Ubuntu Manpage: wcd - Schimbă oriunde directorul

NUME

       wcd - Schimbă oriunde directorul

       chdir pentru Dos și Unix

REZUMAT

           wcd [opțiuni] [director]

DESCRIERE

Prezentare generală
Wcd este un program de linie de comandă pentru a schimba rapid directorul. Economisește
timp la tastarea de la tastatură. Trebuie să tastați doar o parte din numele unui director
și wcd va sări la el. Wcd are o metodă de selecție rapidă în cazul potrivirilor multiple
și permite utilizarea de alias și interzicerea directoarelor. Wcd include, de asemenea, un
navigator interactiv în arborele de directoare, pe ecran complet, cu căutare rapidă.

Wcd a fost modelat după „Norton Change Directory” (NCD). NCD a apărut prima dată în The
Norton Utilities, Release 4, pentru DOS în 1987, publicat de Peter Norton.

Wcd a fost portat pe diferite shell-uri de linie de comandă: DOS command.com, Windows
cmd.exe și PowerShell, OS/2 cmd.exe și shell-uri Unix precum Bourne (sh), Bourne Again
(bash), Korn (ksh) , Z shell (zsh) și C shell (csh) și altele, rulând pe orice sistem de
operare.

Wcd acceptă seturi de caractere de 8 biți pe toate sistemele și are suport opțional pentru
Unicode. Consultați secțiunea LOCALIZARE.

Consultați secțiunea INSTALARE, cum să configurați wcd pentru uz personal.

Utilizare de bază
În mod implicit (dacă nu sunt folosite metacaractere), wcd caută un director cu un nume
care începe cu numele tastat.

De exemplu, această comandă va schimba la directorul "/home/nume_utilizator/Desktop" al
utilizatorului curent:

wcd Desk

Când există mai multe potriviri, wcd va prezenta utilizatorului o listă cu toate
potrivirile. Utilizatorul poate apoi să facă o selecție cu câteva apăsări de taste (de
cele mai multe ori doar una).

Metacaractere
Wcd acceptă următoarele metacaractere:

* se potrivește cu orice secvență de caractere (zero sau mai multe)
? se potrivește cu orice caracter
[SET] se potrivește cu orice caracter din setul specificat,
[!SET] sau [^SET] se potrivește cu orice caracter care nu se află în setul specificat.

Un set este compus din caractere sau intervale; un interval arată ca un caracter cratimă,
ca în "0-9" sau "A-Z". "[0-9a-zA-Z_]" este setul minim de caractere permis în construcția
modelului "[..]". Caracterele internaționale (adică caracterele de 8 biți) sunt permise
dacă sistemul le acceptă. Pentru a suprima semnificația sintactică specială a oricăruia
dintre "[]*?!^-\" în interiorul sau în afara unei construcții "[..]" și pentru a potrivi
exact caracterul, precedați caracterul cu o bară oblică inversă ("\").

Utilizarea metacaracterelor face posibile căutări complexe. De exemplu, acesta se
potrivește cu orice nume de director care se termină cu „top”:

wcd *top

Găsește directoarele care au „top” oriunde în nume:

wcd *top*

Găsește orice nume de director care începe cu „a”, „b” sau „c”:

wcd [a-c]*

De asemenea, este posibil să dați o parte dintr-o cale de director. Aici Wcd caută
directorul care începe cu „Desk” și care cale se potrivește cu *me/Desk*.

wcd me/Desk

Este permisă introducerea oricărui fel de expresie cu bare oblice și metacaractere. De
exemplu:

wcd src*/*1?/a*2

Alte utilizări
Dacă nu se utilizează metacaractere și wcd găsește o potrivire perfectă, wcd va ignora
toate potrivirile aproximative în mod implicit. Acest comportament poate fi schimbat cu
opțiunea -w.

Navigatorul interactiv de arbore de directoare poate fi pornit folosind opțiunea -g.

wcd -g

Wcd generează un fișier cu datele arborelui în care caută directorul. Pe sistemele Unix și
Windows, wcd adaugă legături simbolice la fișierul cu datele arborelui în timpul scanării
discului, dar nu le urmează. Dacă ar urma legăturile, wcd ar putea sfârși prin a scana
bucle infinite sau a scana porțiuni foarte mari ale unei rețele.

Wcd poate schimba, de asemenea, la directoare care nu se află în fișierul cu datele
arborelui. De exemplu:

wcd ..

Dacă wcd a găsit o potrivire, dar nu poate schimba la acel director, încearcă să-l elimine
din fișierul implicit cu datele arborelui. Nu din fișierul suplimentar cu datele
arborelui. A se vedea, de asemenea, opțiunea -k.

Wcd păstrează o stivă de directoare care este stocată pe disc. Stiva are o dimensiune
implicită de 10 și este ciclică. Consultați opțiunile -z, -, + și =.

În mediile multi-utilizator, opțiunea -u poate fi folosită pentru a trece la directoarele
altor utilizatori.

În sistemele DOS și Windows, nu contează dacă utilizați o bară oblică „/” sau o bară
oblică inversă „\” ca separator de directoare.

În sistemele DOS și Windows este posibil să schimbați unitatea și directorul dintr-o
singură mișcare, precedând numele directorului cu numele unității.

wcd d:games

Căile UNC Windows
Versiunile Windows (linie de comandă, PowerShell, MSYS, zsh, cygwin) acceptă căi UNC LAN
SMB Windows fără litera de unitate, cum ar fi "\\servername\sharename". Linia de comandă
Wcd pentru Windows folosește comanda „pushd” pentru a asocia automat o cale UNC la o
literă de unitate. În Windows PowerShell, MSYS, zsh și Cygwin căile UNC sunt pe deplin
implementate. Directorul de lucru curent poate fi o cale UNC.

Redimensionarea consolei în Windows
Wcd acceptă redimensionarea consolei în consola Windows 10 și ConEmu (consultați
<https://conemu.github.io/>) începând cu versiunea 6.0.3. Consola Windows 10 nu trebuie să
fie în modul vechi (verificați proprietățile consolei). Este posibil ca ecranul să nu se
reîmprospăteze atunci când proprietatea de «Aspect» din consolă „Încadrează automat textul
când se redimensionează” este dezactivată. Ecranul poate fi reîmprospătat manual apăsând
tasta F5.

Interfețe
Wcd are trei interfețe diferite pentru a alege dintr-o listă de potriviri. Interfața poate
fi aleasă în timpul compilării.

Prima interfață folosește intrarea/ieșirea standard simplă (stdin/stdout). O listă
numerotată este afișată în terminal. Utilizatorul trebuie să aleagă din această listă
tastând un număr urmat de apăsarea tastei <Enter>. Această interfață nu oferă
funcționalitatea de derulare înapoi în cazul unei liste lungi. Trebuie utilizată
funcționalitatea de derulare înapoi a terminalului/consolei. Este foarte mică și
portabilă.

A doua interfață este construită cu biblioteca „conio”. Aceasta oferă o funcționalitate
încorporată de derulare înapoi. Utilizatorului i se prezintă o listă numerotată cu litere.
Alegerea dintr-o listă se poate face apăsând doar o literă. Această interfață este rapidă,
deoarece salvează apăsările de taste. Dacă este posibil, ecranul va fi restabilit după
ieșire. Cine preferă să tasteze numere poate folosi opțiunea -N.

