre GROUP ar putea produce exact aceleași rezultate sau cel de-al  doilea  ar
          putea să nu afișeze nimic, ci doar o fereastră de sarcini goală.
               GROUP=root        ( aceleași rezultate doar atunci când )
               GROUP=ROOT        ( este invocat prin intermediul minusculelor „o” )

          Oricare  dintre  aceste  filtre  RES  ar  putea  produce  rezultate  incoerente  și/sau
          înșelătoare, în funcție de factorul de scalare a memoriei curente.  Sau  ambele  filtre
          ar putea produce exact aceleași rezultate.
               RES>9999          ( aceleași rezultate doar atunci când )
               !RES<10000        ( scalarea memoriei este fixată la „KiB” )

          Acest  filtru  nMin ilustrează o problemă unică pentru câmpurile scalabile.  Acest câmp
          special poate afișa maximum 4 cifre, dincolo de care valorile sunt scalate  automat  la
          KiB  sau  mai mult.  Astfel, deși există cantități mai mari de 9999, acestea vor apărea
          ca 2,6m, 197k, etc.
               nMin>9999         ( întotdeauna o fereastră de sarcini goală )

       Soluții potențiale

          Aceste exemple ilustrează modul în care Alte filtre pot  fi  aplicate  în  mod  creativ
          pentru  a  obține aproape orice rezultat dorit.  Ghilimelele simple sunt uneori afișate
          pentru a delimita spațiile care fac parte dintr-un filtru sau pentru  a  reprezenta  cu
          exactitate  o  cerere  de  stare (^O).  Dar dacă le-ați folosi cu „dacă-valori” (valori
          condiționale), nu s-ar găsi nicio potrivire.

          Presupunând că este afișat câmpul nTH (câmpul antet, de titlu), primul filtru  va  avea
          ca rezultat afișarea numai a proceselor cu mai multe fire de execuție.  De asemenea, ne
          reamintește că un spațiu de sfârșit face parte din fiecare  fișier  câmp  afișat.   Cel
          de-al doilea filtru obține exact aceleași rezultate cu mai puțină tastare.
               !nTH=„ 1 ”                ( „” doar pentru claritate )
               nTH>1                     ( același lucru mai direct (mai pe scurt) )

          Cu  modul  Vizualizare arborescentă activ și cu coloana COMANDA la vedere, acest filtru
          reduce efectiv procesele copil astfel încât sunt afișate doar 3 niveluri.
               !COMMAND=„       „- ”     ( „” doar pentru claritate )

          Ultimele două filtre apar ca  răspuns  la  tasta  de  solicitare  a  stării  (^O).   În
          realitate,  fiecare  filtru  ar  fi necesitat o intrare separată.  Exemplul PR prezintă
          cele două filtre simultane necesare pentru a afișa sarcinile cu priorități  de  20  sau
          mai  mult,  deoarece  unele  ar putea fi negative.  Apoi, prin exploatarea spațiilor de
          urmărire, seria de filtre nMin ar putea atinge obiectivul  eșuat  „9999”  discutat  mai
          sus.
               `PR>20' + `!PR=-'         ( 2 pentru un rezultat corect )
               `!nMin=0 ' + `!nMin=1 ' + `!nMin=2 ' + `!nMin=3 ' ...

6. FIȘIERE

   6a. Fișier de configurare PERSONAL
       Acest fișier este creat sau actualizat prin intermediul comenzii interactive „W”.

       Versiunea veche este scrisă ca „$HOME/.numele-dvs.-pentru-top” + „rc” cu un punct înainte.

       Un  fișier  de  configurare  nou creat este scris ca procps/numele-dvs.-pentru-top” + „rc”
       fără un punct înainte.  Directorul procps va fi subordonat fie lui $XDG_CONFIG_HOME atunci
       când este stabilită ca o cale absolută, fie directorului $HOME/.config.

