Provided by: manpages-ro_4.28.0-2_all 
NUME
tune2fs - ajustează parametrii reglabili ai sistemului de fișiere pe sistemele de fișiere ext2/ext3/ext4
SINOPSIS
tune2fs [ -l ] [ -c număr-maxim-montări ] [ -e comportament-erori ] [ -f ] [ -i interval-între-verificări
] [ -I dimensiune_nod-i_nouă ] [ -j ] [ -J opțiuni-jurnal ] [ -m procent-blocuri-rezervate ] [ -o
[^]opțiuni-montare[,...] ] [ -r număr-blocuri-rezervate ] [ -u utilizator ] [ -g grup ] [ -C
număr-montări ] [ -E opțiuni-extinse ] [ -L etichetă-volum ] [ -M ultimul-director-montat ] [ -O
[^]caracteristică[,...] ] [ -Q opțiuni-cotă ] [ -T data-ultimei-verificări ] [ -U UUID ] [ -z
fișier-anulare ] dispozitiv
DESCRIERE
tune2fs permite administratorului de sistem să ajusteze diverși parametri reglabili ai sistemului de
fișiere pe sistemele de fișiere Linux ext2, ext3 sau ext4. Valorile actuale ale acestor opțiuni pot fi
afișate prin utilizarea opțiunii -l a programului tune2fs(8) sau prin utilizarea programului dumpe2fs(8).
Specificatorul dispozitiv poate fi fie un nume de fișier (de exemplu, „/dev/sda1”), fie un specificator
LABEL sau UUID: „LABEL=etichetă-volum” sau „UUID=uuid” (de exemplu, LABEL=home sau
UUID=e40486c6-84d5-4f2f-b99c-032281799c9d).
OPȚIUNI
-c număr-maxim-montări
Ajustează numărul de montări după care sistemul de fișiere va fi verificat de e2fsck(8). Dacă
număr-maxim-montări este șirul de caractere „random”, tune2fs va utiliza o valoare aleatorie între
20 și 40. Dacă număr-maxim-montări este 0 sau -1, numărul de ori de câte ori este montat sistemul
de fișiere nu va fi luat în considerare de e2fsck(8) și de nucleu.
Prin eșalonarea numerelor de montări la care sistemele de fișiere sunt verificate forțat se va
evita ca toate sistemele de fișiere să fie verificate în același timp atunci când se utilizează
sisteme de fișiere cu jurnal.
Verificarea dependentă de numărul de montări este dezactivată în mod implicit pentru a evita
repornirile neașteptate de lungă durată în timp ce e2fsck își face treaba. Dacă vă îngrijorează
corupțiile sistemului de fișiere cauzate de potențiale probleme hardware sau de erori ale
nucleului, o soluție mai bună decât verificarea dependentă de numărul de montări este utilizarea
programului e2scrub(8). Acest lucru necesită însă plasarea sistemului de fișiere pe un volum LVM.
-C număr-montări
Stabilește numărul de ori de câte ori a fost montat sistemul de fișiere. Dacă este stabilită la o
valoare mai mare decât parametrul „număr-maxim-montări” stabilit de opțiunea -c, e2fsck(8) va
verifica sistemul de fișiere la următoarea repornire.
-e comportament-eroare
Modifică comportamentul codului nucleului atunci când sunt detectate erori. În toate cazurile, o
eroare de sistem de fișiere va determina e2fsck(8) să verifice sistemul de fișiere la următoarea
pornire. comportament-eroare poate fi unul dintre următoarele:
continue Continuă execuția normală.
remount-ro Remontează sistemul de fișiere numai-pentru-citire.
panic Provoacă o panică a nucleului.
-E opțiuni-extinse
Stabilește opțiunile extinse pentru sistemul de fișiere. Opțiunile extinse sunt separate prin
virgule și pot primi un argument folosind semnul egal („=”). Sunt acceptate următoarele opțiuni
extinse:
clear_mmp
Reinițializează blocul MMP (dacă există) înapoi la starea curată. Folosiți-o numai
dacă sunteți absolut sigur că dispozitivul nu este montat sau «fsck» nu este în curs
de rulare, altfel se poate produce o deteriorare majoră a sistemului de fișiere. Are
nevoie de opțiunea „-f”.
encoding=nume-codificare
Activează caracteristica casefold în superbloc și stabilește nume-codificare ca fiind
codificarea care urmează să fie utilizată. Dacă nume-codificare nu este specificat, se
utilizează utf8. Codificarea nu poate fi modificată dacă a fost activată anterior
caracteristica casefold.
encoding_flags=fanioane-codificare
Definește parametrii pentru operațiile de codificare a caracterelor numelui de fișier.
