Provided by: manpages-ro_4.28.0-2_all 
NUME
ext2 - al doilea sistem de fișiere extins
ext3 - al treilea sistem de fișiere extins
ext4 - al patrulea sistem de fișiere extins
DESCRIERE
Al doilea, al treilea și al patrulea sistem de fișiere extins, sau ext2, ext3 și ext4, așa cum sunt
cunoscute în mod obișnuit, sunt sisteme de fișiere Linux care au fost în mod istoric sistemul de fișiere
implicit pentru multe distribuții Linux. Acestea sunt sisteme de fișiere de uz general care au fost
concepute pentru extensibilitate și compatibilitate retroactivă. În special, sistemele de fișiere
destinate anterior utilizării cu sistemele de fișiere ext2 și ext3 pot fi montate utilizând controlorul
sistemului de fișiere ext4 și, într-adevăr, în multe distribuții Linux moderne, controlorul sistemului de
fișiere ext4 a fost configurat pentru a gestiona cererile de montare pentru sistemele de fișiere ext2 și
ext3.
CARACTERISTICILE SISTEMULUI DE FIȘIERE
Un sistem de fișiere formatat pentru ext2, ext3 sau ext4 poate avea activată o anumită colecție din
următoarele fanioane de caracteristici ale sistemului de fișiere. Unele dintre aceste caracteristici nu
sunt acceptate de toate implementările controlorilor sistemelor de fișiere ext2, ext3 și ext4, în funcție
de versiunea nucleului Linux utilizată. Pe alte sisteme de operare, cum ar fi GNU/HURD sau FreeBSD, numai
un set foarte restrictiv de caracteristici ale sistemului de fișiere poate fi acceptat în implementările
lor de ext2.
64bit
Activează sistemul de fișiere pentru a fi mai mare de 2^32 blocuri. Această caracteristică este
stabilită automat, în funcție de necesități, dar poate fi utilă specificarea explicită a acestei
caracteristici dacă sistemul de fișiere ar putea avea nevoie să fie redimensionat mai mult de 2^32
de blocuri, chiar dacă era mai mic decât acest prag atunci când a fost creat inițial. Rețineți că
unele nuclee mai vechi și versiuni mai vechi ale e2fsprogs nu vor accepta sisteme de fișiere cu
această caracteristică ext4 activată.
bigalloc
Această caracteristică ext4 permite alocarea de blocuri grupate, astfel încât unitatea de alocare
este o putere a numărului doi de blocuri. Cu alte cuvinte, fiecare bit din ceea ce era cunoscut în
mod tradițional ca bitmap de alocare a blocurilor indică acum dacă un cluster este utilizat sau
nu, un cluster fiind compus în mod implicit din 16 blocuri. Această caracteristică poate reduce
timpul petrecut pentru a face alocarea blocurilor și aduce o fragmentare mai mică, în special
pentru fișierele mari. Dimensiunea poate fi specificată utilizând opțiunea mke2fs -C.
Avertisment: Funcția bigalloc este încă în curs de dezvoltare și este posibil să nu fie pe deplin
compatibilă cu nucleul dumneavoastră sau să aibă diverse erori. Vă rugăm să consultați pagina web
http://ext4.wiki.kernel.org/index.php/Bigalloc pentru detalii. Poate intra în conflict cu alocarea
întârziată (consultați opțiunea de montare nodelalloc).
Această caracteristică necesită ca caracteristica extent să fie activată.
casefold
Această caracteristică ext4 oferă suport pentru codificarea caracterelor la nivelul sistemului de
fișiere pentru directoarele cu marcajul casefold (+F) activat. Această caracteristică păstrează
numele pe disc, dar permite aplicațiilor să caute un fișier în sistemul de fișiere utilizând o
versiune echivalentă de codificare a numelui fișierului.
dir_index
Utilizează b-trees cu tabele de sume de control (hashed b-trees, în engleză) pentru a accelera
căutarea numelor în directoare mari. Această caracteristică este acceptată de sistemele de fișiere
ext3 și ext4 și este ignorată de sistemele de fișiere ext2.
dir_nlink
În mod normal, ext4 permite ca un nod-i să nu aibă mai mult de 65.000 de legături dure. Acest
lucru se aplică atât fișierelor obișnuite, cât și directoarelor, ceea ce înseamnă că nu pot exista
mai mult de 64 998 de subdirectoare într-un director (deoarece fiecare dintre intrările „.” și
„..”, precum și intrarea de director pentru directorul din directorul părinte contează ca o
legătură dură). Această caracteristică ridică această limită făcând ca ext4 să utilizeze un număr
de legături de 1 pentru a indica faptul că nu se cunoaște numărul de legături dure către un
director atunci când numărul de legături ar putea depăși limita maximă a numărului.
ea_inode
În mod normal, atributele extinse ale unui fișier și metadatele asociate trebuie să încapă în
nodul-i sau în blocul de atribute extinse asociat nodului-i. Această caracteristică permite ca
valoarea fiecărui atribut extins să fie plasată în blocurile de date ale unui nod-i separat, dacă
este necesar, crescând astfel limita privind dimensiunea și numărul de atribute extinse per
fișier.
encrypt
Activează suportul pentru criptarea la nivel de sistem de fișiere a blocurilor de date și a
numelor de fișiere. Metadatele din nodurile-i (marcajele de timp, dimensiunea fișierului,
utilizatorul/grupul proprietar etc.) nu sunt criptate.