A treia interfață este construită cu biblioteca „curses”. Este similară cu interfața
„conio”. Versiunea „curses” a wcd are, de asemenea, o interfață „grafică” suplimentară.
Aceasta permite utilizatorului să selecteze un director dintr-un arbore de directoare,
prin intermediul unui navigator interactiv pe ecran complet. Acesta are o metodă de
navigare și căutare precum vim(1). Aceasta poate fi activată cu opțiunea -g.

Folosind opțiunea -o se poate reveni oricând la interfața intrare/ieșire standard
(stdin/stdout).

OPȚIUNI

-a Adaugă calea curentă la fișierul cu datele arborelui implicit.

Utilizați această opțiune pentru a adăuga rapid calea curentă la fișierul implicit cu
datele arborelui. Rescanarea întregului disc poate dura mult timp în unele cazuri.

-aa Adaugă căile curente și toate căile părinte la fișierul implicit cu datele arborelui.

-A CALEA
Scanează arborele de directoare din CALEA și adaugă rezultatul la fișierul implicit cu
datele arborelui. Exemple:

wcd -A .
wcd -A /home -A /etc
wcd -A d: -A e: -A \\server\share

În Windows se pot scana toate directoarele partajate ale unui server LAN Windows
tastând ceva precum: "wcd -A \\servername".

A se vedea, de asemenea, opțiunile -S, -s și -E.

-b Interzice calea curentă.

Wcd plasează calea curentă în fișierul de interdicții. Aceasta înseamnă că wcd ignoră
toate potrivirile acestui director și ale subdirectoarelor sale.

Fișierul de interdicții poate fi editat cu un editor de text. Utilizarea
metacaracterelor este acceptată și numele sunt corelate cu calea absolută.

Căile interzise nu sunt excluse de la scanarea discului. Pentru a face acest lucru,
utilizați opțiunea -xf.

-c, --direct-cd
Modul CD direct. În mod implicit, wcd funcționează după cum urmează:

1. Încearcă să găsească o potrivire în fișierele cu datele arborelui.
2. Dacă n-o găsește, încearcă să deschidă directorul pe care l-ați introdus.

În modul CD indirect, wcd funcționează în ordine inversă.

1. Încearcă să deschidă directorul pe care l-ați introdus.
2. Dacă nu poate, încearcă să găsească o potrivire în fișierele cu datele arborelui.

-d UNITATE
Stabilește unitatea pentru fișierul stivă și scriptul-go (numai pentru DOS).

Fișierul stivă și fișierul script-go sunt stocate implicit pe unitatea C: dacă
variabila de mediu HOME nu este definită. Utilizați această opțiune dacă unitatea C:
este o unitate numai pentru citire. Această opțiune trebuie utilizată în fața
opțiunilor de stivă -, + și =.

-e Adaugă calea curentă la fișierul suplimentar cu datele arborelui.

Utilizați această opțiune pentru a adăuga rapid calea curentă la fișierul suplimentar
cu datele arborelui.

-ee Adaugă căile curente și toate căile părinte la fișierul suplimentar cu datele
arborelui.

-E CALEA
Scanează arborele de directoare din CALEA și-l adaugă la fișierul suplimentar cu
datele arborelui. A se vedea, de asemenea, opțiunile -A și -S.

-f FIȘIER
Citește fișierul cu datele arborelui FIȘIER. Nu citește fișierul implicit cu datele
arborelui.

+f FIȘIER
Citește fișierul cu datele arborelui FIȘIER în plus față de fișierul implicit cu
datele arborelui.

-g Interfață grafică (numai în versiunea cu interfață „curses”).

Wcd pornește o interfață „grafică” bazată pe curses textual. Utilizatorul poate
selecta un director prin intermediul unui navigator interactiv pe ecran complet.
Acesta are o metodă de navigare și căutare precum vim(1).

Dacă nu este dat niciun șir de căutare, wcd prezintă întregul arbore care se află în
fișierul implicit cu datele arborelui și fișierele suplimentare cu datele arborelui.

Dacă este dat un șir de căutare, lista de potriviri este prezentată ca un arbore de
directoare.

Aspectul arborescent implicit este similar cu aspectul arborescent al NCD-ului
original pe DOS. Diferența de aspect este că în NCD toate directoarele de același
nivel de adâncime au fost aliniate vertical pe întregul arbore. Acest lucru a fost
posibil în NCD, deoarece lățimea maximă a unui nume de director în DOS era de 12 (8,3)
caractere. În sistemele de operare moderne, numele directoarelor pot fi foarte lungi,
deci și diferențele de lungime pot fi mari. Prin urmare, dosarele cu aceeași adâncime
nu sunt aliniate vertical pe întreg arborele în wcd, ci doar în subramuri. Deci,
există o mișcare laterală atunci când vă deplasați direct în sus și în jos de la o
subramură la alta subramură.

Comportamentul de navigare în Wcd este exact același ca în NCD original. De exemplu,
dacă apăsați tasta «Jos», mergeți la următorul director cu același nivel de adâncime,
sărind peste ramuri. Acest lucru permite navigarea rapidă prin arbore.

Consultați opțiunile -Ta, -TC și -Tc pentru a modifica comportamentul de navigare.

-gd Afișează fișierele cu datele arborelui, ca arbore la ieșirea standard.

-G CALEA
Scrie un fișier script-go în directorul CALEA. De exemplu, în Unix, "wcd -G CALEA" va
scrie un fișier go-script în CALEA/wcd.go.

-GN, --no-go-script
Nu creează fișierul script-go. Această opțiune poate fi folosită în combinație cu
opțiunea -j dacă nu se dorește ca wcd să creeze un fișier script-go.

-h, --help
Afișează ajutorul și iese.

-i, --ignore-case
Ignoră diferența dintre majuscule/minuscule. Versiunile Dos și Windows ale wcd ignoră
diferența dintre majuscule/minuscule în mod implicit. Versiunile Unix/Cygwin respectă
diferența dintre majuscule/minuscule în mod implicit.

+i, --no-ignore-case
Respectă diferența dintre majuscule/minuscule. A se vedea, de asemenea, opțiunea -i.

-I, --ignore-diacritics
Ignoră semnele diacritice pentru scripturile latine. Literele cu semne diacritice se
potrivesc cu litera de bază fără semne diacritice. Sunt acceptate următoarele
codificări latine: CP437, CP850, CP852, CP1250, CP1252, ISO-8859-1, ISO-8859-2 și
Unicode Latin-1, Latin Extended-A și Latin Extended-B. A se vedea, de asemenea,
<https://ro.wikipedia.org/wiki/Semn_diacritic>, sau în engleză:
<http://en.wikipedia.org/wiki/Diacritic>, pentru cei care au cunoștințe de limbă, și
vor să aprofundeze această temă

+I, --no-ignore-diacritics
Respectă diacriticele (implicit). A se vedea, de asemenea, opțiunea -I.

