Provided by: manpages-ro_4.23.1-1_all 
NUME
intro - introducere la comenzile utilizatorului
DESCRIERE
Secțiunea 1 a manualului descrie comenzile și instrumentele utilizatorului, de exemplu, instrumente de
manipulare a fișierelor, shell-uri, compilatoare, navigatoare web, vizualizatoare și editoare de fișiere
și imagini și așa mai departe.
NOTE
Linux este o savoare a UNIX și, ca primă aproximare, toate comenzile utilizatorului sub UNIX funcționează
exact la fel sub Linux (și FreeBSD și multe alte sisteme asemănătoare UNIX-ului).
Sub Linux există GUI („graphical user interfaces”, adică interfețe grafice pentru utilizator), unde
puteți interacționa cu aplicațiile folosind mausul (indica, clic și tragere) și care sperăm să vă ajute
să vă rezolvați problemele fără a citi o tonă de documentație. Mediul tradițional Unix este CLI
(„command line interface”, adică interfață de linie de comandă), unde tastați comenzi pentru a-i spune
calculatorului ce să facă. Aceasta din urmă este mai rapidă și mai puternică, dar trebuie să știți (sau
să descoperiți) ce comenzi sunt disponibile. În cele ce urmează, vă este prezentat strictul necesar
pentru a interacționa cu sistemul.
Autentificarea
Pentru a începe să lucrați, probabil că va trebui mai întâi să deschideți o sesiune, autentificându-vă
față de calculator, furnizând numele dvs. de utilizator și parola. Programul login(1) va porni pentru
dvs. un shell (interpret de comenzi). În cazul unei autentificări grafice, vă va fi prezentat un ecran
cu meniuri sau pictograme, iar un clic cu mausul va porni un shell într-o fereastră. Vedeți și xterm(1).
Shell-ul
Utilizatorul tastează comenzi în shell, interpretul de comenzi. Acesta nu este ceva intrinsec
sistemului, ci este doar un program pe care puteți să-l înlocuiți. Fiecare persoană are un shell
favorit. Shell-ul standard se numește sh. Vedeți și ash(1), bash(1), chsh(1), csh(1), dash(1), ksh(1),
zsh(1).
O sesiune ar putea arăta astfel:
poarta-stelară login: gabriel
Password: ********
$ date
joi 4 mai 2023, 10:10:22 +0300
$ cal
mai 2023
Lu Ma Mi Jo Vi Sb Du
1 2 3 4 5 6 7
8 9 10 11 12 13 14
15 16 17 18 19 20 21
22 23 24 25 26 27 28
29 30 31
$ ls
bin listă-tel.txt
$ ls -l
total 2
drwxr-xr-x 3 gabriel gabriel 4096 apr 17 17:14 bin
-rw-r--r-- 1 gabriel gabriel 39 mar 4 2023 listă-tel.txt
$ cat listă-tel.txt
maria +34-915758696
daniel +40-212055792
$ cp listă-tel.txt listă-tel2.txt
$ ls -l
total 3
drwxr-xr-x 3 gabriel gabriel 4096 apr 17 17:14 bin
-rw-r--r-- 1 gabriel gabriel 39 mar 4 2023 listă-tel.txt
-rw-r--r-- 1 gabriel gabriel 39 mai 4 2023 listă-tel2.txt
$ mv listă-tel.txt listă-tel1.txt
$ ls -l
total 3
drwxr-xr-x 3 gabriel gabriel 4096 apr 17 17:14 bin
-rw-r--r-- 1 gabriel gabriel 39 mai 4 2023 listă-tel1.txt
-rw-r--r-- 1 gabriel gabriel 39 mai 4 2023 listă-tel2.txt
$ diff listă-tel1.txt listă-tel2.txt
$ rm listă-tel1.txt
$ grep maria listă-tel2.txt
maria +34-915758696
$
Sesiunea este terminată apăsând combinația de taste Control-D.
Caracterul $ a fost promptul de comandă — este modul shell-ului de a indica faptul că este gata pentru
următoarea comandă. Promptul poate fi personalizat în nenumărate moduri și unul ar putea include lucruri
precum numele de utilizator, numele mașinii, directorul curent, data și ora și așa mai departe. O
instrucțiune PS1="Ce urmează, maestre?" ar schimba promptul așa cum este indicat.
În sesiunea de mai sus puteți vedea că există comenzi cum ar fi date (care raportează data și ora) și cal
(care vă prezintă un calendar).
Comanda ls listează/prezintă conținutul directorului curent — vă spune ce fișiere aveți. Cu opțiunea -l,
comanda vă prezintă o listă amănunțită, care include proprietarul, dimensiunea și data fișierelor, precum
și permisiunile pe care utilizatorii le au pentru a citi și/sau modifica fișierele. De exemplu, fișierul
„listă-tel.txt” în cazul de față are 39 de octeți, este proprietatea lui gabriel, care îl poate citi și
scrie, în vreme ce alții îl pot doar citi. Proprietarul și permisiunile pot fi schimbate cu comenzile
chown și chmod.
Comanda cat va afișa conținutul unui fișier. Numele cat vine de la „concatenate and print” (concatenează
și afișează): toate fișierele furnizate ca parametri sunt concatenate și trimise la „ieșirea standard”,
în cazul de față ecranul terminalului (a se vedea stdout(3)).
Comanda cp ce vine de la „copy” (copiază) va copia un fișier.