Această caracteristică este foarte utilă pe sistemele de fișiere cu mai mulți utilizatori sau în
cazul în care nu toate fișierele trebuie criptate. În multe cazuri de utilizare, în special pe
sistemele cu un singur utilizator, criptarea la nivelul dispozitivului bloc folosind dm-crypt
poate oferi o securitate mult mai bună.
ext_attr
Această caracteristică permite utilizarea atributelor extinse. Această caracteristică este
acceptată de ext2, ext3 și ext4.
extent
Această caracteristică ext4 permite ca cartografierea numerelor de bloc logic pentru un anumit
nod-i la blocurile fizice de pe dispozitivul de stocare să fie stocată utilizând un arbore extent,
care este o structură de date mai eficientă decât schema tradițională de bloc indirect utilizată
de sistemele de fișiere ext2 și ext3. Utilizarea arborelui extent reduce supraîncărcarea blocului
de metadate, îmbunătățește performanța sistemului de fișiere și reduce necesitatea de a rula
e2fsck(8) pe sistemul de fișiere. Notă: atât extent, cât și extents sunt acceptate ca nume valide
pentru această caracteristică din motive de compatibilitate istorică/înapoi.
extra_isize
Această caracteristică ext4 rezervă o anumită cantitate de spațiu în fiecare nod-i pentru
metadatele extinse, cum ar fi marcajele temporale de nanosecunde și ora creării fișierului, chiar
dacă nucleul actual nu are nevoie în prezent să rezerve atât de mult spațiu. Fără această
caracteristică, nucleul va rezerva cantitatea de spațiu pentru caracteristicile de care are nevoie
în prezent, iar restul poate fi consumat de atributele extinse.
Pentru ca această caracteristică să fie utilă, dimensiunea nodurilor-i trebuie să fie de 256 de
octeți sau mai mare.
filetype
Această caracteristică permite stocarea informațiilor despre tipul de fișier în intrările din
directoare. Această caracteristică este acceptată de ext2, ext3 și ext4.
flex_bg
Această caracteristică ext4 permite ca metadatele pentru fiecare grup de blocuri (hărți de biți de
alocare și tabele de noduri-i) să fie plasate oriunde pe suportul de stocare. În plus, mke2fs va
plasa metadatele pe grup de blocuri împreună începând cu primul grup de blocuri din fiecare
„flex_bg group”. Dimensiunea grupului flex_bg poate fi specificată utilizând opțiunea -G.
has_journal
Creează un jurnal pentru a asigura coerența sistemului de fișiere chiar și în cazul închiderilor
necurate. Activarea caracteristicii sistemului de fișiere este echivalentă cu utilizarea opțiunii
-j cu mke2fs sau tune2fs. Această caracteristică este acceptată de ext3 și ext4 și ignorată de
controlorul sistemului de fișiere ext2.
huge_file
Această caracteristică ext4 permite fișierelor să aibă o dimensiune mai mare de 2 teraocteți.
inline_data
Permite stocarea datelor în nodurile-i și în zona de atribute extinsă.
journal_dev
Această caracteristică este activată pe superblocul găsit pe un dispozitiv de jurnal extern.
Dimensiunea blocului pentru jurnalul extern trebuie să fie aceeași cu cea a sistemului de fișiere
care îl utilizează.
Dispozitivul de jurnal extern poate fi utilizat de un sistem de fișiere prin specificarea opțiunii
-J device=<dispozitiv-extern> la mke2fs(8) sau tune2fs8).
large_dir
Această caracteristică mărește limita numărului de fișiere per director prin creșterea dimensiunii
maxime a directoarelor și, în cazul directoarelor b-tree de sume de control (a se vedea
dir_index), a înălțimii maxime a arborelui b-tree de sume de control utilizat pentru stocarea
intrărilor în directoare.
large_file
Acest fanion de caracteristică este activat automat de nucleele moderne atunci când este creat un
fișier mai mare de 2 gigaocteți. Nucleele foarte vechi nu puteau gestiona fișiere de mari
dimensiuni, astfel încât acest fanion de caracteristică a fost utilizat pentru a interzice acestor
nuclee să monteze sisteme de fișiere pe care nu le puteau înțelege.
