Provided by: procps_4.0.4-4ubuntu3_amd64 
NUME
procps_pids - API (interfață de program) pentru a accesa informații la nivel de sistem din
sistemul de fișiere „/proc”
REZUMAT
#include <libproc2/pids.h>
int procps_pids_new (struct pids_info **info, enum pids_item *items, int numitems);
int procps_pids_ref (struct pids_info *info);
int procps_pids_unref (struct pids_info **info);
struct pids_stack *procps_pids_get (
struct pids_info *info,
enum pids_fetch_type which);
struct pids_fetch *procps_pids_reap (
struct pids_info *info,
enum pids_fetch_type which);
struct pids_fetch *procps_pids_select (
struct pids_info *info,
unsigned *these,
int numthese,
enum pids_select_type which);
struct pids_stack **procps_pids_sort (
struct pids_info *info,
struct pids_stack *stacks[],
int numstacked,
enum pids_item sortitem,
enum pids_sort_order order);
int procps_pids_reset (
struct pids_info *info,
enum pids_item *newitems,
int newnumitems);
struct pids_stack *fatal_proc_unmounted (
struct pids_info *info,
int return_self);
Legătură cu -lproc2.
DESCRIERE
Prezentare generală
Esențial pentru această interfață este o structură simplă de „rezultat” care reflectă un
„element” plus valoarea acestuia (într-o uniune cu tipuri de limbaj C standard ca membri).
Toate structurile „rezultat” sunt alocate și furnizate automat de bibliotecă.
Prin specificarea unei matrice de „elemente”, aceste structuri pot fi organizate ca o
„stivă”, cu potențialul de-a produce multe rezultate cu un singur apel către funcție.
Astfel, o „stivă” poate fi văzută ca o înregistrare cu lungime variabilă al cărei conținut
și ordine sunt determinate exclusiv de utilizator.
Ca parte a acestei interfețe există doi enumeratori unici. Elementele „noop” și „extra”
există pentru a păstra valorile utilizatorului. Ele nu sunt niciodată definite de
bibliotecă, dar rezultatul „extra” va fi redus la zero cu fiecare interacțiune cu
bibliotecă.
Fișierul pids.h va fi un document esențial în timpul dezvoltării programului
utilizatorului. Acolo veți găsi elementele disponibile, tipul lor de returnare (numele
membrului structurii „rezultat)” și sursa acestor valori. Acolo sunt de asemenea
documentate enumeratori și structuri suplimentare.
Utilizare
Următoarele linii, ar fi o secvență tipică de apeluri la aceste interfețe.
1. fatal_proc_unmounted()
2. procps_pids_new()
3. procps_pids_get(), procps_pids_reap() sau procps_pids_select()
4. procps_pids_unref()
Funcția get este un iterator pentru PID-uri/TID-uri succesive, returnând acele „articole”
identificate anterior prin new sau reset.
Două funcții asigură suport pentru rezultate variabile imprevizibile. Funcția reap adună
date pentru toate procesele, în timp ce funcția select se ocupă de PID-uri sau UID-uri
specifice. Ambele pot returna mai multe „stive” fiecare conținând mai multe structuri
„rezultat”. Opțional, un utilizator poate alege să folosească sort pentru a sorta astfel
de rezultate
Pentru a exploata orice „stivă” și pentru a accesa structuri „rezultat” individuale, este
necesar un relative_enum, așa cum se arată în macrocomanda VAL definită în fișierul antet.
Astfel de valori ar putea fi codificate ca: de la 0 la numitems-1. Cu toate acestea,
această nevoie este de obicei satisfăcută prin crearea propriilor enumeratori
corespunzători ordinii matricei „elemente”.
Avertismente
Interfața de program <pids> diferă de celelalte prin faptul că acele elemente de interes
trebuie furnizate în timpul execuției new sau reset, acesta din urmă fiind unic pentru
acest API. Dacă fie parametrul items, fie numitems este zero în timpul execuției new,
atunci reset devine obligatoriu înainte de a lansa orice alt apel.
