Provided by: manpages-ro-dev_4.28.0-2_all 

NUME
gethostid, sethostid - obține sau stabilește identificatorul unic al gazdei curente
BIBLIOTECA
Biblioteca C standard (libc, -lc)
SINOPSIS
#include <unistd.h>
long gethostid(void);
int sethostid(long hostid);
Cerințe pentru macrocomenzi de testare a caracteristicilor pentru glibc (consultați feature_test_macros(7)):
gethostid():
Începând cu glibc 2.20:
_DEFAULT_SOURCE || _XOPEN_SOURCE >= 500
Până la și inclusiv glibc 2.19:
_BSD_SOURCE || _XOPEN_SOURCE >= 500
sethostid():
Începând cu glibc 2.21:
_DEFAULT_SOURCE
În glibc 2.19 și 2.20:
_DEFAULT_SOURCE || (_XOPEN_SOURCE && _XOPEN_SOURCE < 500)
Până la și inclusiv glibc 2.19:
_BSD_SOURCE || (_XOPEN_SOURCE && _XOPEN_SOURCE < 500)
DESCRIERE
gethostid() și sethostid() obțin sau, respectiv, stabilesc un identificator unic pe 32 de biți pentru
mașina curentă. Identificatorul pe 32 de biți a fost conceput pentru a fi unic între toate sistemele UNIX
existente. În mod normal, acesta seamănă cu adresa de internet a mașinii locale, așa cum este returnată
de gethostbyname(3) și, prin urmare, de obicei, nu trebuie să fie definit niciodată.
Apelul sethostid() este restricționat la superutilizator.
VALOAREA RETURNATĂ
gethostid() returnează identificatorul pe 32 de biți pentru gazda curentă, astfel cum a fost stabilit de
sethostid().
În caz de succes, sethostid() returnează 0; în caz de eroare, se returnează -1, iar errno este
configurată pentru a indica eroarea.
ERORI-IEȘIRE
sethostid() poate eșua cu următoarele erori:
EACCES Apelantul nu a avut permisiunea de a scrie în fișierul utilizat pentru a stoca ID-ul gazdei.
EPERM ID-ul efectiv de utilizator sau de grup al procesului apelant nu este același cu ID-ul real
corespunzător.
ATRIBUTE
Pentru o explicație a termenilor folosiți în această secțiune, a se vedea attributes(7).
┌─────────────┬───────────────────┬─────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ Interfață │ Atribut │ Valoare │
├─────────────┼───────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ gethostid() │ Siguranța firelor │ MT-Safe hostid env locale │
├─────────────┼───────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ sethostid() │ Siguranța firelor │ MT-Unsafe const:hostid │
└─────────────┴───────────────────┴─────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
VERSIUNI
În implementarea glibc, hostid este stocat în fișierul /etc/hostid; (înainte de glibc 2.2, se folosea
fișierul /var/adm/hostid).
În implementarea glibc, dacă gethostid() nu poate deschide fișierul care conține ID-ul gazdei, atunci
obține numele gazdei folosind gethostname(2), transmite acest nume de gazdă către gethostbyname_r(3)
pentru a obține adresa IPv4 a gazdei și returnează o valoare obținută prin modificarea biților
„bit-twiddling” a adresei IPv4; (este posibil ca această valoare să nu fie unică).
STANDARDE
gethostid()
POSIX.1-2008.
sethostid()
Niciunul.
ISTORIC
4.2BSD; eliminată în 4.4BSD. SVr4 și POSIX.1-2001 includ gethostid(), dar nu și sethostid().
ERORI
Este imposibil să se asigure că identificatorul este unic la nivel global.
CONSULTAȚI ȘI
hostid(1), gethostbyname(3)
TRADUCERE
Traducerea în limba română a acestui manual a fost făcută de Remus-Gabriel Chelu
<remusgabriel.chelu@disroot.org>
Această traducere este documentație gratuită; citiți Licența publică generală GNU Versiunea 3 sau o
versiune ulterioară cu privire la condiții privind drepturile de autor. NU se asumă NICIO
RESPONSABILITATE.
Dacă găsiți erori în traducerea acestui manual, vă rugăm să trimiteți un e-mail la translation-team-
ro@lists.sourceforge.net.
Pagini de manual de Linux 6.9.1 2 mai 2024 gethostid(3)