În cazul în care un fanion nu este modificat cu ajutorul acestui parametru, se
utilizează valoarea sa implicită. fanioane-codificare ar trebui să fie o listă de
fanioane, separate prin virgule, care urmează să fie activate. Fanioanele nu pot fi
modificate dacă a fost activată anterior caracteristica „casefold”.
Singurul fanion care poate fi definit în acest moment este strict, ceea ce înseamnă că
șirurile nevalide ar trebui să fie respinse de sistemul de fișiere. În configurația
implicită, fanionul strict este dezactivat.
force_fsck
Activează un fanion în super-blocul sistemului de fișiere care indică faptul că au
fost găsite erori. Acest lucru va forța fsck să ruleze la următoarea montare.
hash_alg=algoritm-sumă-control
Stabilește algoritmul de sumă de control implicit utilizat pentru sistemele de fișiere
cu directoare b-tree cu sume de control. Algoritmii valabili acceptați sunt: legacy,
half_md4 și tea.
mmp_update_interval=interval
Ajustează intervalul inițial de actualizare MMP la interval secunde. Specificarea unui
interval de 0 înseamnă că se utilizează intervalul implicit. Intervalul specificat
trebuie să fie mai mic de 300 de secunde. Necesită ca funcția mmp să fie activată.
mount_opts=șir-opțiuni-montare
Stabilește un set de opțiuni de montare implicite care vor fi utilizate atunci când
sistemul de fișiere este montat. Spre deosebire de opțiunile de montare implicite
bazate pe o mască de biți, care pot fi specificate cu opțiunea -o, șir-opțiuni-montare
este un șir arbitrar cu o lungime maximă de 63 de octeți, care este stocat în
super-bloc.
Controlorul sistemului de fișiere ext4 va aplica mai întâi opțiunile implicite bazate
pe masca de biți și apoi va analiza șir-opțiuni-montare, înainte de a analiza
opțiunile de montare transmise de programul mount(8).
Această configurare a super-blocului este onorată numai în nucleele 2.6.35+; și nu
este onorată deloc de controlorii de sisteme de fișiere ext2 și ext3.
orphan_file_size=dimensiune
Stabilește dimensiunea fișierului pentru urmărirea nodurilor-i nelegate, dar încă
deschise și a nodurilor-i cu trunchierea în curs. Un fișier mai mare permite o mai
bună scalabilitate, rezervarea câtorva blocuri pentru fiecare cpu este ideală.
stride=dimensiune-pas
Configurează sistemul de fișiere pentru o matrice RAID cu blocuri de sistem de fișiere
dimensiune-pas. Acesta este numărul de blocuri citite sau scrise pe disc înainte de a
trece la discul următor. Acest lucru afectează în principal plasarea metadatelor
sistemului de fișiere, cum ar fi hărțile de biți, în momentul mke2fs(2) pentru a evita
plasarea lor pe un singur disc, ceea ce poate afecta performanța. De asemenea, poate
fi utilizată de alocatorul de blocuri.
stripe_width=lățime-bandă
Configurează sistemul de fișiere pentru o matrice RAID cu blocuri de sistem de fișiere
lățime-bandă pe bandă. De obicei, aceasta este de dimensiunea-stride * N, unde N este
numărul de discuri de date din RAID (de exemplu, RAID 5 N+1, RAID 6 N+2). Acest lucru
permite alocatorului de blocuri să prevină citirea-modificarea-scrierea parității
într-o bandă RAID, dacă este posibil, atunci când se scriu datele.
test_fs
Activează un fanion în superblocul sistemului de fișiere care indică faptul că acesta
poate fi montat utilizând cod experimental al nucleului, cum ar fi sistemul de fișiere
ext4dev.
^test_fs
Dezactivează fanionul test_fs, indicând că sistemul de fișiere trebuie montat numai
folosind codul sistemului de fișiere la nivel de producție.