-j, --just-go
Doar modul „go”.

În acest mod, wcd nu va prezenta o listă atunci când există mai multe directoare care
se potrivesc cu directorul dat. Wcd va schimba doar la prima opțiune. Când wcd este
invocat din nou cu aceleași argumente, va schimba la următoarea opțiune și așa mai
departe.

Wcd va afișa directorul la care merge la ieșirea standard. În acest fel, poate fi
utilizată o metodă diferită de instalare. S-ar putea face următoarea funcție pentru un
shell compatibil POSIX:

wcd ()
{
cd "$($HOME/bin/wcd.exe -j $@)"
}

Când utilizați un shell vechi care nu acceptă înlocuirea comenzii „$()”, trebuie să
utilizați înlocuirea comenzii în stil vechi cu ghilimele înapoi «`».

wcd ()
{
cd "`$HOME/bin/wcd.exe -j $@`"
}

În sistemele Windows, dacă cineva rulează shell 4NT, se poate face următorul alias:

alias wcd `cd %@execstr[wcdwin32.exe -z 0 -j %1]`

Această metodă elimină necesitatea utilizării scriptului-go, astfel încât se poate
folosi opțiunea -GN în combinație cu -j.

-k, --keep-paths
Păstrează căile.

Păstrează căile în fișierul cu datele arborelui atunci când wcd nu poate schimba la
ele. Comportamentul implicit al wcd este de-a încerca să elimine căile din datele
arborelui atunci când wcd nu poate schimba la ele. Cu această opțiune, acest
comportament este dezactivat.

-K, --color
Utilizează culori în modul grafic.

-l ALIAS
Numește calea curentă cu ALIAS. Wcd plasează calea curentă cu alias ALIAS în fișierul
de alias. Intrările de alias respectă diferența dintre majuscule/minuscule.

-ls Afișează numele fișierului de alias și listează toate intrările de alias ce le
conține.

-m DIR
Creează directorul și-l adaugă în fișierul cu datele arborelui.

-L, --license
Afișează licența de distribuție.

-M DIR
Creează directorul și-l adaugă în fișierul suplimentar cu datele arborelui.

-n CALEA
Citește fișierul cu datele arborelui relativ de la CALEA.

Nu citește fișierul implicit cu datele arborelui. Fișierul cu datele arborelui relativ
ar trebui să fi fost deja creat folosind opțiunea wcd +S. CALEA poate indica, de
asemenea, direct către un fișier.

Un exemplu. Să presupunem că un alt sistem a fost montat la punctul de montare
"/mnt/network":

wcd -n /mnt/network src

Wcd deschide fișierul cu datele arborelui relativ în "/mnt/network/". Fișierul conține
căile relative din acel punct.

+n CALEA
Citește fișierul cu datele arborelui relativ pe lângă fișierul implicit cu datele
arborelui. A se vedea opțiunea -n.

-N, --numbers
Utilizează numere în loc de litere.

Wcd cu o interfață bazată pe „conio” sau „curses” (a se vedea secțiunea Interfețe)
prezintă o listă de potriviri numerotată implicit cu litere. Când se utilizează
opțiunea -N, lista de potriviri este numerotată cu numere. Indiferent dacă opțiunea -N
este prezentă, sau nu, se poate tasta o literă sau numere pentru a face o selecție din
lista de potriviri.

-o Utilizează interfața intrare/ieșire standard (stdin/stdout).

Când dintr-un anumit motiv interfața „conio” sau „curses” a wcd nu funcționează, se
poate reveni la interfața intrare/ieșire standard (stdin/stdout) a wcd folosind
opțiunea -o.

-od, --to-stdout
Afișează toate potrivirile la ieșirea standard.

-q, --quiet
Funcționare mai silențioasă. Afișarea potrivirii finale este suprimată.

-r DIR
Elimină directorul și-l elimină și din fișierul cu datele arborelui.

Dacă directorul este gol, wcd îl va șterge și va încerca să-l elimine din fișierul cu
datele arborelui.

-rmtree DIR
Șterge în mod recurs directorul și-l elimină din fișierul cu datele arborelui.

Wcd va șterge directorul și toate subdirectoarele și fișierele sale și va elimina
directoarele acestea din fișierul cu datele arborelui.

-s Scanează/Rescanează discul din directorul $HOME. Dacă variabila HOME nu este definită,
discul este scanat din directorul rădăcină /.

Fișierul implicit cu datele arborelui, existent, este suprascris.

Directorul de scanare implicit poate fi anulat cu variabila de mediu "WCDSCAN". A se
vedea secțiunea VARIABILE DE MEDIU.

-S CALEA
Scanează arborele de directoare din CALEA și suprascrie fișierul implicit cu datele
arborelui. A se vedea, de asemenea, opțiunile -A, -s și -E. De exemplu, cu opțiunea -A
puteți crea un fișier implicit cu datele arborelui la alegere. Exemple:

Unix:

wcd -S /
wcd -S /home -A /etc -A /usr

DOS/Windows:

wcd -S c:/
wcd -S c: -A d: -A \\server\share

Cu versiunile Windows se pot scana toate directoarele partajate ale unui server LAN
Windows tastând ceva precum: "wcd -S \\servername".

+S CALEA
Scanează discul de la CALEA și plasează căi relative într-un fișier cu datele
arborelui relativ. Acest fișier este utilizat de opțiunile -n și +n ale «wcd». De
exemplu, "wcd -n CALEA src".

-t Nu șterge dosarul de montare temporar "/tmp_mnt" (numai în Unix)

Wcd elimină în mod implicit "/tmp_mnt/" din potriviri. Directorul "/tmp_mnt" este
utilizat de auto-mounter. Acest comportament poate fi dezactivat cu opțiunea -t.

-T, --ascii-tree
Desenează arborele cu caractere ASCII. Utilizați această opțiune dacă caracterele
desenate nu sunt afișate corect în terminalul dumneavoastră.

-Ta, --alt-tree-nav
Metodă alternativă de navigare în arborele grafic.

În aspectul implicit al arborelui în stil NCD, opțiunea -Ta dezactivează accesul la
directoare care nu au legătură.

În modul arbore compact, modul alternativ face navigarea similară cu navigarea în
managerii de fișiere GUI, cum ar fi Windows Explorer sau Linux KDE Konqueror. Apăsând
„Sus” și „Jos”, va muta dosarul selectat cu o linie în sus sau în jos. Apăsând prima
dată „Stânga”, subdosarele sunt pliate, iar la următoarea apăsare a tastei „Stânga” se
deplasează cu adevărat la stânga.

Puteți comuta din mers între navigarea implicită și cea alternativă apăsând <Shift-A>.

Când modul alternativ de navigare este activat, veți vedea un „A” în colțul din
dreapta jos.

-TC, --center-tree
Vizualizare centrată în arborele grafic. Directorul selectat rămâne în mijlocul
ecranului. Modul centrat al arborelui grafic poate fi, de asemenea, activat și
dezactivat cu tasta <t>.

Comportamentul standard necentrat, care minimizează mișcarea arborelui, este același
ca în NCD original.

