NUME

       ssh-agent — Agentul de autentificare OpenSSH

SINOPSIS

       ssh-agent  [-c | -s] [-Dd] [-a adresă-asociere] [-E hash-fingerprint] [-O opțiune] [-P furnizori-permiși]
       [-t   durată-viață]   ssh-agent   [-a   adresă-asociere]   [-E   hash-fingerprint]   [-O   opțiune]   [-P
       furnizori-permiși] [-t durată-viață] comandă [arg ...] ssh-agent [-c | -s] -k

DESCRIERE

       ssh-agent  este  un  program  pentru  păstrarea  cheilor private utilizate pentru autentificarea cu cheie
       publică. Prin utilizarea variabilelor de mediu, agentul poate fi localizat  și  utilizat  automat  pentru
       autentificare atunci când se conectează la alte mașini folosind ssh(1).

       Opțiunile sunt următoarele:

       -a adresă-asociere
               Asociază    agentul   la   soclul   Unix-domain   adresă-asociere.    Valoarea   implicită   este
               $TMPDIR/ssh-XXXXXXXXXX/agent.<ppid>.

       -c      Generează comenzi C-shell la ieșirea standard. Aceasta este opțiunea implicită dacă SHELL pare  a
               fi un shell de tip csh.

       -D      Modul de prim-plan. Atunci când este specificată această opțiune, ssh-agent nu se bifurcă.

       -d      Modul de depanare. Atunci când este specificată această opțiune, ssh-agent nu va crea o bifurcare
               și va scrie informații de depanare la ieșirea de eroare standard.

       -E hash-fingerprint
               Specifică  algoritmul sumei de control utilizat la afișarea amprentelor cheilor. Opțiunile valide
               sunt: “md5” și “sha256”.  Opțiunea implicită este “sha256”.

       -k      Omoară agentul curent (dat de variabila de mediu SSH_AGENT_PID).

       -O opțiune
               Specifică  o  opțiune   la   pornirea   .    Opțiunile   acceptate   sunt:   allow-remote-pkcs11,
               no-restrict-websafe and websafe-allow.

               Opțiunea  allow-remote-pkcs11  permite clienților unui ssh-agent transmis să încarce bibliotecile
               furnizorului PKCS#11 sau FIDO. În  mod  implicit,  numai  clienții  locali  pot  efectua  această
               operație.  Rețineți  că  semnalizarea  faptului  că  un  client  ssh-agent  este la distanță este
               efectuată de ssh(1), iar utilizarea altor  instrumente  pentru  a  transmite  accesul  la  soclul
               agentului poate eluda această restricție.

               Opțiunea  no-restrict-websafe  instruiește  ssh-agent să permită semnăturile care utilizează chei
               FIDO care ar putea fi cereri de autentificare web. În mod implicit, ssh-agent refuză cererile  de
               semnătură pentru chei FIDO în cazul în care șirul de cerere a cheii nu începe cu “ssh:” și atunci
               când  datele  care  urmează să fie semnate nu par a fi o cerere de autentificare a utilizatorului
               ssh(1) sau o semnătură ssh-keygen(1).  Comportamentul implicit împiedică ca accesul transmis la o
               cheie FIDO să transmită implicit și capacitatea de a se autentifica pe situri web.

               Alternativ, opțiunea websafe-allow permite specificarea unei liste de șiruri de  aplicații  cheie
               pentru     a     înlocui     lista     implicită    de    aplicații    permise,    de    exemplu:
               “websafe-allow=ssh:*,example.org,*.example.com”

               Consultați MODELE în ssh_config(5) pentru o descriere a sintaxei listei de modele.

       -P furnizori-permiși
               Specifică o listă de rute acceptabile pentru bibliotecile partajate ale furnizorului  PKCS#11  și
               ale  mijlocitorului  autentificator  FIDO  care  pot  fi  utilizate cu opțiunile -S sau -s pentru
               ssh-add(1).  Bibliotecile care nu corespund listei de modele vor fi refuzate.Lista implicită este
               “usr/lib*/*,/usr/local/lib*/*”.

               Consultați MODELE în ssh_config(5) pentru o descriere a sintaxei listei de modele.

       -s      Generează comenzi Bourne shell la ieșirea standard. Aceasta este opțiunea implicită dacă SHELL nu
               pare a fi un shell de tip csh.

       -t durata-de-viață
               Stabilește o valoare implicită pentru durata maximă de viață a identităților adăugate  la  agent.
               Durata  de  viață  poate  fi  specificată  în  secunde  sau  într-un format de timp specificat în
               sshd_config(5).  O durată de viață specificată pentru o identitate cu ssh-add(1) anulează această
               valoare.  Fără  această  opțiune,  durata  de  viață  maximă  implicită  este  „forever”  (pentru
               totdeauna).

       comandă [arg ...]
               Dacă  se  dă  o  comandă  (și  argumente  opționale),  aceasta  este executată ca un subproces al
               agentului. Agentul iese automat atunci când se termină comanda dată în linia de comandă.

       Există trei modalități principale de a înființa un agent. Prima este la începutul unei  sesiuni  X,  unde
       toate  celelalte  ferestre  sau programe sunt pornite ca fiind copii ai programului .  Agentul pornește o
       comandă sub care sunt exportate variabilele sale de mediu, de exemplu ssh-agent xterm &.  Când comanda se
       termină, se termină și agentul.