-f Forțează finalizarea operației realizate de «tune2fs» chiar și în cazul unor erori. Această
opțiune este utilă atunci când se elimină caracteristica sistemului de fișiere has_journal
dintr-un sistem de fișiere care are un jurnal extern (sau este corupt astfel încât pare să aibă un
jurnal extern), dar jurnalul extern nu este disponibil. Dacă sistemul de fișiere pare să necesite
reluarea jurnalului, opțiunea f trebuie specificată de două ori pentru a continua.
AVERTISMENT: Eliminarea unui jurnal extern dintr-un sistem de fișiere care nu a fost demontat în
mod curat fără a reciti mai întâi jurnalul extern poate duce la pierderi grave de date și la
coruperea sistemului de fișiere.
-g grup
Stabilește grupul care poate utiliza blocurile rezervate ale sistemului de fișiere. Parametrul
grup poate fi un gid numeric sau un nume de grup. În cazul în care se dă un nume de grup, acesta
este convertit într-un gid numeric înainte de a fi stocat în superbloc.
-i interval-între-verificări[d|m|w]
Ajustează timpul maxim dintre două verificări ale sistemului de fișiere. Fără sufix sau d va
interpreta numărul interval-între-verificări ca zile, m ca luni, iar w ca săptămâni. O valoare de
zero va dezactiva verificarea în funcție de timp.
Există avantaje și dezavantaje în ceea ce privește dezactivarea acestor verificări periodice;
pentru detalii, consultați discuția de la opțiunea -c (Verificarea dependentă de numărul de
montări).
-I Modifică dimensiunea nodului-i utilizat de sistemul de fișiere Acest lucru necesită rescrierea
tabelului de noduri-i, astfel încât este necesar ca mai întâi să se verifice consistența
sistemului de fișiere folosind e2fsck(8). De asemenea, această operație poate dura ceva timp, iar
sistemul de fișiere poate fi corupt și datele pot fi pierdute dacă este întreruptă în timp ce se
află în mijlocul conversiei sistemului de fișiere. Se recomandă efectuarea unei copii de siguranță
a sistemului de fișiere înainte de a schimba dimensiunea nodurilor-i.
Sistemele de fișiere cu o dimensiune a nodului-i de 128 de octeți nu acceptă marcaje de timp mai
mari de 19 ianuarie 2038. Nodurile-i de 256 de octeți sau mai mult vor permite utilizarea de
marcaje de timp extinse, id-uri de proiect și capacitatea de a stoca unele atribute extinse în
tabelul de noduri-i pentru îmbunătățirea performanței.
-j Adaugă un jurnal ext3 la sistemul de fișiere. Dacă opțiunea -J nu este specificată, se vor utiliza
parametrii de jurnal impliciți pentru a crea un jurnal de dimensiuni corespunzătoare (având în
vedere dimensiunea sistemului de fișiere), stocat în cadrul sistemului de fișiere. Rețineți că
trebuie să folosiți un nucleu care are suport ext3 pentru a putea utiliza efectiv jurnalul.
Dacă această opțiune este utilizată pentru a crea un jurnal pe un sistem de fișiere montat, se va
crea un fișier imuabil, .journal, în directorul de nivel superior al sistemului de fișiere,
deoarece aceasta este singura modalitate sigură de a crea nodul-i al jurnalului în timp ce
sistemul de fișiere este montat. În timp ce jurnalul ext3 este vizibil, nu este sigur să îl
ștergeți sau să îl modificați în timp ce sistemul de fișiere este montat; din acest motiv,
fișierul este marcat ca fiind imuabil. În timp ce verifică sistemele de fișiere nemontate,
e2fsck(8) va muta automat fișierele .journal în nodul-i de jurnal invizibil, rezervat. Pentru
toate sistemele de fișiere, cu excepția sistemului de fișiere rădăcină, acest lucru ar trebui să
se întâmple în mod automat și natural în timpul următorului ciclu de repornire. Deoarece sistemul
de fișiere rădăcină este montat numai pentru citire, e2fsck(8) trebuie să fie rulat de pe o
dischetă de salvare pentru a efectua această tranziție.
În unele distribuții, cum ar fi Debian, dacă se utilizează o memorie de disc inițială (ramdisk),
scripturile initrd vor converti automat un sistem de fișiere rădăcină ext2 în ext3 dacă fișierul
/etc/fstab specifică sistemul de fișiere ext3 pentru sistemul de fișiere rădăcină, pentru a evita
utilizarea unei dischete de salvare pentru a adăuga un jurnal ext3 la sistemul de fișiere
rădăcină.