metadata_csum
Această caracteristică ext4 permite verificarea sumelor de control ale metadatelor. Această
caracteristică stochează sumele de control pentru toate metadatele sistemului de fișiere
(superblocul, blocurile descriptorilor de grup, hărțile de biți ale nodurilor-i și ale blocurilor,
directoarele și blocurile arborelui extent). Algoritmul sumei de control utilizat pentru blocurile
de metadate este diferit de cel utilizat pentru descriptorii de grup cu funcția uninit_bg. Aceste
două caracteristici sunt incompatibile și metadata_csum va fi utilizat preferențial în locul
uninit_bg.
metadata_csum_seed
Această caracteristică permite sistemului de fișiere să stocheze sămânța sumei de control a
metadatelor în super-bloc, ceea ce permite administratorului să schimbe UUID-ul unui sistem de
fișiere utilizând caracteristica metadata_csum în timp ce acesta este montat.
meta_bg
Această caracteristică ext4 permite redimensionarea „la cald” a sistemelor de fișiere fără a fi
necesar să se rezerve în mod explicit spațiu pentru creșterea dimensiunii descriptorilor grupului
de blocuri. Această schemă este, de asemenea, utilizată pentru redimensionarea sistemelor de
fișiere care sunt mai mari de 2^32 blocuri. Nu se recomandă ca această caracteristică să fie
activată atunci când se creează un sistem de fișiere, deoarece această metodă alternativă de
stocare a descriptorilor grupului de blocuri va încetini timpul necesar pentru montarea sistemului
de fișiere, iar nucleele mai noi pot activa automat această caracteristică, dacă este necesar,
atunci când se face o redimensionare „la cald” și nu mai este disponibil spațiu rezervat în
nodul-i de redimensionare.
mmp
Această caracteristică ext4 oferă protecție împotriva montării multiple (MMP). MMP ajută la
protejarea sistemului de fișiere de montarea multiplă și este utilă în mediile de stocare
partajată.
orphan_file
Această caracteristică ext4 rezolvă un potențial blocaj de scalabilitate pentru sarcinile de lucru
care efectuează un număr mare de trunchieri sau extensii de fișiere în paralel. Este acceptată de
nucleele Linux începând cu versiunea 5.15 și de e2fsprogs începând cu versiunea 1.47.0.
project
Această caracteristică ext4 oferă suport pentru cote de proiect. Cu această caracteristică, ID-ul
proiectului din nodul-i va fi gestionat atunci când sistemul de fișiere este montat.
quota
Creează noduri-i de cotă (nodul-i nr.3 pentru userquota și nodul-i nr.4 pentru groupquota) și le
definește în super-bloc. Cu această caracteristică, cotele vor fi activate automat atunci când
sistemul de fișiere este montat.
Face ca fișierele de cote (de exemplu, user.quota și group.quota, care existau în modelul de cote
mai vechi) să fie noduri-i ascunse.
resize_inode
Această caracteristică a sistemului de fișiere indică faptul că spațiul a fost rezervat astfel
încât tabelul descriptor al grupului de blocuri să poată fi extins în timpul redimensionării unui
sistem de fișiere montat. Operația de redimensionare „la cald” este efectuată de nucleu,
declanșată de resize2fs(8). În mod implicit, mke2fs va încerca să rezerve suficient spațiu pentru
ca sistemul de fișiere să poată crește până la de 1024 de ori dimensiunea sa inițială. Acest lucru
poate fi schimbat utilizând opțiunea extinsă resize.
Această caracteristică necesită ca caracteristicile sparse_super sau sparse_super2 să fie
activate.
sparse_super
Această caracteristică a sistemului de fișiere este activată pe toate sistemele de fișiere moderne
ext2, ext3 și ext4. Aceasta indică faptul că copiile de rezervă ale descriptorilor
super-blocurilor și grupurilor de blocuri sunt prezente numai în câteva grupuri de blocuri, nu în
toate.
sparse_super2
Această caracteristică indică faptul că vor exista doar cel mult două superblocuri de rezervă și
descriptori de grup de blocuri. Grupurile de blocuri utilizate pentru stocarea super-blocului
(super-blocurilor) de rezervă și a descriptorului (descriptorilor) de grup de blocuri sunt stocate
în super-bloc, dar, de obicei, unul va fi localizat la începutul grupului de blocuri nr.1, iar
celălalt în ultimul grup de blocuri din sistemul de fișiere. Această caracteristică este în esență
o versiune mai extremă a sparse_super și este concepută pentru a permite unui procent mult mai
mare din disc să aibă blocuri contigue disponibile pentru fișierele de date.