-Tc, --compact-tree
În mod implicit, arborele „grafic” este desenat în același mod în care a făcut-o NCD-
ul original pe DOS. Pe DOS, o cale de director poate avea doar 66 de caractere în
total. Cu structurile de directoare profunde de astăzi, arborele poate deveni foarte
lat. Pentru a depăși acest lucru, wcd poate desena arborele într-un mod compact,
similar cu majoritatea managerilor de fișiere GUI, cu un singur folder pe linie.
Utilizați opțiunea -Tc sau comutați din mers cu tasta <m>.

-Td, --cjk-width
Fonturile vechi CJK din Asia de Est (chineză, japoneză și coreeană) au anumite
caractere și simboluri de desen de linii cu o lățime de 2 coloane, în timp ce lățimea
Unicode normală pentru aceste caractere este de 1 coloană. De exemplu fontul raster
chinezesc CP936 pe Windows și fontul Simsun. Utilizați această opțiune pentru o
conturare corectă a arborelui grafic atunci când este utilizat un font CJK vechi.

Când modul CJK este activat, veți vedea un „C” în colțul din dreapta jos.

-u UTILIZATOR
Scanează fișierul cu datele arborelui, al altui utilizator pe baza a UTILIZATOR, nu
scanează propriul dumneavoastră fișier cu datele arborelui implicit. A se vedea, de
asemenea, secțiunea VARIABILE DE MEDIU pentru WCDUSERSHOME.

În Unix/Cygwin, directorul de bază pentru directoarele acasă ale utilizatorilor se
presupune a fi C </home>. wcd va căuta c </home/nume_utilizator/.treedata.wcd> și c
</home/nume_utilizator/.wcd/.treedata.wcd>, în această ordine, și va citi primul care
există și poate fi citit. În DOS/Windows, directorul de bază pentru directoarele acasă
ale utilizatorului se presupune a fi C <\\ Users>, astfel încât wcd încearcă să
citească C <\\Users\Nume_Utilizator reedata.wcd> și C
<\\Users\Nume_Utilizator\.wcd reedata.wcd>.

+u UTILIZATOR
Citește fișierul implicit „treedata.wcd” al utilizatorului UTILIZATOR, pe lângă
propriul dumneavoastră fișier „treedata.wcd”.

-v, --verbose
Afișează mesaje detaliate. Cu această opțiune, wcd afișează toate filtrele,
interdicțiile și excluderile.

-V, --version
Afișează informațiile despre versiune și iese.

-w, --wild-match-only
Doar potrivire cu ajutorul metacaracterelor. Tratează toate potrivirile ca potriviri
cu metacaractere (caractere Jocker).

-x CALEA
Exclude CALEA de la scanare.

Când această opțiune este folosită, wcd va exclude CALEA și toate subdirectoarele sale
atunci când wcd scanează un disc. Metacaracterele sunt acceptate și corelate cu căi
absolute. Opțiunea -x poate fi folosită de mai multe ori.

wcd -x <calea1> -x <calea2> -s

Opțiunea -x trebuie folosită înaintea oricărei opțiuni de scanare (-s, -S, +S, -A,
-E).

În sistemele DOS/Windows trebuie să specificați litera unității, în cazul în care este
definită variabila de mediu HOME sau WCDHOME. Dacă HOME sau WCDHOME este definită,
trebuie să specificați litera unității. Un exemplu:

wcd -x c:/temp -S c:

În caz contrar, nu trebuie să specificați litera de unitate.

wcd -x /temp -s

-xf FIȘIER
Exclude toate căile listate în FIȘIER de la scanare.

Când este utilizată această opțiune, wcd va exclude toate căile listate în FIȘIER și
toate subdirectoarele lor atunci când wcd scanează un disc. Metacaracterele sunt
acceptate și sunt corelate cu căi absolute; o cale pe linie. Fiți conștienți de faptul
că wcd nu va ignora spațiile libere de început sau de final de pe o linie, deoarece
sunt caractere legale într-un nume de director. Opțiunea -xf poate fi folosită de mai
multe ori. Când doriți să excludeți toate căile interzise de la scanare, puteți face
următoarele (exemplu pentru wcd în Unix):

wcd -xf ~/.ban.wcd -s

Sunt acceptate metacaracterele. De exemplu, pentru a exclude toate directoarele
dumneavoastră „Subversion” cu fișiere administrative adăugați o linie cu "*/.svn".

Opțiunea -xf trebuie folosită înaintea oricărei opțiuni de scanare (-s, -S, +S, -A,
-E).

-y, --assume-yes
Răspunde Da (Yes) la toate întrebările.

Wcd nu va solicita utilizatorului întrebări da/nu, dar presupune că utilizatorul
răspunde da la toate întrebările. Aceasta poate fi utilizată în combinație cu opțiunea
-rmtree. Această opțiune trebuie utilizată în fața opțiunilor care pot conduce la
întrebări da/nu.

-z NUMĂR
Stabilește dimensiunea maximă a stivei la NUMĂR.

Dimensiunea implicită a stivei este 10. Operația de stivă poate fi dezactivată setând
dimensiunea la 0. Această opțiune trebuie utilizată în fața oricăror alte operațiuni
de stivă (-,+,=) . În caz contrar, dimensiunea stivei va fi setată înapoi la valoarea
implicită de 10.

O comandă corectă este:

wcd -z 50 -

Noua dimensiune a stivei va fi 50, wcd va merge cu un director înapoi. O comandă
greșită este:

wcd - -z 50

Wcd merge cu un director înapoi, stiva primește dimensiunea implicită 10. -z 50 este
ignorată.

Adăugați această opțiune ca prima opțiune la alias sau funcția dumneavoastră wcd. De
exemplu, pentru un shell compatibil POSIX, aceasta ar fi:

wcd ()
{
wcd.exe -z 50 "$@"
. ${WCDHOME:-${HOME}}/bin/wcd.go
}

-[NUMĂR]
Plasează directorul în stivă de NUMĂR de ori. Implicit este 1 (o dată).

Merge înapoi un director. Comanda "wcd -" merge cu un director înapoi. Pentru a merge
înapoi cu mai multe directoare, adăugați un număr la opțiunea „-”. De exemplu, comanda
"wcd -3". Stiva este ciclică.

+[NUMĂR]
Scoate directorul din stivă de NUMĂR de ori. Implicit este 1 (o dată).

Merge înainte un director. Comanda "wcd +" merge cu un director înainte. Pentru a
merge înainte cu mai multe directoare, adăugați un număr la opțiunea „+”. De exemplu,
comanda "wcd +2". Stiva este ciclică.

= Afișează stiva.

Utilizați această opțiune dacă nu vă amintiți unde vă aflați în stivă. Stiva este
afișată și puteți alege un număr. Locul curent în stivă este marcat cu un asterisc
"*".

INSTALARE

Directorul de lucru curent al unui shell Unix poate fi schimbat doar prin comanda internă
cd(1). Prin urmare, programul este întotdeauna apelat printr-o funcție sau un alias.
Funcția sau alias generează un script shell (script-go) care este generat de programul
wcd. Wcd poate funcționa numai după ce funcția sau alias sunt definite.