       A doua metodă este utilizată pentru o sesiune de conectare. Atunci când  ssh-agent  este  pornit,  acesta
       imprimă  comenzile  de  shell necesare pentru a stabili variabilele de mediu, care, la rândul lor, pot fi
       evaluate în shell-ul apelant, de exemplu eval `ssh-agent -s`.

       În amândouă dintre aceste cazuri, ssh(1) consultă aceste variabile de mediu și  le  utilizează  pentru  a
       stabili o conexiune cu agentul.

       A  treia  modalitate de a rula ssh-agent este prin activarea soclului de la un proces de supervizare, cum
       ar fi systemd. În acest mod, procesul de supraveghere creează soclul de  ascultare  și  este  responsabil
       pentru  pornirea ssh-agent după cum este necesar și, de asemenea, pentru comunicarea locației soclului de
       ascultare către alte programe din sesiunea utilizatorului. Activarea soclului este utilizată atunci  când
       ssh-agent  este  pornit cu unul dintre fanioanele -d sau -D, nicio adresă de ascultare a soclului nu este
       specificată prin fanionul -a și ambele variabile de mediu LISTEN_FDS și LISTEN_PID sunt furnizate  corect
       de procesul de supraveghere.

       Inițial,  agentul  nu  are  nicio cheie privată. Cheile sunt adăugate folosind ssh-add(1) sau prin ssh(1)
       atunci când AddKeysToAgent este definit în ssh_config(5).  În ssh-agent pot fi stocate simultan mai multe
       identități, iar ssh(1) le va utiliza automat dacă sunt prezente.  ssh-add(1) se utilizează, de  asemenea,
       pentru a elimina chei din ssh-agent și pentru a interoga cheile care sunt păstrate în una dintre ele.

       Conexiunile către ssh-agent pot fi redirecționate de la alte gazde la distanță folosind opțiunea -A către
       ssh(1)  (a  se  vedea  însă  avertismentele  documentate  în  acest sens), evitându-se astfel necesitatea
       stocării datelor de autentificare pe alte mașini. Frazele de autentificare  și  cheile  private  nu  trec
       niciodată  prin  rețea:  conexiunea  cu  agentul  este redirecționată prin conexiuni la distanță SSH, iar
       rezultatul este returnat solicitantului, permițând utilizatorului accesul la identitățile sale oriunde în
       rețea într-un mod sigur.

       ssh-agent va șterge toate cheile pe care le-a încărcat la primirea SIGUSR1.

MEDIU

       SSH_AGENT_PID  La pornire, ssh-agent stochează numele ID-ului de proces al  agentului  (PID)  în  această
                      variabilă.

       SSH_AUTH_SOCK  Când  ssh-agent pornește, acesta creează un soclu Unix-domain și stochează numele de acces
                      în această variabilă. Aceasta este accesibilă numai utilizatorului curent, dar  este  ușor
                      de abuzat de root sau de o altă instanță a aceluiași utilizator.

       În  Debian,  ssh-agent  este instalat cu bitul set-group-id activat, pentru a preveni atacurile ptrace(2)
       care recuperează materialul cheii private. Acest lucru are efectul secundar de a  determina  editorul  de
       legături  în  timpul  execuției  să  elimine  anumite variabile de mediu care ar putea avea implicații de
       securitate pentru programele set-id, inclusiv LD_PRELOAD, LD_LIBRARY_PATH și  TMPDIR.   Dacă  trebuie  să
       stabiliți oricare dintre aceste variabile de mediu, va trebui să faceți acest lucru în programul executat
       de ssh-agent.

FIȘIERE

       $TMPDIR/ssh-XXXXXXXXXX/agent.<ppid>
               Socluri  Unix-domain  utilizate  pentru  a conține conexiunea cu agentul de autentificare. Aceste
               socluri trebuie să poată fi citite numai de către proprietar. Soclurile trebuie să fie  eliminate
               automat la ieșirea agentului.

CONSULTAȚI ȘI

       ssh(1), ssh-add(1), ssh-keygen(1), ssh_config(5), sshd(8)

AUTORI

       OpenSSH  este un derivat al versiunii originale și libere ssh 1.2.12 de Tatu Ylonen.  Aaron Campbell, Bob
       Beck, Markus Friedl, Niels Provos, Theo de Raadt și Dug Song au  eliminat  multe  erori,  au  (re)adăugat
       caracteristici mai noi și au creat OpenSSH.  Markus Friedl a contribuit la suportul pentru versiunile 1.5
       și 2.0 ale protocolului SSH.

TRADUCERE

       Traducerea    în   limba   română   a   acestui   manual   a   fost   făcută   de   Remus-Gabriel   Chelu
       <remusgabriel.chelu@disroot.org>

       Această  traducere  este  documentație  gratuită;  citiți  Licența  publică  generală  GNU  Versiunea  3:
       https://www.gnu.org/licenses/gpl-3.0.html  sau  o  versiune  ulterioară  cu  privire  la condiții privind
       drepturile de autor.  NU se asumă NICIO RESPONSABILITATE.

       Dacă  găsiți  erori  în   traducerea   acestui   manual,   vă   rugăm   să   trimiteți   un   e-mail   la
       translation-team-ro@lists.sourceforge.net .

Debian                                    Mdocdate: 9 februarie 2025 $                              SSH-AGENT(1)