Pentru funcțiile new și unref, trebuie furnizată adresa unui indicator de structură info.
Cu new, acesta trebuie să fi fost inițializat la NULL. Cu unref va fi reinițializat la
NULL dacă numărul de referințe ajunge la zero.
Funcțiile get și reap folosesc parametrul which pentru a specifica dacă trebuie preluate
doar sarcinile sau atât sarcinile cât și firele de execuție.
Funcția select necesită o matrice de PID-uri sau UID-uri ca these împreună cu numthese
pentru a identifica procesele care urmează să fie preluate. Această funcție funcționează
apoi ca un subset al lui reap.
Când se utilizează funcția sort, parametrii stacks și numstacked ar fi în mod normal cei
returnați în structura „pids_fetch”.
În cele din urmă, o funcție fatal_proc_unmounted poate fi apelată înaintea oricărei alte
funcții pentru a se asigura că directorul „/proc/” este montat. Ca atare, parametrul info
va fi NULL și parametrul return_self zero. Dacă, totuși, unele elemente sunt dorite
pentru programul emitent (un return_self altul decât zero), atunci apelul new trebuie să
îl precedă pentru a identifica items și pentru a obține indicatorul info necesar.
VALOARE RETURNATĂ
Funcții care returnează un „int” (număr întreg)
O eroare va fi indicată printr-un număr negativ care este întotdeauna inversul unei valori
binecunoscute a errno.h.
Succesul este indicat de o valoare de returnare zero. Cu toate acestea, funcțiile ref și
unref returnează numărul de referințe curent al structurii info.
Funcții care returnează o „adresă”
O eroare va fi indicată printr-un indicator de returnare NULL cu motivul găsit în valoarea
formală errno (număr eroare).
Succesul este indicat de un indicator către structura numită. Cu toate acestea, dacă ceva
supraviețuiește apelului fatal_proc_unmounted, NULL este întotdeauna returnat atunci când
return_self este zero.
DEPANAREA
Pentru a ajuta la dezvoltarea programului, există două facilități procps-ng care pot fi
exploatate.
Prima este un fișier furnizat numit „libproc.supp” care poate fi util atunci când se
dezvoltă o aplicație cu multiple-fire de execuție. Când este utilizat cu opțiunea
valgrind „--suppressions=”, avertismentele asociate cu biblioteca procps în sine sunt
evitate.
Astfel de avertismente apar deoarece biblioteca gestionează alocările bazate pe „heap”
într-o manieră sigură pentru fire. O aplicație cu un singur-fir de execuție nu va primi
aceste avertismente.
A doua facilitate poate ajuta să ne asigurăm că referințele membrului „rezultat” sunt în
acord cu așteptările bibliotecii. Se presupune că o macrocomandă furnizată în fișierul
antet este utilizată pentru a accesa valoarea „rezultat”.
Această caracteristică poate fi activată prin oricare dintre următoarele metode și orice
discrepanțe vor fi scrise la ieșirea standard de eroare.
1) Adaugă CFLAGS='-DXTRA_PROCPS_DEBUG' la orice alte opțiuni ./configure pe care le poate
folosi proiectul dvs.
2) Adaugă #include <procps/xtra-procps-debug.h> la orice program după linia #include
<procps/pids.h>.
Această caracteristică de verificare implică o suprasarcină substanțială. Prin urmare,
este important ca aceasta să nu fie activată pentru o versiune de producție/lansare.
VARIABILE DE MEDIU
Valoarea stabilită pentru următoarea variabilă este neimportantă, doar prezența acesteia.
LIBPROC_HIDE_KERNEL
Acest lucru va ascunde firele de execuție ale nucleului care altfel ar fi returnate
cu un apel procps_pids_get, procps_pids_select sau procps_pids_reap.
CONSULTAȚI ȘI
procps(3), procps_misc(3), proc(5).