O altă influență importantă asupra instalării dumneavoastră este definirea variabilelor de
mediu HOME și WCDHOME. A se vedea secțiunea VARIABILE DE MEDIU.

Instalarea pentru shell-uri de tip POSIX
Pentru un shell POSIX (ksh, bash, zsh etc.) în Unix, Linux, Cygwin sau MSYS nativ adăugați
următoarea funcție la fișierul de configurare al shell-ului (de exemplu, Bash folosește
"$HOME/.bashrc"):

wcd ()
{
CALEA/wcd.exe "$@"
. ${WCDHOME:-${HOME}}/bin/wcd.go
}

Înlocuiți CALEA cu locația în care a fost instalat executabilul wcd. Reîncărcați fișierele
de configurare a shell-ului sau porniți un nou shell.

Locația scriptului-go "wcd.go" diferă în funcție de shell.

Wcd pentru bash DOS DJGPP și bash OS/2 necesită o funcție diferită. Scriptul-go nu este
scris într-un director "bin", iar dacă WCDHOME și HOME nu sunt ambele definite, scriptul-
go este scris pe c:/.

bash DOS:

wcd ()
{
CALEA/wcdbash.exe "$@"
. ${WCDHOME:-${HOME:-"c:"}}/wcd.go
}

bash OS/2:

wcd ()
{
CALEA/wcdos2bash.exe "$@"
. ${WCDHOME:-${HOME:-"c:"}}/wcd.go
}

Versiunea WinZsh de wcd necesită o funcție puțin diferită. Scriptul-go nu va fi niciodată
scris în c:/.

wcd ()
{
CALEA/wcdwin32zsh.exe "$@"
. ${WCDHOME:-${HOME}}/wcd.go
}

Consultați secțiunea FIȘIERE pentru mai multe informații.

Instalarea pentru shell-uri asemănătoare cu limbajul C (csh, tcsh)
Adăugați următorul alias la fișierul de configurare al shell-ului, "$HOME/.cshrc" sau
"$HOME/.tcshrc" :

if ( ${?WCDHOME} ) then
alias wcd "CALEA/wcd.exe \!* ; source $WCDHOME/bin/wcd.go"
else
alias wcd "CALEA/wcd.exe \!* ; source $HOME/bin/wcd.go"
endif

Înlocuiți CALEA cu locația în care a fost instalat executabilul wcd. Reîncărcați fișierele
de configurare a shell-ului sau porniți un nou shell.

Versiunea liniei de comandă Windows
Despachetați fișierul zip și adăugați directorul "bin" la variabila dumneavoastră de mediu
PATH.

În linia de comandă Windows, un program Windows nu poate modifica directorul de lucru
curent, dar un fișier .bat poate. Scriptul de loturi de comenzi "wcd.bat" rulează
programul wcd care generează un nou script de loturi de comenzi "wcdgo.bat". Apoi
"wcd.bat" rulează "wcdgo.bat" care schimbă de fapt directorul.

Windows VISTA și versiunile ulterioare
Într-o linie de comandă Windows VISTA și versiunile ulterioare, este posibil să aveți
acces limitat la directoare. Pentru a avea acces la mai multe directoare aveți nevoie de
drepturi de administrator. Puteți obține o Linie de comandă cu drepturi de administrator
dacă faceți clic dreapta pe pictograma Linie de comandă și selectați Rulează ca
administrator.

Versiunea Windows PowerShell
Adăugați următoarea funcție la profilul dumneavoastră de utilizator PowerShell. Locația
acestui profil este stocată în variabila $profile. Este necesar ca una dintre variabilele
de mediu HOME sau WCDHOME să fie definită.

function wcd
{
CALEA\wcdwin32psh.exe $args
& $env:HOME\wcdgo.ps1
}

Înlocuiți CALEA cu locația în care a fost instalat executabilul wcd. Porniți un nou
PowerShell. «wcd» pentru PowerShell acceptă doar furnizorul de sistem de fișiere. Niciun
alt furnizor.

Versiunea liniei de comandă OS/2
Într-o linie de comandă OS/2 (cmd.exe), un program OS/2 nu poate schimba directorul de
lucru curent. De aceea wcd generează un script de comandă "wcdgo.cmd" care trebuie
executat în shell-ul curent. Scriptul "wcd.cmd" execută mai întâi "wcdos2.exe", care
creează scriptul "wcdgo.cmd". Apoi "wcd.cmd" execută scriptul "wcdgo.cmd".

LOCALIZAREA

LANG
Limba principală este selectată cu variabila de mediu LANG. Variabila LANG constă din
mai multe părți. Prima parte este codul limbii cu litere mici. A doua este opțională
și este codul țării cu majuscule, precedat de un caracter de subliniere. Există, de
asemenea, o a treia parte opțională: codificarea caracterelor, precedată de un punct.
Câteva exemple pentru shell-uri de tip standard POSIX:

export LANG=ro Română
export LANG=ro_RO Română, România
export LANG=ro_MO Română, Republica Moldova
export LANG=es_ES Spaniolă, Spania
export LANG=es_MX Spaniolă, Mexic
export LANG=en_US.iso88591 Engleză, SUA, codificarea Latin-1

Pentru o listă completă a codurilor de limbă și de țară, consultați manualul
gettext(1): <http://www.gnu.org/software/gettext/manual/gettext.html#Language-Codes>
În sistemele Unix, puteți utiliza comanda locale(1) pentru a obține informații
specifice despre localizare.

LANGUAGE
Cu variabila de mediu LANGUAGE puteți specifica o listă de limbi prioritare, separate
prin două puncte. wcd dă preferință variabilei LANGUAGE față de LANG. De exemplu, mai
întâi olandeză și apoi germană: "LANGUAGE=nl:de". Mai întâi trebuie să activați
localizarea, setând LANG sau LC_ALL la o altă valoare decât C, înainte de a putea
utiliza o listă de priorități de limbă prin variabila LANGUAGE. Consultați și manualul
gettext(1):
<http://www.gnu.org/software/gettext/manual/gettext.html#The-LANGUAGE-variable>

Dacă selectați o limbă care nu este disponibilă, veți primi mesajele standard în limba
engleză.

WCDLOCALEDIR
Cu variabila de mediu WCDLOCALEDIR, variabila LOCALEDIR folosită în timpul compilării
și instalării wcd poate fi anulată. LOCALEDIR este folosită de wcd cu suport pentru
limba maternă pentru a găsi fișierele de limbă. Valoarea implicită GNU este
"/usr/local/share/locale". Tastând "wcd -V", wcd va afișa valoarea variabilei
LOCALEDIR, ce este utilizată.

Dacă ați instalat wcd într-un alt director decât directorul implicit, poate fi necesar
să definiți variabila de mediu WCDLOCALEDIR pentru a indica directorul local.

Un exemplu pentru linia de comandă (cmd) Windows:

set WCDLOCALEDIR=c:/prefixul_meu/share/locale

Un exemplu pentru un shell POSIX:

export WCDLOCALEDIR=$HOME/share/locale

LC_COLLATE
Când există mai multe potriviri de directoare, wcd prezintă o listă sortată. Sortarea
depinde de configurările de localizare. Dacă a fost definită variabila de mediu LANG,
potrivirile sunt sortate ca și cum dicționarele sau agendele telefonice sunt sortate
în limba respectivă. De exemplu, punctele și liniuțele sunt ignorate sau literele e cu
și fără accent sunt văzute ca fiind aceeași literă sau diferența între majuscule și
minuscule este ignorată.

