NUME

       user-keyring - inel de chei pentru fiecare utilizator în parte

DESCRIERE

       Inelul  de  chei  al  utilizatorului este un inel de chei utilizat pentru a ancora chei în
       numele unui utilizator.  Fiecare UID cu care se lucrează în nucleu are propriul  său  inel
       de  chei  de utilizator care este partajat de toate procesele cu acel UID.  Inelul de chei
       al utilizatorului are un nume (descriere)  de  forma  _uid.<UID>  unde  <UID>  este  ID-ul
       utilizatorului corespunzător.

       Inelul de chei al utilizatorului este asociat cu înregistrarea pe care nucleul o păstrează
       pentru  UID.   Aceasta  apare  la  prima  încercare  de  a  accesa  inelul  de   chei   al
       utilizatorului,  fie  user-session-keyring(7),  fie  session-keyring(7).   Inelul  de chei
       rămâne activat atâta timp cât există procese care rulează cu acel UID real sau atâta  timp
       cât  fișierele  deschise  de  aceste procese rămân deschise.  (De asemenea, inelul de chei
       poate fi păstrat la nesfârșit prin conectarea sa la un alt inel de chei).

       În mod obișnuit, inelul de chei al utilizatorului este creat de pam_keyinit(8) atunci când
       un utilizator se conectează.

       Inelul  de  chei al utilizatorului nu este căutat în mod implicit de către request_key(2).
       Atunci când pam_keyinit(8) creează un inel de chei de sesiune, adaugă la acesta o legătură
       către  inelul  de chei al utilizatorului, astfel încât inelul de chei al utilizatorului va
       fi căutat atunci când este căutat inelul de chei al sesiunii.

       Este definită o valoare specială a numărului de serie, KEY_SPEC_USER_KEYRING,  care  poate
       fi  utilizată  în  locul  numărului  de  serie  real al inelului de chei al utilizatorului
       procesului apelant.

       Din instrumentul keyctl(1), "@u" poate fi utilizat în locul unui ID de  cheie  numeric  în
       același mod.

       Inelele  de  chei  ale  utilizatorilor  sunt  independente de clone(2), fork(2), vfork(2),
       execve(2) și _exit(2), cu excepția faptului că inelul de chei  este  distrus  atunci  când
       înregistrarea UID este distrusă la ieșirea ultimului proces care l-a atașat.

       În  cazul  în  care  este necesar ca o cheie asociată unui utilizator să existe dincolo de
       înregistrarea UID care este colectată din gunoi—de exemplu, pentru a fi  utilizată  de  un
       script cron(8—), atunci ar trebui să se utilizeze în schimb persistent-keyring(7).

       Dacă un inel de chei de utilizator nu există în momentul accesării, acesta va fi creat.

CONSULTAȚI ȘI

       keyctl(1), keyctl(3), keyrings(7), persistent-keyring(7), process-keyring(7),
       session-keyring(7), thread-keyring(7), user-session-keyring(7), pam_keyinit(8)

TRADUCERE

       Traducerea în limba română a acestui manual a fost creată de Remus-Gabriel Chelu
       <remusgabriel.chelu@disroot.org>

       Această traducere este documentație gratuită; citiți Licența publică generală GNU
       Versiunea 3 ⟨https://www.gnu.org/licenses/gpl-3.0.html⟩ sau o versiune ulterioară cu
       privire la condiții privind drepturile de autor.  NU se asumă Nicio RESPONSABILITATE.

       Dacă găsiți erori în traducerea acestui manual, vă rugăm să trimiteți un e-mail la
       ⟨translation-team-ro@lists.sourceforge.net⟩.