-J opțiuni-jurnal
Substituie parametrii impliciți ai jurnalului ext3. Opțiunile de jurnal sunt separate prin virgule
și pot primi un argument folosind semnul egal („=”). Sunt acceptate următoarele opțiuni de
jurnal:
device=jurnal-extern
Atașează sistemul de fișiere la dispozitivul de blocuri de jurnal situat pe
jurnal-extern. Jurnalul extern trebuie să fi fost deja creat cu ajutorul comenzii
mke2fs -O dispozitiv_jurnal jurnal-extern
Rețineți că jurnal-extern trebuie să fie formatat cu aceeași dimensiune a blocului ca
și sistemele de fișiere care îl vor utiliza. În plus, deși există suport pentru
atașarea mai multor sisteme de fișiere la un singur jurnal extern, nucleul Linux și
e2fsck(8) nu acceptă încă jurnalele externe partajate.
În loc de a specifica direct un nume de dispozitiv, jurnal-extern poate fi specificat,
de asemenea, fie prin LABEL=eticheta, fie prin UUID=UUID pentru a localiza jurnalul
extern fie prin eticheta volumului, fie prin UUID-ul stocat în super-blocul ext2 la
începutul jurnalului. Utilizați dumpe2fs(8) pentru a afișa eticheta de volum și
UUID-ul unui dispozitiv de jurnal. Consultați, de asemenea, opțiunea -L din
tune2fs(8).
fast_commit_size=dimensiune-înregistrare-rapidă
Creează o zonă suplimentară de jurnal de înregistrare rapidă de mărimea
dimensiune-înregistrare-rapidă kiloocteți. Această opțiune este valabilă numai dacă
caracteristica fast_commit este activată pe sistemul de fișiere. Dacă această opțiune
nu este specificată și dacă caracteristica fast_commit este activată, dimensiunea
zonei de înregistrare rapidă este, în mod implicit, dimensiune-jurnal / 64 de
megaocteți. Dimensiunea totală a jurnalului cu caracteristica fast_commit activată
este dimensiune-jurnal + ( dimensiune-înregistrare-rapidă * 1024) megaocteți.
Dimensiunea totală a jurnalului nu poate fi mai mare de 10 240 000 de blocuri de
sistem de fișiere sau de jumătate din dimensiunea totală a sistemului de fișiere
(oricare dintre acestea este mai mică).
location=locație-jurnal
Specifică locația jurnalului. Argumentul locație-jurnal poate fi specificat fie ca
număr de bloc, fie, dacă numărul are un sufix de unitate (de exemplu, „M”, „G” etc.),
poate fi interpretat ca fiind decalajul de la începutul sistemului de fișiere.
size=dimensiune-jurnal
Creează un jurnal stocat în sistemul de fișiere cu dimensiunea dimensiune-jurnalul
megaocteți. Dimensiunea jurnalului trebuie să fie de cel puțin 1024 de blocuri de
sistem de fișiere (adică 1 Mo dacă se utilizează blocuri de 1k, 4 Mo dacă se
utilizează blocuri de 4k etc.) și nu poate fi mai mare de 10.240.000 de blocuri de
sistem de fișiere. Trebuie să existe suficient spațiu liber în sistemul de fișiere
pentru a crea un jurnal de această dimensiune.
Numai una dintre opțiunile size sau device poate fi dată pentru un sistem de fișiere.
-l Afișează conținutul superblocului sistemului de fișiere, inclusiv valorile actuale ale
parametrilor care pot fi stabilite prin intermediul acestui program.
-L etichetă-volum
Stabilește eticheta de volum a sistemului de fișiere. Etichetele sistemelor de fișiere Ext2 pot
avea cel mult 16 caractere; dacă etichetă-volum are mai mult de 16 caractere, tune2fs o va
trunchia și va imprima un avertisment. Pentru alte sisteme de fișiere care acceptă manipularea în
timpul utilizării „în linie” a etichetelor și care sunt montate, tune2fs va funcționa la fel de
bine, dar nu va încerca deloc să truncheze eticheta-volumului. Eticheta volumului poate fi
utilizată de mount(8), fsck(8) și /etc/fstab(5) (și posibil și de altele) prin specificarea
LABEL=etichetă-volum în loc de un nume de dispozitiv special de bloc, cum ar fi /dev/hda5.