stable_inodes
Marchează numerele de noduri-i și UUID-ul sistemului de fișiere ca fiind stabile. resize2fs(8) nu
va permite micșorarea unui sistem de fișiere cu această caracteristică și nici tune2fs(8) nu va
permite modificarea UUID-ului acestuia. Această caracteristică permite utilizarea unor
configurații specializate de criptare care utilizează numerele de noduri-i și UUID-ul. Rețineți că
funcția encrypt trebuie să fie activată separat. stable_inodes este o caracteristică „compat”,
astfel încât nucleele vechi o vor permite.
uninit_bg
Această caracteristică a sistemului de fișiere ext4 indică faptul că descriptorii grupurilor de
blocuri vor fi protejați cu ajutorul sumelor de control, ceea ce face ca mke2fs(8) să creeze în
siguranță un sistem de fișiere fără a inițializa toate grupurile de blocuri. Nucleul va păstra o
evidență riguroasă a nodurilor-i neutilizate și va inițializa în mod leneș tabelele de noduri-i și
blocurile. Această caracteristică accelerează timpul de verificare a sistemului de fișiere
utilizând e2fsck(8) i, de asemenea, accelerează timpul necesar pentru ca mke2fs(8) să creeze
sistemul de fișiere.
verity
Permite suportul pentru fișierele protejate de verity. Fișierele verity sunt numai-pentru-citire,
iar datele lor sunt verificate în mod transparent în raport cu un arbore Merkle ascuns după
sfârșitul fișierului. Utilizând suma de control a rădăcinii arborelui Merkle, un fișier verity
poate fi autentificat eficient, independent de dimensiunea fișierului.
Această caracteristică este foarte utilă pentru autentificarea fișierelor importante
numai-pentru-citire pe sisteme de fișiere numai-pentru-citire. Dacă sistemul de fișiere în sine
este numai-pentru-citire, atunci utilizarea dm-verity pentru autentificarea întregului dispozitiv
bloc poate oferi o securitate mult mai bună.
OPȚIUNI DE MONTARE
Această secțiune descrie opțiunile de montare care sunt specifice pentru ext2, ext3 și ext4. Pot fi
utilizate și alte opțiuni generice de montare; consultați mount(8) pentru detalii.
Opțiuni de montare pentru ext2
Sistemul de fișiere „ext2” este sistemul de fișiere Linux standard. Începând cu Linux 2.5.46, pentru
majoritatea opțiunilor de montare, valoarea implicită este determinată de superblocul sistemului de
fișiere. Stabiliți-le cu tune2fs(8).
acl|noacl
Acceptă (sau nu) listele de control al accesului POSIX. Consultați pagina de manual acl(5).
bsddf|minixdf
Definește comportamentul pentru apelul de sistem statfs. Comportamentul minixdf este de a returna
în câmpul f_blocks numărul total de blocuri ale sistemului de fișiere, în timp ce comportamentul
bsddf (care este cel implicit) este de a scădea blocurile utilizate de sistemul de fișiere ext2 și
care nu sunt disponibile pentru stocarea fișierelor. Astfel
% mount /k -o minixdf; df /k; umount /k
Sistem de fișiere 1024-blocks Utilizat Disponibil Capacitate Montat pe
/dev/sda6 2630655 86954 2412169 3% /k
% mount /k -o bsddf; df /k; umount /k
Sistem de fișiere 1024-blocks Utilizat Disponibil Capacitate Montat pe
/dev/sda6 2543714 13 2412169 0% /k
(Rețineți că acest exemplu arată că se pot adăuga opțiuni de linie de comandă la opțiunile date în
/etc/fstab.)
check=none sau nocheck
Nu se efectuează nicio verificare la momentul montării. Aceasta este valoarea implicită. Acest
lucru este rapid. Este înțelept să se invoce e2fsck(8) din când în când, de exemplu la pornire.
Comportamentul diferit de cel implicit nu este acceptat (opțiunile check=normal și check=strict au
fost eliminate). Rețineți că aceste opțiuni de montare nu trebuie să fie acceptate dacă este
utilizat controlorul de nucleu ext4 pentru sistemele de fișiere ext2 și ext3.
debug Afișează informații de depanare la fiecare (re)montare.
errors={continue|remount-ro|panic}
Definește comportamentul atunci când este întâlnită o eroare. (Fie să ignore erorile și să
marcheze sistemul de fișiere ca fiind eronat și să continue, fie să remonteze sistemul de fișiere
numai pentru citire, fie să intre în panică și să oprească sistemul). Valoarea implicită este
stabilită în super-blocul sistemului de fișiere și poate fi modificată utilizând tune2fs(8).
grpid|bsdgroups și nogrpid|sysvgroups
Aceste opțiuni definesc ce id de grup primește un fișier nou creat. Atunci când grpid este
activat, acesta preia id-ul de grup al directorului în care este creat; altfel (implicit) preia
fsgid-ul procesului curent, cu excepția cazului în care directorul are bitul setgid activat, caz
în care preia gid-ul de la directorul părinte și, de asemenea, primește bitul setgid activat dacă
este un director.