       Deși  nu a fost conceput pentru a fi editat manual, iată prezentarea generală a fișierului
       de configurare:
            global     # linia  1: numele programului/notația „alias” a numelui
              -"-      # linia  2: id,altscr,irixps,delay,curwin
            per ea     # linia  a: winname,fieldscur
           fereastra   # linia  b: winflags,sortindx,maxtasks,etc
              -"-      # linia  c: summclr,msgsclr,headclr,taskclr
            global     # linia 15: configurări diverse suplimentare
              -"-      # toate liniile rămase sunt dedicate „altor filtre”
              -"-      # active opționale, discutate în secțiunea 5e de mai sus,
              -"-      # plus intrările „inspect” discutate în secțiunea 6b de mai jos.

       În cazul în care nu se poate stabili o cale absolută validă  către  fișierul  fișierul  de
       configurare  „rc”,  personalizările  făcute  la  un  top  în  execuție vor fi imposibil de
       păstrat.

   6b. Adăugarea de intrări de INSPECTARE
       Pentru a exploata comanda interactivă  „Y”,  trebuie  să  adăugați  intrări  la  sfârșitul
       fișierului  de  configurare  personal  al  top.   Aceste intrări reflectă pur și simplu un
       fișier care trebuie citit sau o „comandă”/„linie de comenzi în cascadă”  care  urmează  să
       fie  executată,  ale  cărei  rezultate  vor fi apoi afișate într-o fereastră separată care
       poate fi derulată și căutată.

       Dacă nu cunoașteți locația sau  numele  fișierului  dvs.  configurare  al  top,  utilizați
       comanda interactivă „W” pentru a-l rescrie și notați aceste detalii.

       Intrările  de  inspectare  pot  fi  adăugate  cu ajutorul unui ecou redirecționat sau prin
       editarea fișierului  de  configurare.   Redirecționarea  unui  ecou  riscă  să  suprascrie
       fișierul  configurare  în  cazul în care înlocuiește (>) în loc să adauge (>>) la fișierul
       respectiv.   În schimb, atunci când se utilizează un editor, trebuie să se aibă  grijă  să
       nu se corupă liniile existente, unele dintre acestea putând conține date neimprimabile sau
       caractere neobișnuite, în funcție de versiunea de top sub care a fost salvat  fișierul  de
       configurare respectiv.

       Acele  intrări  Inspect  (de  inspectare)  care  încep  cu  caracterul  „#” sunt ignorate,
       indiferent de conținut.  În caz contrar, acestea sunt formate din următoarele 3  elemente,
       fiecare  dintre  ele  trebuind  să  fie separat de un caracter de tabulare (deci 2 „\t” în
       total):

         .type:  fie „file” (fișier), fie „pipe” (conductă)
         .name:  selecția afișată pe ecranul de Inspectare
         .fmts:  șir reprezentând o rută sau o comandă

       Cele două tipuri de intrări de Inspectare nu sunt interschimbabile.  Cele desemnate „file”
       vor  fi  accesate  utilizând  fopen()  și  trebuie să facă referire la un singur fișier în
       elementul „.fmts”.  Intrările care specifică „pipe”  vor  folosi  popen(),  elementul  lor
       „.fmts” poate conține mai multe comenzi în linie și niciuna nu poate fi interactivă.

       În  cazul  în  care  fișierul  sau  linia de comenzi în cascadă (pipeline) reprezentată în
       elementul „.fmts” se referă la un PID specific introdus sau acceptat  atunci  când  vi  se
       solicită,  atunci  șirul  de  format trebuie să conțină, de asemenea, specificatorul „%d”,
       după cum ilustrează aceste exemple.

         .fmts=  /proc/%d/numa_maps
         .fmts=  lsof -P -p %d

       Doar pentru intrările de tip „pipe”,  ați  putea  dori,  de  asemenea,  să  redirecționați
       ieșirea  de  eroare  standard  către  ieșirea standard pentru un rezultat mai cuprinzător.
       Astfel șirul de format devine:

         .fmts=  pmap -x %d 2>&1

       Iată exemple de ambele tipuri de intrări Inspect așa cum ar putea apărea  în  fișierul  de
       configurare.  Prima intrare va fi ignorată din cauza caracterului inițial „#”.  Pentru mai
       multă claritate, pseudo-tabulatoarele (^I) sunt înconjurate de un spațiu suplimentar,  dar
       tabulatoarele reale nu ar trebui să fie.