Pe de altă parte, comanda mv ce vine de la „move” (mută) doar redenumește fișierul.
Comanda diff listează diferențele dintre două fișiere. În sesiunea prezentată ca exemplu, «diff» nu a
raportat nimic pentru că nu a existat nici o diferență.
Comanda rm ce vine de la „remove” (îndepărtează/elimină) șterge fișierul, așa că fiți atenți cu această
comandă. Nu există nici un coș de gunoi sau ceva similar din care să-l recuperați. Șters înseamnă
pierdut!
Comanda grep ce vine de la „g/re/p” (căutare globală de expresii regulate) găsește un șir de caractere în
unul sau mai multe fișiere. În exemplul de mai sus grep găsește numărul de telefon al Mariei.
Nume de rute și directorul curent
Fișierele se află într-un arbore larg organizat ierarhic. Fiecare dintre fișiere are un rută de nume ce
descrie ruta de la rădăcina arborelui (care este numit /) până la fișier. De exemplu, un asemenea nume
de rută poate fi /home/gabriel/listă-tel.txt. Ar fi inconvenient dacă ar trebui specificată întotdeauna
întreaga rută; prin urmare numele unui fișier în directorul curent poate fi abreviat dând numai ultima
componentă. Din acest motiv /home/gabriel/listă-tel.txt poate fi abreviat ca listă-tel.txt atunci când
directorul curent este /home/gabriel.
Comanda pwd afișează directorul curent.
Comanda cd schimbă directorul curent.
Încercați alternativ comenzile cd și pwd și explorați utilizarea cd: «cd», «cd .», «cd ..», «cd /» și «cd
~».
Directoare
Comanda mkdir crează un director nou.
Comanda rmdir îndepărtează/elimină un director dacă acesta este gol și raportează o eroare în caz
contrar.
Comanda find (cu o sintaxă destul de complicată) va găsi fișierele cu un anumit nume sau anumite
proprietăți. De exemplu, «find . -name listă-tel.txt» va găsi fișierul „listă-tel.txt” începând în
directorul curent (care este numit .). Iar «find / -name listă-tel.txt» ar face același lucru, dar
începând de la rădăcina arborelui. Căutările pe discuri de mai mulți Go pot lua un timp îndelungat așa
că ar fi mai bine să folosiți locate(1).
Discuri și sisteme de fișiere
Comanda mount va atașa sistemul de fișiere găsit pe un disc (sau dischetă sau CDROM sau altele) la
ierarhia întregului sistem de fișiere. Iar umount îl detașează din nou. Comanda df vă va indica cât
spațiu liber mai este disponibil.
Procese
Pe un sistem UNIX, multe procese de utilizator și sistem rulează simultan. Cel cu care interacționați
dvs. rulează în prim-plan (foreground), iar celelalte rulează în fundal (background). Comanda ps vă va
arăta care procese sunt active și care sunt numerele acestora. Comanda kill vă permite să scăpați de
acestea. Fără vreo opțiune, aceasta este o cerere prietenească: te rog termină. Dar comanda "kill -9"
urmată de numărul procesului este o terminare imediată. Procesele din prim-plan pot fi adesea terminate
apăsând «Control-C».
Obținerea de informații
Pe un sistem Linux există mii de comenzi, fiecare dintre acestea cu multe opțiuni. Tradițional,
comenzile sunt documentate în paginile de manual, (cum este și aceasta). De exemplu, comanda «man kill»
vă va arăta cum poate fi folosită comanda «kill» (iar comanda «man man» documentează comanda «man»).
Programul man trimite textul printr-un paginator, care de obicei este less. Apăsați tasta de spațiu
pentru a vedea pagina următoare sau apăsați tasta q pentru a termina.
În documentație se obișnuiește să se facă referire la paginile de manual prin indicarea numelui și
numărului secțiunii, ca în man(1). Paginile man sunt sumare și vă permit să găsiți rapid un detaliu pe
care l-ați uitat. Pentru noii veniți ar fi folositoare o carte introductivă cu exemple și explicații
suplimentare.
Multe dintre programele GNU/FSF sunt furnizate cu fișiere info. Tastați «info info» pentru o introducere
în folosirea programului info.
Subiecte speciale sunt adesea tratate în documente HOWTO (cum să). Uitați-vă în /usr/share/doc/howto/ro
(atenție, ruta aceasta este orientativă, depinzând de distribuția folosită și/sau de pachetele instalate
în ea) și folosiți un navigator dacă găsiți fișiere HTML acolo.
CONSULTAȚI ȘI
ash(1), bash(1), chsh(1), csh(1), dash(1), ksh(1), locate(1), login(1), man(1), xterm(1), zsh(1), wait(2), stdout(3), man-pages(7), standards(7)
TRADUCERE
Traducerea în limba română a acestui manual a fost făcută de Laurențiu Buzdugan <lbuz@rolix.org> și Remus-Gabriel Chelu <remusgabriel.chelu@disroot.org> Această traducere este documentație gratuită; citiți Licența publică generală GNU Versiunea 3 ⟨https://www.gnu.org/licenses/gpl-3.0.html⟩ sau o versiune ulterioară cu privire la condiții privind drepturile de autor. NU se asumă NICIO RESPONSABILITATE. Dacă găsiți erori în traducerea acestui manual, vă rugăm să trimiteți un e-mail la ⟨translation-team- ro@lists.sourceforge.net⟩.