grpquota|noquota|quota|usrquota
Opțiunea de montare usrquota (la fel ca quota) activează suportul pentru cote de utilizator pe
sistemul de fișiere. grpquota activează suportul pentru cote de grup. Aveți nevoie de
instrumentele pentru cote pentru a activa și gestiona sistemul de cote.
nouid32
Dezactivează UID-urile și GID-urile pe 32 de biți. Acest lucru se face pentru interoperabilitatea
cu nucleele mai vechi care stochează și așteaptă doar valori pe 16 biți.
oldalloc sau orlov
Utilizează alocatorul vechi sau alocatorul Orlov pentru nodurile-i noi. Orlov este implicit.
resgid=n și resuid=n
Sistemul de fișiere ext2 rezervă un anumit procent din spațiul disponibil (implicit 5%, consultați
mke2fs(8) și tune2fs(8)). Aceste opțiuni determină cine poate utiliza blocurile rezervate; (în
general: oricine are uid-ul specificat sau aparține grupului specificat).
sb=n În loc să se utilizeze super-blocul normal, se utilizează un super-bloc alternativ specificat de
n. Această opțiune este utilizată în mod normal atunci când super-blocul primar a fost corupt.
Locația super-blocurilor de rezervă depinde de dimensiunea blocurilor sistemului de fișiere, de
numărul de blocuri pe grup și de caracteristici precum sparse_super.
Super-blocurile de rezervă suplimentare pot fi determinate prin utilizarea programului mke2fs cu
opțiunea -n pentru a afișa unde există super-blocurile, presupunând că mke2fs este furnizat cu
argumente care sunt coerente cu structura sistemului de fișiere (de exemplu, dimensiunea
blocurilor, blocuri pe grup, sparse_super etc.).
Numărul blocului utilizează aici unități de 1 k. Astfel, dacă doriți să utilizați blocul logic
32768 pe un sistem de fișiere cu 4 blocuri k, utilizați „sb=131072”.
user_xattr|nouser_xattr
Acceptă (sau nu) atributele extinse „user.”.
Opțiuni de montare pentru ext3
Sistemul de fișiere ext3 este o versiune a sistemului de fișiere ext2 care a fost îmbunătățită cu
jurnalizare. Acesta acceptă aceleași opțiuni ca și ext2, precum și următoarele opțiuni suplimentare:
journal_dev=num-disp/journal_path=rută
Atunci când numerele majore/minore ale dispozitivului de jurnal extern s-au schimbat, aceste
opțiuni permit utilizatorului să specifice noua locație a jurnalului. Dispozitivul de jurnal este
identificat fie prin noile sale numere majore/minore codificate în număr_dispozitiv, fie printr-o
rută către dispozitiv.
norecovery/noload
Nu încarcă jurnalul la montare. Rețineți că, în cazul în care sistemul de fișiere nu a fost
demontat curat, omiterea reluării jurnalului va face ca sistemul de fișiere să conțină
inconsecvențe care pot duce la o serie de probleme.
data={journal|ordered|writeback}
Specifică modul de jurnalizare pentru datele fișierului. Metadatele sunt întotdeauna jurnalizate.
Pentru a utiliza alte moduri decât ordered pe sistemul de fișiere rădăcină, indicați modul către
nucleu ca parametru de pornire, de exemplu: rootflags=data=journal.
journal
Toate datele sunt înregistrate în jurnal înainte de a fi scrise în sistemul principal de
fișiere.
ordered
Acesta este modul implicit. Toate datele sunt forțate să iasă direct în sistemul principal
de fișiere înainte ca metadatele lor să fie incluse în jurnal.
writeback
Ordinea datelor nu este păstrată - datele pot fi scrise în sistemul principal de fișiere
după ce metadatele lor au fost înregistrate în jurnal. Se zvonește că aceasta este opțiunea
cu cel mai mare randament. Aceasta garantează integritatea internă a sistemului de fișiere,
însă poate permite apariția datelor vechi în fișiere după o prăbușire și recuperarea
jurnalului.
data_err=ignore
Afișează doar un mesaj de eroare dacă apare o eroare într- o memorie tampon de date de fișier în
modul ordonat „ordered”.
data_err=abort
Întrerupe jurnalul dacă apare o eroare într-un tampon de date de fișier în modul ordonat.
barrier=0 / barrier=1
Aceasta dezactivează / activează utilizarea barierelor de scriere în codul jbd. barrier=0
dezactivează, barrier=1 activează (implicit). Acest lucru necesită, de asemenea, o stivă IO care
poate să ofere suport pentru bariere, iar dacă jbd primește o eroare la o scriere cu barieră, va
dezactiva din nou barierele cu un avertisment. Barierele de scriere impun ordonarea corectă pe
disc a comenzilor jurnalului, ceea ce face ca cache-urile volatile de scriere pe disc să poată fi
utilizate în siguranță, cu o anumită penalizare a performanței. Dacă discurile dvs. sunt susținute
de baterii într-un fel sau altul, dezactivarea barierelor poate îmbunătăți în siguranță
performanța.
commit=nrsec
Pornește o confirmare a jurnalului la fiecare nrsec secunde. Valoarea implicită este de 5 secunde.