         # pipe ^I Socluri ^I lsof -n -P -i 2>&1
         pipe ^I Fișiere deschise ^I lsof -P -p %d 2>&1
         file ^I Informații NUMA ^I /proc/%d/numa_maps
         pipe ^I Jurnal ^I tail -n100 /var/log/syslog | sort -Mr

       Cu  excepția  intrării  comentate  de  mai  sus,  următoarele exemple arată ce ar putea fi
       transmis  pentru  a  obține  rezultate  similare,  presupunând  că  numele  fișierului  de
       configurare  este  „.toprc”.   Cu  toate  acestea,  din  cauza  caracterelor  de  tabulare
       încorporate, fiecare dintre aceste linii ar trebui să fie precedată de „/bin/echo -e”,  nu
       doar de un simplu „echo”, pentru a permite interpretarea barelor oblice inverse indiferent
       de shell-ul utilizat.

         "pipe\tFișiere deschise\tlsof -P -p %d 2>&1" >> ~/.toprc
         "file\tInformații NUMA\t/proc/%d/numa_maps" >> ~/.toprc
         "pipe\tJurnal\ttail -n200 /var/log/syslog | sort -Mr" >> ~/.toprc

       În cazul în care orice intrare de  inspectare  pe  care  o  creați  produce  o  ieșire  cu
       caractere  neimprimabile,  acestea  vor  fi  afișate  fie  în  notația ^C, fie în formatul
       hexazecimal <FF>, în funcție  de  valoarea  lor.   Acest  lucru  este  valabil  și  pentru
       caracterele  de  tabulare, care vor fi afișate sub forma „^I”.  Dacă doriți o reprezentare
       mai veridică, orice tabulație încorporată trebuie dezvoltată.  Exemplul următor ia ceea ce
       ar  fi  putut  fi  o  intrare  „file”,  dar  folosește în schimb o „pipe” pentru a extinde
       tabulatoarele încorporate.

         # următorul ar fi conținut „\t” ...
         # file ^I <numele_dvs.> ^I /proc/%d/status
         # dar acest lucru ar elimina „\t” încorporat ...
         pipe ^I <numele_dvs.> ^I cat /proc/%d/status | expand -

       Notă: Unele programe se pot baza pe SIGINT pentru a se  încheia.   Prin  urmare,  dacă  se
       stabilește  o  „pipe”  precum  cea  de  mai jos, trebuie să se utilizeze Ctrl-C pentru a-o
       încheia pentru a se putea revizui rezultatele.  Aceasta este singura  ocazie  în  care  un
       „^C” nu va încheia de asemenea și top.

         pipe ^I Trace ^I /usr/bin/strace -p %d 2>&1

       În sfârșit, în timp ce intrările de tip „pipe” au fost discutate în termeni de conducte și
       comenzi, nimic nu vă împiedică să includeți și scripturi shell.  Poate chiar scripturi nou
       create, concepute special pentru comanda interactivă „Y”.

       De  exemplu,  pe măsură ce numărul de intrări Inspect crește în timp, rândul „Opțiuni:” va
       fi trunchiat atunci când lățimea  ecranului  este  depășită.   Acest  lucru  nu  afectează
       funcționarea  decât pentru a face unele selecții invizibile.  Cu toate acestea, dacă unele
       alegeri sunt pierdute din cauza trunchierii, dar  doriți  să  vedeți  mai  multe  opțiuni,
       există o soluție simplă sugerată mai jos.

         Pauză de inspectare la pid ...
         Utilizați:  tastele săgeți stânga/dreapta apoi <Enter> ...
         Opțiuni:  help  1  2  3  4  5  6  7  8  9  10  11 ...

       Intrările  din  fișierul de configurare al top vor avea un număr pentru elementul „.name”,
       iar intrarea „help” va identifica un script shell pe care l-ați scris pentru a explica  ce
       înseamnă  de  fapt  aceste selecții numerotate.  În acest fel, pot fi făcute vizibile mult
       mai multe alegeri.