Sortarea dă preferință variabilei de mediu LC_COLLATE față de LANG. Dacă faceți
LC_COLLATE egal cu "C" sau "POSIX", sortarea locală este dezactivată. De exemplu, dacă
doriți limba olandeză, dar nu sortarea olandeză, puteți să faceți acest lucru:

export LANG=nl_NL
export LC_COLLATE=C

LC_CTYPE
În ceea ce privește codificarea caracterelor, wcd va acorda preferință variabilei
LC_CTYPE față de LANG. De exemplu, pentru a configura codificarea caracterelor la
UTF-8, se poate face următoarea configurare de mediu.

export LC_CTYPE=ro_RO.UTF-8

LC_ALL
Toate variabilele de mediu de localizare care încep cu LC_ sunt anulate de variabila
de mediu LC_ALL dacă este definită. Wcd dă preferință lui LC_ALL față de LC_COLLATE și
LC_CTYPE.

PAGINI DE CODURI WINDOWS
Există două grupuri de pagini de cod: pagini de cod DOS (OEM) și pagini de cod Windows
(ANSI). Codificarea implicită pentru Windows, atunci când este configurată cu parametrii
regionali occidentali, este ANSI CP1252. Programele Windows, de exemplu Notepad, folosesc
această pagină de cod ANSI implicită a sistemului. Consola Windows utilizează implicit o
pagină de coduri OEM (CP437 sau CP850) pentru compatibilitate cu programele DOS. Dacă
utilizați o versiune DOS a wcd într-o consolă Windows, aceasta va funcționa, din cauza
paginii de cod DOS. Dar versiunea DOS a wcd nu are suport pentru nume lungi de directoare
și unități de rețea în Windows.

Versiunea Windows a wcd este un program Windows nativ și va folosi pagina de cod ANSI a
sistemului Windows. Deci, într-un Windows din regiunea occidentală, va folosi pagina de
coduri CP1252 pentru nume de directoare și mesaje. Pentru a obține rezultate consistente,
independent de pagina de cod activă, toate versiunile Windows ale wcd convertesc ieșirea
ANSI în ieșire Unicode în linia de comandă și PowerShell.

Fontul raster al consolei acceptă numai pagina originală de coduri OEM instalată cu
Windows, așa că va trebui să schimbați fontul consolei la „truetype” Lucida Console pentru
ca literele Unicode (și ANSI) să apară corect.

Versiunile non-Unicode ale wcd înainte de versiunea 5.2.0 folosesc ieșirea ANSI simplă.
Pentru aceste versiuni mai vechi, pagina de cod a consolei trebuie să fie aceeași cu
pagina de cod a sistemului (modificată la 1252) pentru ca wcd pentru Windows să
funcționeze corect cu caractere speciale, cum ar fi caractere accentuate sau simbolul
„Euro”.

Pagina de coduri a sistemului Windows poate fi modificată prin opțiunile regionale din
Panoul de control. Pagina de cod a consolei Windows este schimbată cu comanda "chcp".

Când tastați "wcd -V", este afișată codarea reală a caracterelor folosită de wcd. Tastați
comanda "chcp" pentru a afișa pagina de cod activă a consolei Windows.

UNICODE
Wcd are suport opțional pentru Unicode. Pentru a vedea dacă wcd a fost construit cu suport
Unicode, tastați "wcd -V". Dacă terminalul/consola și fontul dumneavoastră acceptă acest
lucru, ar trebui să vedeți simbolul euro și caracterele chinezești (însemnând: „Chineză”).

Wcd a fost parțial convertit la Unicode. În nucleul său, wcd gestionează toate datele ca
un flux de octeți. Doar liniile afișate pe ecran sunt convertite din mers în caractere
late Unicode. Wcd se bazează pe deplin pe funcțiile bibliotecii «libc» și nu are cod
specific UTF-8. A se vedea, de asemenea, <http://www.cl.cam.ac.uk/~mgk25/unicode.html>

Wcd are suport opțional pentru potrivirea Unicode cu normalizare. Pentru a afla dacă wcd
are suport pentru normalizare, tastați "wcd -V". Wcd cu suport pentru normalizare Unicode
se va potrivi cu numele Unicode pe baza echivalenței compatibile. Fără suport pentru
normalizarea Unicode, numele se potrivesc atunci când sunt echivalente binar. A se vedea,
de asemenea, <http://en.wikipedia.org/wiki/Unicode_normalization>

UTF-8 în Unix/Linux

Pentru a vizualiza caracterele UTF-8, consola/terminalul dumneavoastră trebuie să accepte
și UTF-8. Versiunea xterm care vine cu XFree86 4.0 sau o versiune ulterioară include
suport pentru UTF-8. Pentru a-l activa, porniți xterm(1) într-o localizare UTF-8 și
utilizați un font cu codificare iso10646-1, de exemplu cu

LC_CTYPE=en_GB.UTF-8 xterm -u8 -fn '-Misc-Fixed-Medium-R-SemiCondensed--13-120-75-75-C-60-ISO10646-1'

Distribuțiile moderne de GNU/Linux acceptă implicit UTF-8. Ar trebui să funcționeze și
alte codificări de caractere pe mai mulți octeți, dar acest lucru nu a fost testat.

Wcd presupune că fișierele treedata.wcd/extra.wcd sunt codificate în codificarea
caracterelor localizării. Nu există marcaje de ordine a octeților (BOM) scrise în
fișierele treedata.wcd/extra.wcd.

UTF-16 în Windows

În Windows, Unicode este acceptată în toate versiunile de PowerShell și în linia de
comandă Windows în Windows 7 (sau o versiune ulterioară). Unicode funcționează și în Take
Command sau TCC/LE realizat de JP Software, care poate fi folosit cu versiuni mai vechi de
Windows (XP/Vista).

În Windows, toate numele directoarelor de pe disc sunt codificate în UTF-16 Unicode.
Pentru programele Windows non-Unicode, caracterele Unicode sunt convertite în pagina de
coduri ANSI implicită. Pentru caracterele care nu fac parte din configurarea regională,
această conversie nu este posibilă, iar programele non-Unicode afișează un semn de
întrebare sau un caracter greșit.

Wcd cu suport Unicode va citi numele directoarelor codificate UTF-16 și le va converti
intern în UTF-8. Toate fișierele treedata.wcd/extra.wcd sunt codificate în UTF-8 și nu
sunt compatibile cu versiunea non-Unicode a wcd. Wcd va crea un script-go codificat în
UTF-8.

Toate versiunile de Windows PowerShell pot rula scripturi codificate în UTF-8, cu condiția
să existe un marcaj de ordine a octeților (BOM) UTF-8 în script.