-m procent-blocuri-rezervate
Stabilește procentul din sistemul de fișiere care poate fi alocat numai de procesele privilegiate.
Rezervarea unui anumit număr de blocuri ale sistemului de fișiere pentru a fi utilizate de
procesele privilegiate are ca scop evitarea fragmentării sistemului de fișiere și pentru a permite
demonilor de sistem, cum ar fi syslogd(8), să continue să funcționeze corect după ce procesele
neprivilegiate sunt împiedicate să scrie în sistemul de fișiere. În mod normal, procentul implicit
de blocuri rezervate este de 5%.
-M ultimul-director-montat
Stabilește ultimul-director-montat pentru sistemul de fișiere.
-o [^]opțiune-montare[,...]
Stabilește sau elimină opțiunile de montare implicite indicate în sistemul de fișiere. Opțiunile
de montare implicite pot fi înlocuite de opțiunile de montare specificate fie în /etc/fstab(5),
fie în argumentele din linia de comandă pentru mount(8). Este posibil ca nucleele mai vechi să nu
admită această caracteristică; în special, nucleele anterioare versiunii 2.4.20 vor ignora aproape
sigur câmpul de opțiuni de montare implicite din superbloc.
Mai multe opțiuni de montare pot fi eliminate sau stabilite prin separarea caracteristicilor cu
virgule. Opțiunile de montare prefixate cu un caracter de „accent circumflex” („^”) vor fi
eliminate din superblocul sistemului de fișiere; opțiunile de montare fără un caracter de prefix
sau prefixate cu un caracter plus („+”) vor fi adăugate la sistemul de fișiere.
Următoarele opțiuni de montare pot fi definite sau eliminate utilizând tune2fs:
debug Activează codul de depanare pentru acest sistem de fișiere.
bsdgroups
Emulează comportamentul BSD la crearea de fișiere noi: acestea vor lua ID-ul de grup
al directorului în care au fost create. Comportamentul standard al System V este cel
implicit, în care fișierele nou create iau fsgid-ul procesului curent, cu excepția
cazului în care directorul are bitul setgid activat, caz în care ia gid-ul de la
directorul părinte și, de asemenea, primește bitul setgid activat dacă este el însuși
un director.
user_xattr
Activează atributele extinse specificate de utilizator.
acl Activează listele de control al accesului Posix (ACL).
uid16 Dezactivează UID-urile și GID-urile pe 32 de biți. Acest lucru se face pentru
interoperabilitatea cu nucleele mai vechi care stochează și așteaptă doar valori pe 16
biți.
journal_data
Atunci când sistemul de fișiere este montat cu jurnalizarea activată, toate datele (nu
doar metadatele) sunt înregistrate în jurnal înainte de a fi scrise în sistemul de
fișiere principal.
journal_data_ordered
Atunci când sistemul de fișiere este montat cu jurnalizarea activată, toate datele
sunt forțate să iasă direct în sistemul de fișiere principal înainte ca metadatele lor
să fie trimise în jurnal.
journal_data_writeback
Atunci când sistemul de fișiere este montat cu jurnalizarea activată, datele pot fi
scrise în sistemul de fișiere principal după ce metadatele sale au fost trimise în
jurnal. Acest lucru poate crește viteza de procesare, însă poate permite ca datele
vechi să apară în fișiere după o eroare și recuperarea jurnalului.
nobarrier
Sistemul de fișiere va fi montat cu operațiile de barieră de scriere din jurnal
dezactivate; (în prezent, această opțiune este acceptată numai de controlorul
sistemului de fișiere ext4 în nucleele 2.6.35+).
block_validity
Sistemul de fișiere va fi montat cu opțiunea de validare a blocurilor block_validity
activată, ceea ce determină efectuarea unor verificări suplimentare după citirea sau
scrierea din sistemul de fișiere. Acest lucru previne ca blocurile de metadate corupte
să provoace deteriorarea sistemului de fișiere prin suprascrierea unor părți din
tabelul de noduri-i sau din descriptorii grupurilor de blocuri. Acest lucru are drept
cost o creștere a cantității de memorie utilizate și a timpilor de utilizare a
procesorului, așa că este activată numai în scopuri de depanare; (în prezent, această
opțiune este acceptată numai de către controlorul sistemului de fișiere ext4 în
nucleele 2.6.35+).