   6c. Fișier de configurare a SISTEMULUI
       Acest fișier de configurare reprezintă valorile  implicite  pentru  utilizatorii  care  nu
       și-au  salvat  propriul  fișier  de  configurare.   Formatul  oglindește exact fișierul de
       configurare personal și poate, de asemenea, să includă intrări „de  inspectare”,  așa  cum
       s-a explicat mai sus.

       Crearea acestuia este un proces simplu.

       1.   Configurați  top  în  mod  corespunzător  pentru  instalarea  dvs.  și  salvați  acea
       configurație cu comanda interactivă „W”.

       2. Adăugați și testați toate intrările de „inspectare” dorite.

       3. Copiați acest fișier de configurare în directorul /etc/ ca „topdefaultrc”.

   6d. Fișier de restricții ale SISTEMULUI
       Prezența acestui fișier va influența ce versiune a ecranului de ajutor este  afișată  unui
       utilizator obișnuit.

       Cel  mai  important,  va limita ceea ce utilizatorii obișnuiți au voie să facă atunci când
       top este în funcțiune.  Aceștia nu vor putea emite următoarele comenzi:
           k         Omorârea unei sarcini
           r         Redefinirea valorii de curtoazie (nice) a unei sarcini
           d sau s   Modificarea intervalului de întârziere/dormire

       Acest fișier de configurare nu este creat de top.   Mai  degrabă,  este  creat  manual  și
       plasat în directorul „/etc/” sub numele de „toprc”.

       Acesta trebuie să aibă exact două linii, așa cum se arată în acest exemplu:
           s        # linia 1: comutator de mod securizat
           5.0      # linia 2: intervalul de întârziere în secunde

7. VARIABILE DE MEDIU

       Valoarea stabilită pentru următoarea variabilă este neimportantă, doar prezența acesteia.

       LIBPROC_HIDE_KERNEL
              Acest  lucru  va  împiedica  afișarea oricăror fire de execuție ale nucleului și va
              exclude astfel de procese din numărul de  sarcini/fire  de  execuție  din  Zona  de
              Rezumat.

8. Exemplu de TRUCURI STUPIDE

       Multe  dintre  aceste  trucuri  funcționează  cel mai bine atunci când îi dați lui top) un
       impuls de planificare.  Așa că plănuiește să-l lansezi cu o valoare de curtoazie (nice) de
       „-10”, presupunând că ai autoritatea necesară.

   7a. Magia nucleului
       Pentru aceste trucuri stupide, top are nevoie de modul ecran complet.

       •  Interfața  cu  utilizatorul,  prin  solicitări și ajutor, implică în mod intenționat că
          intervalul de întârziere este limitat la zecimi de secundă.  Cu toate acestea,  sunteți
          liber  să  stabiliți orice întârziere dorită.  Dacă doriți să vedeți Linux (nucleul) la
          cea mai bună planificare, încercați o întârziere de 0,09 secunde sau mai puțin.

          Pentru acest experiment, sub x-windows deschideți un terminal «xterm» și  maximizați-l.
          Apoi faceți următoarele:
            . stabiliți o creștere a priorității și o mică întârziere prin:
                nice -n -10 top -d.09
            . păstrați evidențierea coloanelor sortate Dezactivat
              pentru a minimiza lungimea căii
            . activați evidențierea rândului invers pentru accentuare
            . încercați diferite coloane de sortare (TIME/MEM
              funcționează bine) și sortarea normală sau inversă
              pentru a aduce cele mai active procese la vedere

          Ceea  ce  veți  vedea  este  un  Linux foarte ocupat făcând ceea ce a făcut întotdeauna
          pentru dvs., dar nu a existat niciun program disponibil pentru a ilustra acest lucru.

       •  Sub un xterm care folosește culori „alb-pe-negru”, în ecranul de asociere  a  culorilor
          din  top  stabiliți culoarea sarcinii la negru și asigurați-vă că evidențierea sarcinii
          este  setată  la  aldin,  nu  invers.   Apoi  stabiliți  intervalul  de  întârziere  la
          aproximativ 0,3 secunde.

          După  ce  ați adus la vedere cele mai active procese, ceea ce veți vedea sunt imaginile
          fantomatice ale sarcinilor în curs de desfășurare.