Începând cu Windows 7, este posibil ca în linia de comandă Windows să se schimbe
directorul, cu un script de loturi de comenzi, într-un director cu litere Unicode în nume.
Numele directorului trebuie să fie codificat în UTF-8, iar scriptul de loturi de comenzi
trebuie să nu să aibă un marcaj de ordine a octeților (BOM). Pagina de cod activă din
linia de comandă trebuie definită la 65001 (UTF-8) înainte de comanda «cd». Wcd pentru
linia de comandă va crea un astfel de script-go "wcdgo.bat". Mai întâi schimbă pagina de
coduri la 65001, apoi schimbă directorul și, în final, configurează pagina de coduri
înapoi la pagina de coduri inițială.

Trebuie să configurați fontul la True Type Lucida Console (nu fontul raster) atunci când
literele nu apar corect.

Versiunea Wcd non-Unicode Windows poate citi fișiere treedata.wcd/extra.wcd Unicode
începând cu versiunea 5.2.0, cu condiția să existe un marcaj de ordine a octeților (BOM)
în fișier (a se vedea <http://en.wikipedia.org/wiki/Byte_order_mark> ), dar nu poate
schimba la directoare cu litere Unicode în nume care nu fac parte din pagina de cod ANSI
implicită a sistemului. Versiunea Unicode Windows a wcd scrie un marcaj de ordine a
octeților (BOM) în fișierele treedata.wcd/extra.wcd codificate UTF-8 începând cu versiunea
5.2.0, ceea ce le face să fie citite și de BlocNote (notepad).

UTF-8 în Cygwin

Cygwin acceptă Unicode începând cu versiunea 1.7. Stratul Cygwin are grijă ca numele
Windows UTF-16 Unicode să fie convertite în UTF-8. Deci programele, cum ar fi wcd, nu
trebuie să fie conștiente de acest lucru și pot funcționa folosind codificarea UTF-8 ca pe
Unix/Linux. Stabiliți codificarea caracterelor la UTF-8 cu variabila de mediu LANG sau
LC_CTYPE. Este posibil să fie nevoie să scanați din nou unitățile. Trebuie să configurați
fontul la True Type Lucida Console (nu fontul raster) dacă utilizați consola implicită
Cygwin.

Versiunea Cygwin se comportă exact ca versiunea Unix a wcd. Nu există niciun marcaj de
ordine a octeților (BOM) scris în fișierele treedata.wcd/extra.wcd și se presupune că
acestea sunt codificate în codificarea caracterelor localizării Cygwin.

FIȘIERE

Dacă variabila de mediu WCDHOME este definită, wcd va folosi WCDHOME în loc de HOME. Toate
fișierele "*.wcd" sunt fișiere text. Ele pot fi editate cu un editor de text. Versiunea de
linie de comandă Windows a wcd se comportă ca versiunea DOS. Versiunea Cygwin a wcd se
comportă ca versiunea Unix.

wcd.exe
Programul. În shell-urile Unix, programul este întotdeauna apelat printr-o funcție sau
un alias, deoarece directorul de lucru curent al unui shell Unix poate fi schimbat
doar prin comanda internă «cd». A se vedea, de asemenea, secțiunea INSTALARE.

fișierul implicit cu datele arborelui
Acesta este fișierul fișierul implicit cu datele arborelui în care wcd caută
potriviri. Dacă acesta nu are permisiuni de citire, wcd va crea unul nou.

DOS: \treedata.wcd sau %HOME%\treedata.wcd
Unix: $HOME/.treedata.wcd

fișierul suplimentar cu datele arborelui
Un fișier suplimentar cu datele arborelui, opțional. Dacă există și are permisiuni de
citire, wcd va încerca să găsească potriviri și în acest fișier.

DOS: \extra.wcd sau %HOME%\extra.wcd
Unix: $HOME/.extra.wcd

fișierul de interdicții
În acest fișier opțional wcd plasează căile interzise. A se vedea opțiunea -b.
Metacaracterele (caracterele Joker) sunt acceptate.

DOS: \ban.wcd or %HOME%\ban.wcd
Unix: $HOME/.ban.wcd

fișierul de alias
Fișier opțional cu alias ale wcd. A se vedea opțiunea -l.

DOS: \alias.wcd sau %HOME%\alias.wcd
Unix: $HOME/.alias.wcd

fișierul de stivă
În acest fișier, wcd își stochează stiva. Litera unității poate fi schimbată cu
opțiunea -d.

DOS: c:\stack.wcd sau %HOME%\stack.wcd
Unix: $HOME/.stack.wcd

Numele fișierului de stivă poate fi schimbat cu variabila de mediu WCDSTACKFILE. A se
vedea secțiunea VARIABILE DE MEDIU.

script-go
Acesta este scriptul shell pe care wcd.exe îl creează de fiecare dată. Este obținut
prin intermediul unei funcții sau un alias. Litera unității poate fi schimbată cu
opțiunea -d. Din motive istorice, este plasat implicit în "$HOME/bin" pe sistemele
Unix. Directorul acestui fișier poate fi schimbat cu opțiunea -G.

DOS bash: c:/wcd.go sau $HOME/wcd.go
linia de comandă Windows: c:\wcdgo.bat sau %HOME%\wcdgo.bat
Windows PowerShell: $env:HOME\wcdgo.ps1
WinZsh: $HOME/wcd.go
Cygwin/MSYS: $HOME/bin/wcd.go
linia de comandă OS/2: c:\wcdgo.cmd sau %HOME%\wcdgo.cmd
bash OS/2: c:/wcd.go sau $HOME/wcd.go
Unix: $HOME/bin/wcd.go

fișierul cu datele arborelui relativ
Fișier text cu căi relative din DIR. A se vedea opțiunile +S, -n și +n.

DOS: CALEA\rtdata.wcd
Unix: CALEA/.rtdata.wcd

VARIABILE DE MEDIU

HOME
Wcd utilizează implicit variabila de mediu HOME pentru a determina unde să-și stocheze
fișierele. A se vedea, de asemenea, secțiunea FIȘIERE. Acest lucru poate fi anulat cu
variabila de mediu WCDHOME.

HOME definește, de asemenea, de unde să înceapă scanarea discului atunci când este
utilizată opțiunea -s. Acest lucru poate fi anulat cu variabila de mediu WCDSCAN.

Pentru versiunea Unix, Cygwin, Windows PowerShell, WinZsh și MSYS este necesar ca HOME
sau WCDHOME să fie definită. Pentru celelalte versiuni ale wcd utilizarea acestor
variabile este opțională.

Dacă HOME este definită pe DOS/Windows, wcd va plasa toate fișierele sale
(treedata.wcd, extra.wcd, alias.wcd, ban.wcd, wcd.go) în directorul HOME.
Comportamentul wcd este atunci similar cu versiunea Unix a wcd. Wcd va scana implicit
discul din HOME. Unitățile nu vor fi scanate automat prin schimbarea la acestea.
Trebuie să spuneți în mod explicit acest lucru wcd-ului. De exemplu:

wcd -S c: -A d: -A e:

Potrivirea directoarelor este acum globală pentru toate unitățile scanate.

WCDHOME
Variabila de mediu WCDHOME poate fi folosită pentru a schimba locația fișierelor wcd.
Dacă sunt definite atât HOME cât și WCDHOME, WCDHOME va fi folosită în loc de HOME.