discard
Sistemul de fișiere va fi montat cu opțiunea de montare discard. Acest lucru va face
ca controlorul sistemului de fișiere să încerce să utilizeze caracteristica
„trim/discard” a unor dispozitive de stocare (cum ar fi SSD-urile și unitățile cu
alocare dinamică disponibile în unele matrici de stocare avansate) pentru a informa
dispozitivul de stocare că blocurile aparținând fișierelor șterse pot fi reutilizate
în alte scopuri; (în prezent, această opțiune este acceptată numai de către
controlorul sistemului de fișiere ext4 în nucleele 2.6.35+).
nodelalloc
Sistemul de fișiere va fi montat cu opțiunea de montare nodelalloc. Acest lucru va
dezactiva funcția de alocare întârziată; (în prezent, această opțiune este acceptată
numai de către controlorul sistemului de fișiere ext4 în nucleele 2.6.35+).
-O [^]caracteristică[,...]
Activează sau dezactivează caracteristicile (opțiunile) indicate ale sistemului de fișiere din
sistemul de fișiere. Mai multe caracteristici ale sistemului de fișiere pot fi dezactivate sau
activate prin separarea caracteristicilor cu virgule. Caracteristicile sistemului de fișiere
prefixate cu un caracter de accent circumflex („^”) vor fi eliminate din superblocul sistemului de
fișiere; caracteristicile sistemului de fișiere fără un caracter de prefix sau prefixate cu un
caracter plus („+”) vor fi adăugate în sistemul de fișiere. Pentru o descriere detaliată a
caracteristicilor sistemului de fișiere, consultați pagina de manual ext4(5).
Următoarele caracteristici ale sistemului de fișiere pot fi activate sau dezactivate utilizând
tune2fs:
64bit Permite ca sistemul de fișiere să fie mai mare de 2^32 de blocuri.
casefold
Activează suportul pentru conversia „casefold” la nivel de sistem de fișiere. Opțiunea
poate fi dezactivată numai dacă sistemul de fișiere nu are directoare cu atributul F.
dir_index
Utilizează directoare b-tree cu sume de control pentru a accelera căutările în cazul
directoarelor mari.
dir_nlink
Permite mai mult de 65000 de subdirectoare per director.
ea_inode
Permite ca valoarea fiecărui atribut extins să fie plasată în blocurile de date ale
unui nod-i separat, dacă este necesar, mărind astfel limita privind dimensiunea și
numărul de atribute extinse pe fișier. În prezent, tune2fs acceptă doar activarea
acestei caracteristici a sistemului de fișiere.
encrypt
Permite ca valoarea fiecărui atribut extins să fie plasată în blocurile de date ale
unui nod-i separat, dacă este necesar, mărind astfel limita privind dimensiunea și
numărul de atribute extinse pe fișier. În prezent, tune2fs acceptă doar activarea
acestei caracteristici a sistemului de fișiere.
extent Activați utilizarea arborilor extent pentru a stoca locația blocurilor de date în
nodurile-i. În prezent, tune2fs acceptă doar activarea acestei caracteristici a
sistemului de fișiere.
extra_isize
Activează câmpurile de nod-i extinse utilizate de ext4.
filetype
Stochează informații despre tipul de fișier în intrările din directoare.
flex_bg
Permite plasarea hărților de biți și a tabelelor de noduri-i pentru un grup de blocuri
oriunde pe suportul de stocare. tune2fs nu va reorganiza locația tabelelor de noduri-i
și a hărților de biți de alocare, așa cum va face mke2fs(8) atunci când creează un
sistem de fișiere proaspăt formatat cu caracteristica flex_bg activată.
has_journal
Utilizează un jurnal pentru a asigura consistența sistemului de fișiere chiar și în
cazul opririlor de alimentare cu energie subite. Activarea caracteristicii sistemului
de fișiere este echivalentă cu utilizarea opțiunii -j.
fast_commit
Activează caracteristica de jurnalizare rapidă a operațiilor pentru a îmbunătăți
latența fsync.
large_dir
Mărește limita numărului de fișiere pe director. În prezent, tune2fs acceptă doar
activarea acestei caracteristici a sistemului de fișiere.
huge_file
Oferă suport pentru fișiere cu o dimensiune mai mare de 2 teraocteți.