       •  Ștergeți fișierul rc existent sau creați o legătură simbolică  nouă.   Porniți  această
          nouă  versiune, apoi tastați „T” (o cheie secretă, a se vedea subiectul „4c. Comenzi în
          zona de sarcini, SORTARE”) urmat de „W” și „q”.  În cele din urmă, reporniți  programul
          cu -d0 (întârziere zero).

          Afișajul  dvs.  va fi reîmprospătat cu o rată de trei ori mai mare decât cea din fostul
          top, un avantaj de viteză de 300%.  Pe măsură ce top urcă pe scara TIMPULUI,  fiți  cât
          de răbdător puteți în timp ce speculați dacă top va ajunge vreodată în top.

   7b. Ferestre care apar
       Pentru aceste trucuri stupide, top are nevoie de un mod de afișare alternativ.

       •  Cu  3  sau  4 afișări de sarcini vizibile, alegeți orice altă fereastră decât ultima și
          dezactivați procesele inactive folosind comutatorul de  comandă  „i”.   În  funcție  de
          locul  în care ați aplicat „i”, uneori mai multe afișări de sarcini trec și uneori este
          ca un acordeon, deoarece top încearcă din răsputeri să aloce spațiu.

       •  Configurați liniile de sumar ale fiecărei ferestre în mod  diferit:  una  fără  memorie
          (`m');  alta  fără stări (`t'); poate una fără nimic, doar linia de mesaj.  Apoi țineți
          apăsat „a” sau „w” și urmăriți  o  variație  a  ferestrelor  care  apar  --  ferestrele
          săltărețe.

       •  Afișați  toate  cele  4  ferestre și pentru fiecare, la rândul său, stabiliți procesele
          inactive la Dezactivate folosind comutatorul de comandă „i”.  Tocmai ați intrat în zona
          de „sărire extremă”.

   7c. Fereastra Pasărea Mare
       Acest truc stupid necesită, de asemenea, modul de afișare alternativ.

       •  Afișați toate cele 4 ferestre și asigurați-vă că 1:Def este fereastra „actuală”.  Apoi,
          continuați să creșteți dimensiunea ferestrei cu comanda interactivă `n' până când toate
          celelalte afișări de sarcini sunt „împinse în afara cuibului”.

          Când  toate  au  fost  deplasate,  comutați  între toate ferestrele vizibile/invizibile
          folosind comutatorul de comandă „_”.  Atunci gândiți-vă la asta:
             top inventează rezultate sau spune cu sinceritate adevărul impus?

   7d. Vechiul comutator
       Acest truc stupid funcționează cel mai bine fără modul de  afișare  alternativă,  deoarece
       justificarea este activă pentru fiecare fereastră.

       •  Porniți  top  și  faceți  „COMANDA” ultima coloană afișată (cea mai din dreapta).  Dacă
          este necesar, utilizați comanda de comutare „c” pentru a afișa liniile  de  comandă  și
          asigurați-vă că vizualizarea arborescentă este activă cu comanda de comutare „V”.

          Apoi  utilizați  tastele săgeți sus/jos pentru a poziționa afișarea astfel încât să fie
          afișate niște linii de comandă trunchiate („+” în ultima poziție).  Poate fi necesar să
          redimensionați „xterm” pentru a produce trunchierea.

          În  cele  din  urmă,  utilizați  comanda  de comutare „j” pentru a face coloana COMANDA
          justificată la dreapta.

          Acum folosiți tasta săgeată dreapta pentru a ajunge la coloana COMANDA.  Continuând  cu
          tasta  săgeată  dreapta, urmăriți cu atenție direcția de mers pentru liniile de comandă
          afișate.

             unele linii se deplasează spre stânga, în timp ce altele se deplasează spre dreapta

             în cele din urmă, toate liniile se vor schimba și se vor muta la dreapta

9. ERORI

       Trimiteți rapoartele de eroare la ⟨procps@freelists.org⟩.

10. CONSULTAȚI ȘI

       free(1), ps(1), uptime(1), atop(1), slabtop(1), vmstat(8), w(1)