Zero înseamnă implicit.
user_xattr
Activează atributele de utilizator extinse. Consultați pagina de manual attr(5).
jqfmt={vfsold|vfsv0|vfsv1}
În afară de vechiul sistem de cote (ca în ext2, jqfmt=vfsold aka cota versiunea 1), ext3 acceptă
și cote jurnalizate (cota versiunea 2). jqfmt=vfsv0 sau jqfmt=vfsv1 activează cotele jurnalizate.
Cotele jurnalizate au avantajul că, chiar și după o prăbușire, nu este necesară verificarea
cotelor. Atunci când funcția sistemului de fișiere quota este activată, cotele jurnalizate sunt
utilizate automat, iar această opțiune de montare este ignorată.
usrjquota=aquota.user|grpjquota=aquota.group
Pentru cotele cu jurnal (jqfmt=vfsv0 sau jqfmt=vfsv1), opțiunile de montare usrjquota=aquota.user
și grpjquota=aquota.group sunt necesare pentru a indica sistemului de cote fișierele de baze de
date de cote care trebuie utilizate. Atunci când funcția sistemului de fișiere quota este
activată, cotele jurnalizate sunt utilizate automat, iar această opțiune de montare este ignorată.
Opțiuni de montare pentru ext4
Sistemul de fișiere ext4 este un nivel avansat al sistemului de fișiere ext3, care încorporează
îmbunătățiri ale scalabilității și fiabilității pentru a oferi suport sistemelor de fișiere mari.
Opțiunile journal_dev, journal_path, norecovery, noload, data, commit, orlov, oldalloc, [no]user_xattr,
[no]acl, bsddf, minixdf, debug, errors, data_err, grpid, bsdgroups, nogrpid, sysvgroups, resgid, resuid,
sb, quota, noquota, nouid32, grpquota, usrquota, usrjquota, grpjquota, și jqfmt sunt compatibile
retroactiv cu ext3 sau ext2.
journal_checksum | nojournal_checksum
Opțiunea journal_checksum permite efectuarea sumei de control a tranzacțiilor din jurnal. Aceasta
va permite codului de recuperare din e2fsck și nucleului să detecteze corupția în nucleu. Este o
modificare compatibilă și va fi ignorată de nucleele mai vechi.
journal_async_commit
Blocurile de inscripționare pot fi scrise pe disc fără a aștepta blocurile descriptoare. Dacă este
activată, nucleele mai vechi nu pot monta dispozitivul. Aceasta va activa intern
„journal_checksum”.
barrier=0 / barrier=1 / barrier / nobarrier
Aceste opțiuni de montare au același efect ca în ext3. Opțiunile de montare „barrier” și
„nobarrier” sunt adăugate pentru coerență cu alte opțiuni de montare ext4.
Sistemul de fișiere ext4 activează implicit barierele de scriere.
inode_readahead_blks=n
Acest parametru de ajustare controlează numărul maxim de blocuri ale tabelului de noduri-i pe care
algoritmul de readahead al tabelului de noduri al ext4 le va pre-citi în memoria cache tampon.
Valoarea trebuie să fie o putere a lui 2. Valoarea implicită este de 32 de blocuri.
stripe=n
Numărul de blocuri ale sistemului de fișiere pe care mballoc va încerca să le utilizeze pentru
dimensiunea alocării și aliniere. Pentru sistemele RAID5/6, acesta ar trebui să fie numărul de
discuri de date * dimensiunea bucăților RAID în blocuri ale sistemului de fișiere.
delalloc
Se amână alocarea blocurilor până la momentul scrierii.
nodelalloc
Dezactivează alocarea întârziată. Blocurile sunt alocate atunci când datele sunt copiate din
memoria cache de utilizator în cea de pagină.
max_batch_time=usec
Cantitatea maximă de timp în care ext4 ar trebui să aștepte ca operațiile suplimentare ale
sistemului de fișiere să fie grupate împreună cu o operație de scriere sincronă. Deoarece o
operație de scriere sincronă va forța o confirmare și apoi o așteptare pentru finalizarea I/O,
aceasta nu costă mult și poate fi un câștig uriaș în ceea ce privește debitul, așteptăm o perioadă
mică de timp pentru a vedea dacă alte tranzacții se pot baza pe scrierea sincronă. Algoritmul
utilizat este conceput pentru a se adapta automat la viteza discului, prin măsurarea timpului (în
medie) necesar pentru finalizarea unei tranzacții. Numim acest timp „commit time” (timpul de
comitere). Dacă timpul de execuție al tranzacției este mai mic decât timpul de comitere, ext4 va
încerca să aștepte acest timp pentru a vedea dacă alte operații se vor alătura tranzacției. Timpul
de comitere este limitat de max_batch_time, care este implicit 15000 µs (15 ms). Această
optimizare poate fi dezactivată complet prin stabilirea max_batch_time la 0.