large_file
Sistemul de fișiere poate conține fișiere cu o capacitate mai mare de 2 Go.
metadata_csum
Stochează o sumă de control pentru a proteja conținutul fiecărui bloc de metadate.
metadata_csum_seed
Permite sistemului de fișiere să stocheze sămânța sumei de control a metadatelor în
superbloc, permițând administratorului să modifice UUID-ul unui sistem de fișiere
utilizând caracteristica metadata_csum în timp ce acesta este montat.
mmp Activează sau dezactivează funcția de protecție împotriva montării multiple (MMP).
orphan_file
Stochează lista de noduri-i orfane în mai multe blocuri în loc de o singură listă
legată pentru a evita potențialele blocaje de scalabilitate pentru volumele de lucru
care efectuează un număr mare de trunchieri sau extensii de fișiere în paralel.
project
Activează urmărirea ID-ului proiectului. Aceasta este utilizată pentru urmărirea
cotelor de proiect.
quota Activează nodurile-i de cotă interne ale sistemului de fișiere.
read-only
Forțează nucleul să monteze sistemul de fișiere numai-pentru-citire.
resize_inode
Rezervă spațiu pentru ca tabelul de descriptori de grupuri de blocuri să poată crește
în viitor. tune2fs oferă suport numai pentru eliminarea acestei caracteristici a
sistemului de fișiere.
sparse_super
Limitează numărul de superblocuri de rezervă pentru a economisi spațiu pe sistemele de
fișiere mari. În prezent, tune2fs acceptă doar activarea acestei caracteristici a
sistemului de fișiere.
stable_inodes
Împiedică ca sistemul de fișiere să fie micșorat sau să i se schimbe UUID-ul, pentru a
permite utilizarea unor opțiuni de criptare specializate care utilizează numerele de
nod-i și UUID. În prezent, tune2fs acceptă doar activarea acestei caracteristici a
sistemului de fișiere.
uninit_bg
Permite nucleului să inițializeze hărțile de biți și tabelele de noduri-i în mod leneș
și să păstreze o evidență ridicată pentru nodurile-i neutilizate dintr-un sistem de
fișiere, pentru a reduce timpul de execuție al e2fsck(8). Prima rulare e2fsck după
activarea acestei caracteristici va dura același timp, dar rulările ulterioare ale
e2fsck vor dura doar o fracțiune din timpul inițial, în funcție de cât de plin este
sistemul de fișiere.
verity Activează suportul pentru fișierele protejate prin „verity”. În prezent, Tune2fs
acceptă doar activarea acestei caracteristici a sistemului de fișiere.
După activarea sau dezactivarea caracteristicilor sistemului de fișiere sparse_super, uninit_bg,
filetype sau resize_inode, este posibil să fie necesară verificarea sistemului de fișiere cu
ajutorul e2fsck(8) pentru a readuce sistemul de fișiere într-o stare coerentă. tune2fs va afișa un
mesaj prin care va solicita administratorului de sistem să ruleze e2fsck(8) dacă este necesar.
După activarea caracteristicii dir_index, e2fsck -D poate fi rulat pentru a converti directoarele
existente în formatul b-tree de sume de control. Activarea anumitor caracteristici ale sistemului
de fișiere poate împiedica montarea sistemului de fișiere de către nucleele care nu acceptă aceste
caracteristici. În special, caracteristicile uninit_bg și flex_bg sunt acceptate numai de sistemul
de fișiere ext4.
-r număr-blocuri-rezervate
Stabilește numărul de blocuri rezervate pentru sistemul de fișiere.
-Q opțiuni-cotă
Activează caracteristica „quota” pe superbloc și lucrează pe fișierele de cotă pentru tipul de
cotă dat. Opțiunile de cotă pot fi una sau mai multe dintre următoarele:
[^]usrquota
Stabilește/elimină cota de noduri-i de utilizator în superbloc.
[^]grpquota
Stabilește/elimină cota de noduri-i de grup în superbloc.
[^]prjquota
Stabilește/elimină cota de noduri-i de proiect în superbloc.
