NUME

       user-session-keyring - inel de chei de sesiune implicit pentru fiecare utilizator

DESCRIERE

       Inelul  de  chei  al sesiunii utilizatorului este un inel de chei utilizat pentru a ancora
       chei în numele unui utilizator.  Fiecare UID cu care se ocupă  nucleul  are  propriul  său
       inel  de  chei pentru sesiunea utilizatorului, care este partajat între toate procesele cu
       acel UID.  Inelul de chei de sesiune al utilizatorului are un nume  (descriere)  de  forma
       _uid_ses.<UID> unde <UID> este ID-ul utilizatorului respectiv.

       Inelul  de chei al sesiunii utilizatorului este asociat cu înregistrarea pe care nucleul o
       păstrează pentru UID.  Acesta apare la prima încercare de a accesa fie inelul de  chei  al
       sesiunii  utilizatorului,  fie  user-keyring(7),  fie  session-keyring(7).  Inelul de chei
       rămâne fixat în existență atâta timp cât există procese care rulează cu acel UID real  sau
       fișierele  deschise  de aceste procese rămân deschise.  (De asemenea, inelul de chei poate
       fi fixat la nesfârșit prin conectarea sa la un alt inel de chei).

       Inelul de chei al sesiunii utilizatorului este creat la cerere,  atunci  când  un  fir  de
       execuție  îl  solicită  sau  atunci  când  un  fir  de  execuție  solicită  inelul de chei
       session-keyring(7) și acesta nu există.  În acest din urmă caz, se va crea un inel de chei
       pentru  sesiunea  utilizatorului  și,  în  cazul  în care nu trebuia creat, inelul de chei
       pentru sesiunea utilizatorului va fi stabilit ca inel de  chei  pentru  sesiunea  reală  a
       procesului.

       Inelul  de  chei al sesiunii utilizatorului este căutat de request_key(2) în cazul în care
       nu există un inel de chei al sesiunii reale și este ignorat în caz contrar.

       Este definită o valoare specială a numărului de serie, KEY_SPEC_USER_SESSION_KEYRING, care
       poate  fi  utilizată  în  locul numărului de serie real al inelului de chei al sesiunii de
       utilizator al procesului apelant.

       „@us”, din instrumentul keyctl(1), poate fi utilizat în locul unui ID de cheie numeric  în
       același mod.

       Inelele  de  chei  ale  utilizatorilor  sunt  independente de clone(2), fork(2), vfork(2),
       execve(2) și _exit(2), cu excepția faptului că inelul de chei  este  distrus  atunci  când
       înregistrarea UID este distrusă la ieșirea ultimului proces care l-a atașat.

       Dacă un inel de chei de utilizator nu există în momentul accesării, acesta va fi creat.

       În  loc  să se bazeze pe inelul de chei al sesiunii utilizatorului, se recomandă cu tărie,
       „mai ales dacă procesul rulează ca root”, să se stabilească în mod  explicit  un  apel  la
       session-keyring(7), de exemplu prin pam_keyinit(8).

NOTE

       Inelul de chei de sesiune al utilizatorului a fost adăugat pentru a sprijini situațiile în
       care un proces nu are un inel de chei de sesiune, poate pentru că a  fost  creat  printr-o
       cale  care  nu  a  implicat PAM (de exemplu, poate că a fost un demon pornit de inetd(8)).
       Într-un astfel de scenariu, inelul de chei de sesiune al utilizatorului acționează  ca  un
       substitut pentru session-keyring(7).

CONSULTAȚI ȘI

       keyctl(1), keyctl(3), keyrings(7), persistent-keyring(7), process-keyring(7),
       session-keyring(7), thread-keyring(7), user-keyring(7)

TRADUCERE

       Traducerea în limba română a acestui manual a fost creată de Remus-Gabriel Chelu
       <remusgabriel.chelu@disroot.org>

       Această traducere este documentație gratuită; citiți Licența publică generală GNU
       Versiunea 3 ⟨https://www.gnu.org/licenses/gpl-3.0.html⟩ sau o versiune ulterioară cu
       privire la condiții privind drepturile de autor.  NU se asumă Nicio RESPONSABILITATE.

       Dacă găsiți erori în traducerea acestui manual, vă rugăm să trimiteți un e-mail la
       ⟨translation-team-ro@lists.sourceforge.net⟩.