min_batch_time=usec
Acest parametru stabilește timpul de comitere (așa cum este descris mai sus) să fie cel puțin
min_batch_time. Valoarea implicită este de zero microsecunde. Creșterea acestui parametru poate
îmbunătăți randamentul sarcinilor de lucru sincrone cu mai multe fire pe discuri foarte rapide, cu
prețul creșterii latenței.
journal_ioprio=prioritate
Prioritatea de In/Ieș (de la 0 la 7, unde 0 este cea mai mare prioritate) care ar trebui utilizată
pentru operațiile de In/Ieș trimise de kjournald2 în timpul unei operații de validare. Aceasta are
ca valoare implicită 3, care este o prioritate ușor mai mare decât prioritatea de In/Ieș
implicită.
abort Simulează efectele apelării ext4_abort() în scopuri de depanare. Aceasta este utilizată în mod
normal la remontarea unui sistem de fișiere care este deja montat.
auto_da_alloc|noauto_da_alloc
Multe aplicații defectuoase nu utilizează fsync() atunci când înlocuiesc fișiere existente prin
modele precum
fd = open("foo.new")/write(fd,...)/close(fd)/ rename("foo.new", "foo")
sau mai rău încă
fd = open("foo", O_TRUNC)/write(fd,...)/close(fd).
Dacă auto_da_alloc este activată, ext4 va detecta modelele „replace-via-rename” și
„replace-via-truncate” și va forța alocarea oricăror blocuri de alocare întârziate, astfel încât
la următoarea confirmare a jurnalului, în modul implicit data=ordered, blocurile de date ale
noului fișier să fie forțate pe disc înainte de efectuarea operațiunii rename(). Acest lucru oferă
aproximativ același nivel de garanții ca și ext3 și evită problema „lungimii zero” care se poate
întâmpla atunci când un sistem se blochează înainte ca blocurile de alocare întârziate să fie
forțate pe disc.
noinit_itable
Nu inițializează niciun bloc neinițializat al tabelului de noduri-i în fundal. Această
caracteristică poate fi utilizată de CD-urile de instalare, astfel încât procesul de instalare să
se poată finaliza cât mai repede posibil; procesul de inițializare a tabelului de noduri-i va fi
apoi amânat până la următoarea montare a sistemului de fișiere.
init_itable=n
Codul de inițiere „lazy itable” (tabelul de noduri-i leneș) va aștepta de n ori numărul de
milisecunde necesare pentru a aduce la zero tabelul de noduri-i al grupului de blocuri anterior.
Acest lucru minimizează impactul asupra performanței sistemului în timp ce tabelul de noduri-i al
sistemului de fișiere este inițializat.
discard/nodiscard
Controlează dacă ext4 ar trebui să emită comenzi discard/TRIM către dispozitivul de bloc subiacent
atunci când blocurile sunt eliberate. Acest lucru este util pentru dispozitivele SSD și
„sparse/thinly-provisioned LUNs” (LUN-urile cu provizionare dispersă/lejeră), dar este dezactivat
în mod implicit până la efectuarea unor teste suficiente.
block_validity/noblock_validity
Această opțiune activează/dezactivează facilitatea integrată în nucleu pentru urmărirea blocurilor
de metadate ale sistemului de fișiere în cadrul structurilor interne de date. Aceasta permite
alocatorului de blocuri multiple și altor rutine să localizeze rapid blocurile extents care s-ar
putea suprapune cu blocurile de metadate ale sistemului de fișiere. Această opțiune este destinată
depanării și, deoarece afectează negativ performanța, este dezactivată în mod implicit.
dioread_lock/dioread_nolock
Controlează dacă ext4 ar trebui să utilizeze sau nu blocarea citirii DIO. Dacă opțiunea
dioread_nolock este specificată, ext4 va aloca un extent neinițializat înainte de scrierea
tamponului și va converti extent-ul în inițializat după finalizarea IO. Această abordare permite
codului ext4 să evite utilizarea nodului-i mutex, ceea ce îmbunătățește scalabilitatea pe
stocările de mare viteză. Cu toate acestea, acest lucru nu funcționează cu jurnalizarea datelor,
iar opțiunea dioread_nolock va fi ignorată cu avertizarea nucleului. Rețineți că ruta de cod
dioread_nolock este utilizată numai pentru fișierele bazate pe extent. Din cauza restricțiilor pe
care le cuprinde, această opțiune este dezactivată în mod implicit (de exemplu, dioread_lock).