-T data-ultimei-verificări
Stabilește data la care sistemul de fișiere a fost verificat ultima dată cu e2fsck. Data este
interpretată folosind fusul orar curent (local). Acest lucru poate fi util în scripturile care
utilizează un administrator de volume logice („Logical Volume Manager”: LVM) pentru a realiza o
instantanee consecventă a unui sistem de fișiere, iar apoi verifică sistemul de fișiere în timpul
orelor libere pentru a se asigura că nu a fost corupt din cauza unor probleme hardware etc. Dacă
sistemul de fișiere a fost curat, atunci această opțiune poate fi utilizată pentru a stabili
ultima dată de verificare a sistemului de fișiere original. Formatul data-ultimei-verificări este
formatul internațional al datei, cu un specificator de oră opțional, adică
AAAALLZZMDD[HH[MM[SS]]]]. Se acceptă, de asemenea, cuvântul cheie now, caz în care ultima dată de
verificare va fi fixată la data curentă.
-u utilizator
Stabilește utilizatorul care poate utiliza blocurile rezervate ale sistemului de fișiere.
utilizator poate fi un uid numeric sau un nume de utilizator. Dacă este dat un nume de utilizator,
acesta este convertit într-un uid numeric înainte de a fi stocat în superblocul de date.
-U UUID
Stabilește identificatorul unic universal (UUID) al sistemului de fișiere la UUID. Formatul UUID
este o serie de cifre hexazecimale separate prin cratimă, precum aceasta:
„c1b9d5a2-f162-11cf-9ece-0020afc76f16”. Parametrul UUID poate fi, de asemenea, unul dintre
următoarele:
clear șterge UUID-ul sistemului de fișiere
random generează un nou UUID generat în mod aleatoriu
time generează un nou UUID bazat pe timp
UUID-ul poate fi utilizat de mount(8), fsck(8) și /etc/fstab(5) (și posibil și de altele) prin
specificarea UUID=uuid în loc de un nume de dispozitiv special de bloc, cum ar fi /dev/hda1.
A se vedea uuidgen(8) pentru mai multe informații. Dacă sistemul nu dispune de un generator de
numere aleatoare bun, cum ar fi /dev/random sau /dev/urandom, tune2fs va utiliza automat un UUID
bazat pe timp în loc de un UUID generat aleatoriu.
-z fișier-anulare
Înainte de a suprascrie un bloc din sistemul de fișiere, scrie conținutul vechi al blocului
într-un fișier de anulare. Acest fișier de anulare poate fi utilizat cu e2undo(8) pentru a
restabili vechiul conținut al sistemului de fișiere în cazul în care ceva nu merge bine. Dacă se
trece șirul gol ca argument„fișier-anulare”, fișierul de anulare va fi scris într-un fișier numit
tune2fs-dispozitiv.e2undo în directorul specificat prin intermediul variabilei de mediu
E2FSPROGS_UNDO_DIR.
AVERTISMENT: Fișierul de anulări „undo” nu poate fi utilizat pentru a recupera după o pană de
curent sau de sistem.
ERORI
Nu am găsit încă nicio eroare. Asta nu înseamnă că nu există vreuna...
AUTOR
tune2fs a fost scris de Remy Card <Remy.Card@linux.org>. În prezent este întreținut de Theodore Ts'o
<tytso@alum.mit.edu>. tune2fs utilizează biblioteca ext2fs scrisă de Theodore Ts'o <tytso@mit.edu>.
Această pagină de manual a fost scrisă de Christian Kuhtz <chk@data-hh.Hanse.DE>. Verificarea în funcție
de timp a fost adăugată de Uwe Ohse <uwe@tirka.gun.de>.
DISPONIBILITATE
tune2fs face parte din pachetul „e2fsprogs” și este disponibil la http://e2fsprogs.sourceforge.net.
CONSULTAȚI ȘI
debugfs(8), dumpe2fs(8), e2fsck(8), mke2fs(8), ext4(5)
TRADUCERE
Traducerea în limba română a acestui manual a fost făcută de Remus-Gabriel Chelu
<remusgabriel.chelu@disroot.org>
Această traducere este documentație gratuită; citiți Licența publică generală GNU Versiunea 3 sau o
versiune ulterioară cu privire la condiții privind drepturile de autor. NU se asumă NICIO
RESPONSABILITATE.
Dacă găsiți erori în traducerea acestui manual, vă rugăm să trimiteți un e-mail la translation-team-
ro@lists.sourceforge.net.
E2fsprogs versiunea 1.47.2 ianuarie 2025 TUNE2FS(8)