În versiunile wcd anterioare versiunii 5.1.5, WCDHOME a schimbat și directorul de
scanare implicit. Acest lucru s-a schimbat. De la versiunea 5.1.5, WCDHOME nu schimbă
directorul de scanare implicit. A se vedea opțiunea -s. Începând cu versiunea 5.1.5,
utilizați variabila de mediu WCDSCAN pentru a anula directorul de scanare implicit.

Exemplu pentru linia de comandă DOS, Windows, OS/2:

set WCDHOME=C:\Users\erwin\wcd

Un exemplu pentru shell-uri de tip POSIX:

export WCDHOME="$HOME/.wcd"

Un exemplu pentru shell-uri de tip Csh:

setenv WCDHOME "$HOME/.wcd"

WCDSCAN
Utilizați variabila de mediu WCDSCAN pentru a anula directorul de scanare implicit
HOME. Definiți o listă separată de două puncte (Unix) pentru a defini mai multe
directoare. Pe DOS/Windows, faceți lista separată prin punct și virgulă.

Exemple pentru linia de comandă DOS, Windows, OS/2:

set WCDSCAN=C:\Users\erwin;D:\data

set WCDSCAN=%HOMEDRIVE%%HOMEPATH%;\\projectdrive\projectX

Un exemplu pentru shell-uri de tip POSIX:

export WCDSCAN="$HOME:/projectdisk/projectX"

Un exemplu pentru shell-uri de tip Csh:

setenv WCDSCAN "$HOME:/projectdisk/projectX"

WCDFILTER
Specificați filtre cu variabila de mediu WCDFILTER. Toate directoarele care nu se
potrivesc cu filtrul (filtrele) sunt ignorate. O listă poate fi specificată prin
separarea filtrelor prin separatorul de cale shell. Similar cu specificarea variabilei
PATH. Ignorarea/respectarea diferenței dintre majuscule/minuscule este impusă de
sistemul de operare.

Un exemplu pentru linia de comandă DOS, Windows, OS/2:

set WCDFILTER=projects;doc

Un exemplu pentru shell-uri de tip POSIX:

export WCDFILTER="projects:doc"

Un exemplu pentru shell-uri de tip Csh:

setenv WCDFILTER "projects:doc"

WCDBAN
Căile specificate cu variabila de mediu WCDBAN vor fi interzise de wcd. A se vedea, de
asemenea, opțiunea -b. Specificați o listă de căi separate prin separatorul shell
PATH.

WCDEXCLUDE
Căile specificate cu variabila de mediu WCDEXCLUDE vor fi excluse de wcd. A se vedea,
de asemenea, opțiunile -x și -xf. Specificați o listă de căi separate prin separatorul
shell PATH.

Un exemplu pentru linia de comandă DOS, Windows, OS/2:

set WCDEXCLUDE=*/windows;*/temp;*CVS

Un exemplu pentru shell-uri de tip POSIX:

export WCDEXCLUDE="/dev:/tmp:*CVS"

Un exemplu pentru shell-uri de tip Csh:

setenv WCDEXCLUDE "/dev:/tmp:*CVS"

WCDUSERSHOME
Stabilește baza directoarelor acasă ale utilizatorului. Pe DOS/Windows, valoarea
implicită este "\\users". Pe Unix/Cygwin, valoarea implicită este "/home". Această
variabilă este utilizată pentru a scana fișierele treedata.wcd/extra.wcd ale altor
utilizatori. A se vedea, de asemenea, opțiunile -u și +u. În modul de mesaje
detaliate, wcd va afișa toate filtrele, interdicțiile și excluderile. A se vedea
opțiunea -v.

WCDSTACKFILE
Wcd dă preferință variabilei WCDSTACKFILE în defavoarea numelui implicit al fișierului
stivă (vedeți secțiunea FIȘIERE). Cu această variabilă, fiecare shell (sau emulator de
terminal utilizat) poate avea stiva sa privată de directoare utilizate.

Pentru a utiliza un fișier unic bazat pe timp HH:MM:SS-DD.LL.AAAA pentru fiecare shell
interactiv deschis.

export WCDSTACKFILE=$HOME/.wcd/stack.$(date +%H:%M:%S-%d.%m.%Y)

Pentru o stivă per xterm(1), utilizați variabila de mediu xterm WINDOWID:

export WCDSTACKFILE=$HOME/.wcd/stack.$WINDOWID

Pentru screen(1) GNU, pentru a utiliza stiva pe ecran:

export WCDSTACKFILE=$HOME/.wcd/stack.$WINDOW

TERMINFO
Dacă este definită variabila de mediu TERMINFO, wcd cu interfața „ncurses” verifică o
definiție de terminal local înainte de a verifica în locația standard. Acest lucru
este util dacă definițiile terminalelor nu sunt într-o locație standard. Locațiile
standard utilizate adesea sunt "/usr/lib/terminfo" și "/usr/share/terminfo".

PDC_RESTORE_SCREEN
Wcd cu interfața „PDCurses” recunoaște variabila de mediu PDC_RESTORE_SCREEN. Dacă
această variabilă de mediu este definită, „PDCurses” va prelua o copie a conținutului
ecranului în momentul în care wcd este pornit; când wcd iese, ecranul va fi
restabilit. Un exemplu pentru linia de comandă Windows:

set PDC_RESTORE_SCREEN=1

Windows permite salvarea doar a unei mici memorii tampon. Deci nu este întotdeauna
posibil să se restabilească totul. Unele date-deșeuri pot fi afișate în consolă după
ieșirea wcd dacă ați definit o dimensiune mare a memoriei tampon.

SHELL
Scrierea a "#!$SHELL" pe prima linie a scriptului-go pentru shell de tip POSIX sau
shell C este necesară pentru caracterele de 8 biți. În caz contrar, unele shell-uri ar
putea crede că scriptul-go este un fișier binar și nu să nu-l citească. În Cygwin
Bash, variabila SHELL trebuie definită în mediu folosind comanda "export", altfel wcd
nu poate citi variabila.

BASH
Wcd pentru DOS bash folosește $BASH în loc de $SHELL, deoarece $SHELL indică shell-ul
de comandă DOS. Poate fi necesar să definiți $BASH cu o comandă "export", altfel wcd
nu poate citi variabila.

CONSULTAȚI ȘI

       sh(1), bash(1), csh(1), ksh(1), zsh(1), locale(1), ncurses(1),

AUTORI

       Wcd a fost scris de Erwin Waterlander <waterlan@xs4all.nl>

       Pagina principală a proiectului: <http://waterlan.home.xs4all.nl/>

       Pagina SourceForge a proiectului: <http://sourceforge.net/projects/wcd/>

       Aspectul paginii de manual a fost furnizat de către Jari Aalto <jari.aalto@cante.net>.

       NCD a fost scris inițial de Brad Kingsbury pentru „Norton Utilities” al lui Peter Norton,
       în jurul anului 1987. A se vedea, de asemenea,
       <http://www.softpanorama.org/OFM/norton_change_directory_clones.shtml>