max_dir_size_kb=n
Aceasta limitează dimensiunea directoarelor astfel încât orice încercare de a le extinde dincolo
de limita specificată în kiloocteți va provoca o eroare ENOSPC. Acest lucru este util în mediile
cu memorie limitată, unde un director foarte mare poate cauza probleme grave de performanță sau
chiar poate provoca „Out Of Memory killer”; (de exemplu, dacă există doar 512 Mio de memorie
disponibilă, un director de 176 Mio poate afecta grav starea sistemului).
i_version
Activează suportul pentru versiunea de noduri-i pe 64 de biți. Această opțiune este dezactivată în
mod implicit.
nombcache
Această opțiune dezactivează utilizarea mbcache pentru deduplicarea atributelor extinse. Pe
sistemele în care atributele extinse sunt rareori sau niciodată partajate între fișiere,
utilizarea mbcache pentru deduplicare adaugă un volum inutil de calcul.
prjquota
Opțiunea de montare prjquota permite gestionarea cotelor proiectului pe sistemul de fișiere. Aveți
nevoie de utilitarele de cote pentru a activa și gestiona efectiv sistemul de cote. Această
opțiune de montare necesită caracteristica sistemului de fișiere project.
ATRIBUTELE FIȘIERELOR
Sistemele de fișiere ext2, ext3 și ext4 acceptă definirea următoarelor atribute de fișier pe sistemele
Linux utilizând programul chattr(1):
a - doar adăugare
A - fără actualizare a timpului de acces („atime”)
d - fără copie de rezervă prin programul dump
D - actualizări sincronizate ale directoarelor
i - imuabil
S - actualizări sincrone
u - nu se poate șterge (de neșters)
În plus, sistemele de fișiere ext3 și ext4 acceptă următorul fanion:
j - jurnalizarea datelor
În cele din urmă, sistemul de fișiere ext4 acceptă de asemenea următorul fanion:
e - format extents
Pentru descrieri ale acestor fanioane de atribute, consultați pagina de manual chattr(1).
SUPORT PENTRU NUCLEU
Această secțiune listează controlorul sistemului de fișiere (de exemplu, ext2, ext3, ext4) și versiunea
nucleului upstream în care a fost acceptată o anumită caracteristică a sistemului de fișiere. Rețineți
că, în unele cazuri, funcția era prezentă în versiunile anterioare ale nucleului, dar existau erori grave
cunoscute. În alte cazuri, caracteristica poate fi considerată încă într-o stare experimentală. În cele
din urmă, rețineți că este posibil ca unele distribuții să fi transferat caracteristici în nuclee mai
vechi; în special versiunile nucleului din anumite „enterprise distributions” pot fi extrem de
înșelătoare.
filetype ext2, 2.2.0
sparse_super ext2, 2.2.0
large_file ext2, 2.2.0
has_journal ext3, 2.4.15
ext_attr ext2/ext3, 2.6.0
dir_index ext3, 2.6.0
resize_inode ext3, 2.6.10 (redimensionare „la cald”)
64bit ext4, 2.6.28
dir_nlink ext4, 2.6.28
extent ext4, 2.6.28
extra_isize ext4, 2.6.28
flex_bg ext4, 2.6.28
huge_file ext4, 2.6.28
meta_bg ext4, 2.6.28
uninit_bg ext4, 2.6.28
mmp ext4, 3.0
bigalloc ext4, 3.2
quota ext4, 3.6
inline_data ext4, 3.8
sparse_super2 ext4, 3.16
metadata_csum ext4, 3.18
encrypt ext4, 4.1
metadata_csum_seed ext4, 4.4
project ext4, 4.5
ea_inode ext4, 4.13
large_dir ext4, 4.13
casefold ext4, 5.2
verity ext4, 5.4
stable_inodes ext4, 5.5
CONSULTAȚI ȘI
mke2fs(8), mke2fs.conf(5), e2fsck(8), dumpe2fs(8), tune2fs(8), debugfs(8), mount(8), chattr(1)
TRADUCERE
Traducerea în limba română a acestui manual a fost făcută de Remus-Gabriel Chelu
<remusgabriel.chelu@disroot.org>
Această traducere este documentație gratuită; citiți Licența publică generală GNU Versiunea 3 sau o
versiune ulterioară cu privire la condiții privind drepturile de autor. NU se asumă NICIO
RESPONSABILITATE.
Dacă găsiți erori în traducerea acestui manual, vă rugăm să trimiteți un e-mail la translation-team-
ro@lists.sourceforge.net.
E2fsprogs versiunea 1.47.2 ianuarie 2025 EXT4(5)